„Arhitectura. Elemente de stil arhitectonic”

Arhitectura, la fel ca şi arta, este dificil de definit. Tindem să ridicăm la statutul de arhitectură clădiri impunătoare, precum Alhambra din Granada sau Machu Picchu. Dar uităm aproape întotdeauna cartierele rezidenţiale, structurile industriale şi clădirile agricole care alcătuiesc cea mai mare parte a locurilor în care trăim. Arhitectura ne-a stimulat dintotdeauna imaginaţia, inspiraţia şi visele şi nu e de mirare că dorim o interacţiune directă cu exemplele sale cele mai remarcabile. Lucrări precum „Hagia Sophia” din Istanbul, „Pantheonul” din Atena, „Castelul Bâtlanului Alb” din Himeji, Japonia, reflectă nivelurile cele mai înalte ale realizărilor arhitecturale, atât din punctul de vedere al armoniei proporţiilor, preciziei tehnice, cât şi al utilizării materialelor şi ornamentelor. Un studiu de mare autoritate, „Arhitectura”, a fost scris de o echipă internaţională de istorici ai arhitecturii şi de arhitecţi (profesorul Miles Davis, istoric al arhitecturii, dr. Oya Demirbilek, preşedinte al programului de design industrial de la Universitatea New South Wales – Australia, prof. J. Philip Gruen de la Universitatea de Stat din Washington, prof. Rumiko Handa, de la Departamentul de Arhitectură al Universităţii din Nebraska, prof. Elisabeth Riorden, de la Universitatea din Cincinnati, prof. Robert Harbison de la Universitatea Metropolitană din Londra ş.a.) avându-l ca autor principal şi coordonator pe profesorul Miles Lewis, de la Universitatea Melbourne. Acest splendid volum a fost publicat la Editura Litera.

Cartea abordează într-un mod inovator istoria arhitecturii, examinând componentele şi formele care stau la baza construirii de edificii şi modalităţile prin care arhitecţii, inginerii şi constructorii au răspuns la provocările omenirii şi la exigenţele tehnice. Socotind acoperişul, fereastra sau zidul drept fenomene universale, care s-au dezvoltat în sute de ani, autorii demonstrează importanţa materialelor de construcţie, a tehnicilor şi a altor elemente funcţionale pentru diversele aspecte ale clădirilor.

Volumul „Arhitectura” cuprinde peste 500 de fotografii color de clădiri şi structuri arhitectonice, analizate în text, cu imagini interioare sau exterioare, dar şi ilustraţii originale amănunţite, extrem de sugestive. Examinând în detaliu elementele individuale – fundaţii, ziduri, acoperişuri, scări sau ferestre specifice unor clădiri publice -, ni se propune o abordare de ansamblu a istoriei arhitecturii. Sunt detaliate stiluri şi perioade din toate colţurile lumii.

Etaloane ale frumuseţii

Machu Picchu, oraşul pierdut al incaşilor

Pentru cei care îşi permit să călătorească, minunile arhitecturale oferă un punct central în jurul căruia se pot organiza vacanţele. Cum am putea călători în Guatemala fără să ne aventurăm pe scările periculoase şi abrupte ale templelor de la Tikal, cum am putea merge în Egipt fără să ne abatem pe la piramidele de la Gizeh? Cum ai putea să vizitezi Roma fără să admiri Pantheonul şi Coloseumul? Cum ai putea să călătoreşti pe străzile Barcelonei fără să rămâi uimit de influenţele arhitecturale ale lui Gaudi, care s-a inspirat din tradiţia gotică, din trecutul maur al Spaniei, din peisajul natural local?…

Cert este că, pentru a înţelege arhitectura unei culturi şi pentru a-i evalua meritul, trebuie să înţelegem tradiţiile, resursele şi climatul culturii respective. Dezvoltarea timpurie a arhitecturii nu este atestată deoarece majoritatea construcţiilor preistorice erau realizate din materiale perisabile şi supravieţuiesc doar sub formă de „găuri” rămase în pământ, aşa cum sunt structurile din Stonehenge, locuinţele pe jumătate îngropate de la Skara Brae din insulele Orkney ale Scoţiei din cca. 3000 î.Ch. Acest sat din Epoca de piatră a fost îngropat în nisip timp de secole, apoi scos la suprafaţă de furtuni puternice între 1850 şi 1926. Cea mai veche locuinţă cunoscută a fost descoperită în Israel, la Ein Guev, o groapă rotundă acoperită cu piei şi ramuri (13.000 î.Ch.), cele mai vechi monumente cunoscute create de vânători-culegători sunt stâlpii sculptaţi cu figuri de mistreţi, vulpi, lei, păsări, şerpi şi scorpioni, de la Gobekli din Turcia (10.000 î.Ch.), prima construcţie din piatră cioplită finisată este cea de la Saqqara, Egipt, urmată la scurt timp de Piramida în trepte, apoi de forma cu suprafeţe netede a marii piramide de la Gizeh (2.000 î.Ch.). Asirienii construiau în Mesopotamia apeducte şi tuneluri pentru aprovizionarea cu apă. În oraşele din Mesopotamia au fost construite turnuri uriaşe numite „zigurate”, care erau alcătuite din ruinele unor structuri mai vechi, erau acoperite cu sisteme elaborate de scări, iar în vârf aveau temple. Unul dintre acestea a intrat în folclor sub numele de „Turnul Babel”. Primul tratat de arhitectură „De Arhitectura” al romanului Vitruviu vorbeşte despre proiectarea contemporană şi priveşte către Grecia în materie de gust (anul 100 î.Ch.).

Templul Angkor Wat din Cambodgia

Să ne amintim că Piramida lui Keops, cea mai mare dintre cele trei de la Gizeh, a uimit lumea încă de la terminarea ei, apoi că la Micene au fost descoperite obiecte egiptene, iar cea mai veche sculptură grecească individuală este inspirată din cele egiptene şi a fost creată pe la 1250 î.Ch., deasupra unei intrări din zidurile de apărare ale oraşului. Rafinamentul coloanelor a dus la apariţia a ceea ce mai târziu avea să devină cunoscut sub numele de „ordine clasice”, cum au fost ordinul doric şi cel ionic. Coloanele ionice, elegante se numără printre vestigiile unui templu elaborat, construit la Didyma, lângă Millet, între 500 şi 200 î.Ch. Templul constituia casa oracolului lui Apollo, considerat cel mai important oracol din lumea elenă după cel din Delfi.

Arhitectura romană a supravieţuit mai bine, păstrându-se numeroase elemente timpurii, precum „Pantheonul” şi „Forumul lui Traian”. Bolţile de beton şi construcţiile din cărămizi de beton au fost marile descoperiri romane în arhitectură. Nicio altă clădire bizantină nu este la fel de îndrăzneaţă precum „Hagia Sophia”, cu cupole acoperite cu mozaicuri, fresce sau o combinaţie între cele două. Capitala bizantină de la Ravenna, pe coasta italiană a Mării Adriatice, a rămas un loc mai bun decât Constantinopolul pentru a descoperi imaginarul bizantin (mozaicuri magnifice în stil bizantin decorează „Biserica San Vitale”, începută sub domnia ostrogotă şi decorată după recucerirea oraşului de către bizantini), iar „San Marco” din Veneţia emoţionează prin arhitectura sa bizantină.

Castelul Bâtlanului Alb, Himeji

Interdicţia de a picta figuri animale sau umane în clădirile sacre i-a făcut pe artiştii islamici să creeze cele mai bogate ornamente geometrice şi caligrafice din arhitectura lumii. Conţinutul spiritual al caligrafiei Coranului era evident, oglindind simetria şi armonia realităţii. În Samarkand şi Turkistan există morminte şi complexuri memoriale acoperite cu ceramică smălţuită, pe care sunt pictate inscripţii în alfabete stilizate, pe toată clădirea. Caligrafia şi modelele geometrice predomină în Marea Moschee din Isfahan, care încorporează inscripţii lungi, în trei scrieri diferite, împletite într-un strat de motive vegetale.

Un cosmos din piatră

Hagia Sophia

Stilul gotic s-a răspândit rapid din Franţa în restul Europei de Nord şi în Spania, dacă ne gândim la catedralele din Laône, Chartres, Reims şi Amiens, în care senzaţia de mişcare pe verticală este copleşitoare. Evul Mediu a reprezentat şi marea epocă a construcţiei de temple în India, deoarece încă de la început structurile ritualice aveau la bază un simbolism cosmic. Începând cu jumătatea secolului al VIII-lea, la Ellora, lângă Aurangabad, templele erau tăiate în stâncă. Cel mai mare dintre acestea, Templul „Kailasa”, săpat în muntele cu acelaşi nume, este casa zeităţii hinduse Shiva. De-a lungul Asiei de Sud-Est se află numeroase imitaţii fascinante ale unor astfel de temple, mai ales în Cambodgia, Birmania şi Indonezia. Primele pagode au fost construite peste ruinele budiste, iar una dintre trăsăturile distinctive ale arhitecturii chineze timpurii reprezintă o prelungire a unor elemente constructive indiene. Arhitectura chineză timpurie era constrânsă de materialul său tipic, lemnul, care limita majoritatea clădirilor la cel mult un etaj, astfel că dezvoltarea implica construirea de-a lungul axelor orizontale. Planul „Oraşului Interzis” din Beijing (1406-1420) reflectă o societate ordonată, ierarhică. Vila imperială Katsura de lângă Kyoto este construită aparent la întâmplare, însă proiectată foarte atent în 1590 de către prinţul Toshihito, fratele împăratului, şi terminată de către fiul său. Aceasta cuprinde câteva locuinţe gândite pe orizontală şi patru case pentru ceremonia ceaiului.

Impresionantă rămâne Renaşterea italiană, dacă ne gândim numai la Filippo Brunelleschi, Leon Baptista Alberti, un clasic mai erudit şi mai romantic, la Donato Bramante. Lucrările de arhitectură ale lui Michelangelo sunt printre cele mai puţin clasificabile şi mai influente din istoria arhitecturii. Unii consideră că el a furnizat stimulii iniţali ai Barocului, o expresie a nerăbdării în faţa armoniei şi calmului Renaşterii.

Vila imperială Katsura

Trecând prin Naturalism, prin Art Nouveau, modernismul a apărut mai târziu în arhitectură decât în celelalte arte. Lucrările cele mai importante care precedă acest stil sunt clădirile în formă de cub ale arhitectului austriac Adolf Loos, cum ar fi „Casa Steiner” din Viena şi „Fabrica” prototip din Köln, proiectată de Walter Gropius şi Adolf Meyer. Însă adevăratul progres a avut loc în anii ’20 odată cu casele proiectate de Le Corbusier, care transformă stilurile tradiţionale, ridicând locuinţa pe piloni şi mutând grădina pe acoperiş, dizolvând pereţii interiori. Mai îndrăzneţ în atacul împotriva camerei tradiţionale a fost Mies van der Rohe, mai ales în proiectele „Brick Country House” şi „Pavilionul” de la Barcelona, unde limitele sunt date de prelungiri de sticlă dintre care unele se pot ridica şi lăsa automat. Muzeul Guggenheim din Bilbao, purtând semnătura arhitectului Frank Gehry şi terminat în 1998, cuprinde mai multe tendinţe. Formele masive, învelite în titaniu, se îmbină cu suprafeţele strălucitoare ce poartă ecoul şi reflectă râul Nerviron şi trimit cu gândul la moştenirea maritimă a oraşului.

Îndrăzneţul Muzeu Guggenheim din Bilbao

Iată cum, născută din nevoia fundamentală a oamenilor de a avea o locuinţă, arhitectura a evoluat de-a lungul mileniilor într-o disciplină artistică foarte sofisticată, care combină o multitudine de abilităţi şi de tehnologii. Dacă analizăm elementele de arhitectură, găsim foarte multe puncte comune între trecut şi prezent, între o naţiune şi alta.

La elementele de arhitectură, la materiale şi tehnici, la ridicarea zidurilor, arta ornamentelor, susţinerea tensiunii, la finisaje, imprimeuri, pardoseli, la acest drum către cer, vom mai reveni.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.