×
×
Noi
Citite
Recomandate
Ultima oră
Actualizat acum 12 minute
24 Ore
7 Zile
30 Zile
24 Ore
7 Zile
30 Zile
Data
Joi, 17 august 2017, 20:38
EUR (€)
+0.0079 ↗
4.5816 RON
USD ($)
+0.0111 ↗
3.9104 RON
• • •
„Căderea în timp“ a „ţării mele“

„Nu este deloc comod să te fi născut într-o ţară de a doua mînă“ unde nu există decît „două categorii de oameni: cei sărmani, din care era (şi continuă să fie n.m.) alcătuită mai toată ţara, şi cîţiva şarlatani, cîţiva paraziţi care exploatau (şi continuă să exploateze n.m.) mizeria celor dintîi.“ O ţară unde moartea se trăieşte cu anticipare prin ratare latentă şi dureroasă; prin inexistenţa perspectivelor de la noul născut în „maternitatea groazei“ la pensionarul aruncat din ambulanţă în stradă, cu tot cu perfuzii. Şi toate acestea în ritmul sinistrelor arpegii manelisto-hindustaneze. Într-o astfel de ţară unde „luciditatea devine tragedie“, se înscrie „destinul tragic al scriitorilor români cînd, începînd cu deceniul al 8-lea al secolului al XIX-lea, mulţi reprezentanţi ai generaţiei, Bolintineanu, Boliac, Eliade, Alexandrescu pier în mizerie, sub ochii indiferenţi ai autorităţilor“ (Ileana Manole). În primul deceniu al secolului XXI, aflăm despre „confraţii mari sau mici“ că „o duc foarte greu“ (Geo Dumitrescu). Este de ştiut că numai „în marile culturi individul se salvează. Mai mult, el este salvat întotdeauna. Numai culturile mici te pierd.“ (Emil Cioran)

În anii interbelici, „generaţia furioasă“ a descoperit că, „nu ştim ce este România, dar ştim perfect ce nu este.“ Dar iată ce spunea Ulysse de Marsillac (Bucureştiul în veacul al XIX-lea, p.27) către 1870 cititorilor săi francezi: „Dar parcă vă aud spunîndu-mi: «Ce este în realitate România?». Iată un nume care nu figurează în nici un dicţionar, pe nici o hartă geografică şi pe care limbajul diplomatic nu şi l-a însuşit încă“. „Dar oare l-a însuşit? Suntem obişnuiţi cu tandemul «Budapesta-Bucureşti» - nu ar trebui să fie supărare, căci la cum arată Budapesta, nici nu se putea mai bine; problema este să nu devenim un echivalent cu Karachi sau New Delhi. Departe nu prea am fi, deoarece elevii belgieni au convingerea că Bucureştiul este „invadat de turme de porci pe străzi“ (Evenimentul Zilei, 3634, p.11). Suferim în materie de geografie simbolică. Geografia fizică ne plasează desigur pe continentul numit Europa, însă latura simbolică a geografiei care compune şi defineşte umanul ne plasează în afara ei. Geografia europeană îngurgitează cu greu reperele elementare care ne reprezintă. „România e geografie, nu e istorie. Înţelege cineva acest tragic?“ (Emil Cioran). Latura umană, calitatea şi nu numărul ei decide integrarea prin acceptare universal valabilă. Eforturi au existat şi generaţii întregi s-au pus în slujba lor, ca din ceva nedefinit nici pe hartă la 1870 să apară treptat o ţară nouă, o Europă insulară în mijlocul unui ocean turco-slav. Astfel, în timp ce Ulysse de Marsillac ducea muncă de convingere cu concetăţenii săi privind „ce este în realitate România“, Regele Carol I purta greul „într-o ţară de zvâcnituri, de entuziasm violent şi de descurajare pripită, sau cel puţin de rapidă plictiseală“. El a reuşit să aducă „o stăruinţă nezdruncinată, liniştită şi regulată ca bătăile numeroaselor orologii ce umpleau apartamentele sale. Într-o ţară plină de nerăbdare şi de neastîmpăr, el a dus răbdarea care ştie să pregătească şi astîmpărul care ştie să-şi menţină seninătatea (…), într-o ţară cu mentalitate orientală, el a adus un spirit occidental în vremea tocmai cînd acea ţară se străduia să se avînte în marea vîltoare a civilizaţiunii occidentale (…), într-o ţară care, din cauza vicisitudinilor ei istorice, nu era obişnuită cu planuri dinainte făcute şi bine definitivate, el a venit urmărind un scop precis, a făcut un program şi l-a îndeplinit întocmai“ (I.G.Duca).

În anii de după Primul Război Mondial, România continua să fie „o ţară recent aşezată între frontierele ei, încă nesigură de ea, trăind din plin drama micilor naţiuni, trăgînd după ea istoria unor nesfîrşite umilinţe şi conştiinţa unui minorat cultural. Pentru elita ei intelectuală, România Mare ridica în mod firesc problema identităţii ei şi a destinului pe care urma să şi-l dea: cine este ţara aceasta, care se naşte dintr-o dată, prinsă între un trecut milenar patriarhal şi folcloric şi imperativele cu care o confruntau intrarea ei în modernitate? Ţara aceasta care nu se simte în largul ei nici geografic, nici istoric, nici politic îşi pune dintr-o dată problema rostului ei pe lume în contextul unei Europe moderne.“ (Gabriel Liiceanu).

Chiar şi în mult visata perioadă interbelică, „mulţi români mărturiseau zilnic că România este ultima ţară din lume“, discutau „la nesfîrşit de soarta unei ţări fără de soartă“ şi „sortiţi eşecului“, „trăiau în nebunie“. Se simţeau „dispreţuiţi sau ignoraţi de întreaga lume“ şi de aceea „voiam să facem să se vorbească despre noi“ şi altceva sau mai mult „decît o ficţiune“.

Situaţia ar putea fi salvată din nepăsarea şi ignoranţa greţoasă a oficialităţilor, de către popor sau cum ne simţim bine să spunem uneori, naţiunea română. Dar cum „un popor devine naţiune numai cînd ia un contur original şi îşi impune valorile lui particulare ca valabile universal“, ne întrebăm, care sunt paricularităţile care ne mai definesc ca naţiune? Numărul de locuitori? Modul de viaţă, nivelul de cultură, igiena, preocupările culturale sau subculturale? Emil Cioran - şi nu a fost singurul - a afirmat că, „n-am întîlnit om care să aibă o mai slabă aderenţă la valori ca românul. De cînd există România nici un intelectual n-a murit pe o idee, nici unul nu s-a substituit vreunei idei.“ Sau cum a afirmat, mai simplu, Constantin Beldie: „N-ai înţeles pînă acum, din cît ai trăit că rumânului nu-i trebuieşte editură şi cultură, fiindcă n-are ce face cu ele? Lui îi trebuie băutură, mîncare şi trai bun!“. Şi aceasta era o realitate a anilor ’30, cînd, de pildă, editura Cartea Românească era una de referinţă, pe cînd astăzi este falimentară, dacă nu dispărută. Pe cînd cartea şi cultura este înlocuită de vorbărie, „frenezia imitaţiei a dat ţării un ritm pe care în zadar îl vom căuta în «fondul» ei de o mie de ani. În setea ei de a imita, ţara şi-a simţit instinctiv golurile… am imitat gesturi, sisteme, ideologii, organizaţii, de la haina de fiecare zi pînă la speculaţii metafizice. (…) Fără forme, adică fără Europa (minus substanţa ei), toată România n-ar fi decît o sumă de presimţiri de cultură“ (Emil Cioran). Astăzi, suma acestor presimţiri se simte de-a dreptul: manele, pagode, baroni, „omul care este“ majoritar şi coabitarea valaho-hindustaneză nu şi-a aruncat ultima strigare peste ruinele unei lumi prăbuşite. Cei puţini rămaşi cu speranţe iluzorii legate de o speranţă, indiferent de vîrstă, etnie sau confesiune, continuă subterfugiul interbelic, acela de a ne „improviza destinul“, căci destinul nostru este previzibil: „vom recade la nivelul ţării noastre“.

Adrian MajuruPublicat Marţi, 25 aprilie 2017
1803
 | 10
 | 15
+Adaugă
Comentarii
2000
Trimite
Valahu
-1
Domnul Majuru merita citit. Dar este foarte trist ! Si extraordinar de depresiv. Solutie pentru "de acum incolo" exista : Voi "elita"(nu vreau sa spun cosmopolitii, snobii, pentru ca dl. Majuru nu intra aici dar Liiceanu da) sa mergeti catre centru(ma refer la centrismul politic). Faceti pace cu "centristii" si incercati sa-i educati. Cu respect si rabdare. Centrismul in Romania pe termen cel putin mediu este ....P.S.D.-ul. Asta e !
Publicat Miercuri, 26 aprilie 2017
+Răspunde
Naționalist corect
+6
VI. Acum, în zodia capitalismului barbar, odios şi asasin se vede cu ochiul liber, ţara și identitatea națională sunt distruse sistematic, sub cele mai mincinoase lozinci despre democraţie şi drepturile omului, promovate în mod cinic de birocrația UE de la Bruxelles, executantă, în esență, a intereselor capitalului ! Capitalismul, și asta se vede cu ochiul liber, este dușmanul de moarte al națiunii, al popoarelor în general, provoacă toate nenorocirile din lume, distruge demnitatea umană, acționand prin NATO și Uniunea Europeană care nu este decat o formă de organizarea a capitalului globalist de care profită exclusiv acesta și nu grecii, nu italienii, spaniolii sau romanii. De aceea speranțele noastre par a fi iluzorii și dacă popoarele Europei nu se se vor opune vom avea parte cu toții de nenorociri, nu numai noi romanii. Da domnule Mazuru, aveți dreptate, asta ne așteaptă, dacă intelectualitatea nu face efortul de inovație socială, adică de a gandi o altă cale decat capitalismul pentru pentru dezvoltarea Romaniei, o societate a dreptății sociale!. Vom fi în continuare, cum bine ziceați: O ţară unde moartea se trăieşte cu anticipare prin ratare latentă şi dureroasă; prin inexistenţa perspectivelor de la noul născut în „maternitatea groazei“ la pensionarul aruncat din ambulanţă în stradă, cu tot cu perfuzii. În concluzie, moarte capitalismului: Ceterum censeo capitalismul esse delendam!
Publicat Miercuri, 26 aprilie 2017
+Răspunde
Naționalist corect
+2
V. Desigur, nota proastă a dat-o înțelegerea și aplicarea deformată a drepturilor și libertăților individuale. Dar și acestea trebuie oricum judecate ținand cont de raportul care trebuie să existe între individ și națiune, aceasta din urmă avand prioritate, ea este veșnică, individul fiind pieritor.Individul cu libertățile sale trebuie să fie înțeles ca un compliment indispensabil al națiunii și nu ca ceva deasupra ei.Ca să nu mai spunem că fără ea individul ar fi lipsit de identitate. Deci, sub comunism (de fapt, în vremea socialismului) națiunea romană a cunoscut cea mai semnificativă dezvoltare sub toate aspectele. Chiar și în zodia totalitarismului naţiunea română a existat, bine merci, şi a fost mai independentă şi mai respectată în lume ca acum, a fost stăpână la ea acasă, mai conştientă de sine, avuţia naţională era încă a noastră, eram o națiune creatoare, nu una vegetală, ca în zilele noastre! Asta a fost esențialul! În centru a fost pusă națiunea, soarta ei, a tuturor indivizilor și nu a celui interesat exclusiv de profitul lui. Marele matematician roman Octav Onicescu zicea: Dacă veți crea veți avea, dacă nu veți crea nu veți exista! De asta noi nu mai prea existăm, tocmai această imensă potențialitate a romanilor de a fi ei înșiși ne este interzisă de capitalismul străin al celor mai mari.Cum? prin stăpanirea resurselor noastre, a principalelor parghii econmice și prin prea multele cozi de topor, mai ales soroșiste! De ce operăm cu PIB și nu cu Venitul Național? Pentru că acesta din urmă arată concret ce mai facem noi cu propriile forțe, pe cand la PIB intră tot, inclusiv ce se produce prin firmele străine, care pot să plece cand vor ele. Or, partea națională e tot mai mică, noi ne tot comprimam.Unde să se mai manifeste forța creatoare a romanului, dacă resursele și parghiile nu mai sunt ale noastre? Abia acum chiar că există riscul nu de a iși din istorie ci de a avea tot mai puțin de zis privind propria noastră istorie.
Publicat Miercuri, 26 aprilie 2017
+Răspunde
Naționalist corect
+2
IV. Și acum revenim la început, la esențial. De ce există două categorii de oameni, adică săraci și bogați, că aici vom găsi și rădăcinile precarității noastre culturale. Nu ni se spune nouă de toți politicienii și de toată mass-media că am scăpat din ghearele comunismului și am ajuns în brațele libertății și alte cretinisme de genul acesta? Or, dacă am ajuns în brațele capitalisnmului, tot comunismul e de vină pentru starea deplorabilă a țării? Sfinții părinți de la Roma sunt de altă părere despre capitalism. “Deficitele acestui sistem economic care supune pe om robiei lucrurilor, se numesc: excludere, exploatare, înstrăinare”. “Marxistul” Papa Benedict al XVI-le punea şi el, în spiritul moralei creştine, un diagnostic limpede: “O economie al cărui scop nu este omul, care nu pune în centrul ei demnitatea omului, distruge, în ultimă instanţă, fundamentele convieţuirii umane“. Iar Papa Francisc este și mai direct: Capitalismul ucide, cultura bogăției e cultura crimei, zicea el cu ceva timp în urmă. Fără muncă creatoare omul îşi pierde demnitatea, este, practic, aneantizat! Mă mir că simbriaşii restauraţiei capitaliste și cozile de topor soroșiste nu au protestat la Vatican. Adevărul adevărat este că așa-zisa revoluție din 1989, de fapt o contrarevoluție antisocialistă, antinațională și antipopulară, posibilă din cauza cîrdășiei criminale între Oculta mondială prin crimiunalii Bush și Gorbaciov și greșelilor regimului ceaușist națiunea romană a ajuns într-un statut de colonie a capitalismului bestial mai ales străin dar și autohton. Evident că Ceaușismul trebuia îndepărtat, dar trebuia să urmeze altceva decat ce avem acum. Comunismul, cu toate greșelile lui, a avut merite fundamentale în emanciparea statului național roman, în afirmarea vitalității și capacității creatoare a romanilor, a demnității noastre ca națiune.
Publicat Miercuri, 26 aprilie 2017
+Răspunde
Naționalist corect
+2
III. Dar cum „un popor devine naţiune numai cînd ia un contur original şi îşi impune valorile lui particulare ca valabile universal“, ne întrebăm, care sunt paricularităţile care ne mai definesc ca naţiune? Stați puțin, ce se poate înțelege de aici, cumva că americanii au devenit o națiune numai după ce văcarii și pistolarii lor vor fi ajuns valori universale? Universali ajungem exclusiv pe poarta specificului național și nu prin ceva pe care să-l impunem restului lumii! Apoi, aici se impun, de asemenea, precizări: Popor sau națiune e același lucru și conturul său original e dat de conștiința de sine, adică a culturii sale, născută odată cu el. Ea definește națiunea, care este un concept cultural și, oricat de paradoxal ar putea arăta, nu unul etnic! Da, tot ce face (și nu facem) ne definesc ca națiune. Așa că atenție la felul cum ne facem istoria, de noi depinde în primul rand. Viitorul nostru e Romania și NU Europa (Uniunea Europeană), cum se tot zice de niște cretini! „Fără forme, adică fără Europa (minus substanţa ei), toată România n-ar fi decît o sumă de presimţiri de cultură“ (Emil Cioran). Nu e prea clar! Fără Europa n-am fi avut cultură? Desigur nu pot fi negate împrumuturile și influențele culturale, dar ele sunt integrate după propria rețetă în cultura cuiva, care, în esența ei, este produsul propriei combustii. Desigur, Europa, adică celelalte națiuni, ne spun și nouă mult în sensul că ne înțelegem identitatea noastră și prin raportarea la ele. O națiune există numai dacă există mai multe națiuni. Dacă, prin absurd, ar exista o singură națiune, atunci problema identității nici nu s-ar mai pune și cuvîntul națiune nici nu ar mai exista!
Publicat Miercuri, 26 aprilie 2017
+Răspunde
Naționalist corect
+4
II. Nu dle, Majuru, n-are dreptate Cioran (dacă el a zis asta), nu putem fi prin uman în afara Europei! Ca apoi Geografia europeană (cine o fi madam asta?) să ne îngurgiteze, e drept cu greu! N-o să mă iau eu la trantă cu Cioran, dar ce zice el, chiar dacă simbolic, este un nonsens! Și eu n-o să cad pe spate, numai pentru că a fost Cioran. Istoria noastră a fost din totdeauna strîns legată de cea a Europei, desigur, multă vreme în ipostaze nefavorbile, evident explicabile, dar în Europa suntem tocmai și numai prin istoria noastră, de cand ne știm! ”Pentru elita ei intelectuală, România Mare ridica în mod firesc problema identităţii ei şi a destinului pe care urma să şi-l dea: cine este ţara aceasta, care se naşte dintr-o dată, prinsă între un trecut milenar patriarhal şi folcloric şi imperativele cu care o confruntau intrarea ei în modernitate? „ Chiar așa, să nu fi știut locuitorii celor trei țări romanești cine sunt și de unde vin, nu știau ei de Mihai, de de Decebal și Burebista? de istoria lor, adică de identitate lor, pană la Romania Mare ? Nu știau că vorbesc aceeași limbă? Aaaa, că de acum aveam condiții mai bune să ne afirmăm în context european, da, dar nu că abia acum am fi fost conștieinți de identitatea noastră.Identitatea unei națiuni se află exclusiv în istoria ei, trăită ca destin, zice recent un filosof neamț, care a toretizat reunificarea Germaniei, într- studiu științific documentat beton și care răstoarnă toate aberațiile spuse pană la el despre național, națiune și Europa. Panaseul filosofului făcut iar nu născut, Liiceanu, cum că .“Ţara aceasta .....îşi pune dintr-o dată problema rostului ei pe lume în contextul unei Europe moderne.“ e de rasu-plansu! Dacă tăcea fiolosof rămanea! Abia acum și dintr-o dată să ne fi pus noi problema rostului nostru pe lume? O astfel de prostie o poate naște numai incultura și prea-plinul-de-sine ale așa-zisului filosof. Să nu fi auzit el de Miorița și de tîlcul ei profund, cu adevărat filosofic ?
Publicat Miercuri, 26 aprilie 2017
+Răspunde
Naționalist corect
+2
Dragă domule Adrian Majuru, dvs ați început foarte bine căutarea cauzelor profunde și adevărate ale stării deplorabile ale națiunii romane din prezent. Primul pasaj este extrem de edificator, drept care îl reiau: „Nu este deloc comod să te fi născut într-o ţară de a doua mînă“ unde nu există decît „două categorii de oameni: cei sărmani, din care era (şi continuă să fie n.m.) alcătuită mai toată ţara, şi cîţiva şarlatani, cîţiva paraziţi care exploatau (şi continuă să exploateze n.m.) mizeria celor dintîi.“ O ţară unde moartea se trăieşte cu anticipare prin ratare latentă şi dureroasă; prin inexistenţa perspectivelor de la noul născut în „maternitatea groazei“ la pensionarul aruncat din ambulanţă în stradă, cu tot cu perfuzii. Cuvintele/expresiile cheie sunt: două categorii de oameni; paraziți care exploatau, cei sărmani ,inexistența perspectivelor. De aici pornind putem desluși tot ce urmează, chestia cu marile culturi (de fapt, imperialismul cultural al celor puternici - prin ce mijloace?) sau micile culturi (ale celor slabi, știm noi de ce!) Numai culturile mici te pierd (Cioran) poate fi adevărat, dar n-am văzut explicația lui pentru ce unele culturi sunt mici și unele mari. E cam încețoșat ce zice el, pentru că e de notorietate: și culturi mici au dat idei și personalități mari! Răspunsul poate fi găsit dacă dvs nu ați fi rămas la constatarea că există două categorii de oameni. Aici e buba, de ce există două categorii de oameni! Cine e vinovatul? De ce moare cultura la noi sau, mă rog, este grav marginalizată? ”Suferim în materie de geografie simbolică. Geografia fizică ne plasează desigur pe continentul numit Europa, însă latura simbolică a geografiei care compune şi defineşte umanul ne plasează în afara ei. Geografia europeană îngurgitează cu greu reperele elementare care ne reprezintă. „România e geografie, nu e istorie. Înţelege cineva acest tragic?“ (Emil Cioran) „
Publicat Miercuri, 26 aprilie 2017
+Răspunde
zaltukin
+7
D-le Ad.Majuru:NU VA RECUNOSC!!! Pai,nu mai departe decat saptamana trecuta sriati art."Educatie si recompensa"in care gloatele ragaitoare sufocau elitele care ieseau la o gura de aer proaspat... Nu cumva chiar elitele alea au adus tara in starea-intradevar-jalnica in care se gaseste???!!!
Publicat Miercuri, 26 aprilie 2017
+Răspunde
QX
+3
Chiar de pare utopic, rezolvarea sta in fiecare dintre noi, inutila este risipa de energie cu lamentarile, autoflagelari si caratul cenusei in varful capului, chiar de pare ca nu s-a gasit inca formula concetrarii si orientarii energiilor spre scopuri care sa ne "faca" egali cu toti ceilalti europeni, sigur va veni si timpul cand cei ce simt romaneste nu le va mai fi rusine de ce sunt si nu vor fi atat de afectati de arogantele, perfidiile si malitiozitatii autintitulatilor cetateni de Inalte Porti.
Publicat Miercuri, 26 aprilie 2017
+Răspunde
nicu cohen
+12
Are sau a avut Romania intelectuali reali ? Pseudo - intelectuali masoni iezuiti lingai ai regimului , nauci , aroganti , plini de egoism ,care traiesc de la buget are girla , dar intelectuali nationalisti nu prea are .Dar nu trebuie disperat . Intelectuali sint putini si in America ,iar in alte tari nu exista nici macar pseudo - intelectuali . Un intelectual este un individ natural , cunoscator real al functionarii sistemului , nu o persoana fizica numerotata ca o vita , un om care isi impune capacitatea nelimitata de expresie a informatilor ,om liber social in expansiune spirituala , un om care dovedeste capacitate de procesare a informatilor ca Putin si imparte informatiile cu poporul lui , nu le tine secrete in lojile si catacombele subterane ci aduce informatile cu adevarat ajutatoare si protectoare ale libertatilor naturale la cunostiinta poporului său pentru de care aimnte o obligatie naturală de al proteja de agresorii externi .
Publicat Miercuri, 26 aprilie 2017
+Răspunde
Recomandate
Țara gîfîie, economia crește
Publicat acum 24 minute
Cum s-a dus o senatoare în Parlament
Publicat acum 7 ore şi 58 minute
Real Madrid, de neoprit
Publicat acum 13 ore şi 10 minute
Propunere radicală a lui Pleşoianu
Publicat acum 6 ore şi 13 minute
Centrul Atenţiei
alarm off
Cotidianul cititorilor
17 articole/ Actualizat Sâmbătă, 12 august 2017
alarm off
Fotografiile bunicilor
30 articole/ Actualizat Sâmbătă, 05 august 2017
alarm off
Antiştirile Cotidianul
6 articole/ Actualizat Duminică, 09 iulie 2017
alarm off
NUMAI DOUĂ ÎNTREBĂRI
142 articole/ Actualizat acum 13 ore şi 9 minute
Ioan Vieru

Poliția rutieră se află de mulți ani în derivă printr-un management tot mai defectuos. Scandalurile din ultimii ani arată nu numai lipsa de profesionalism a poliției, ci funcționarea acestei instituții plătită de la bugetul public printr-o mentalitate a fostei miliții comuniste.

Ioan VieruPublicat acum o oră şi 22 minute