„Interpretul” lui Radu Gheorghe sau comic prins cu mâţa în sac

Zilele Bucureştiului. La uşa „Teatrului Mic”, un grup de persoane aşteaptă de la ora 18.00 să intre la spectacolul „Intrepretul”, oferit gratuit, începând cu ora 19.00. După 30 de minute, sala este ocupată mai mult de jumătate, iar la momentul stabilit, actorul Radu Gheorghe deschide show-ul.

Scris în 1899 de romancierul şi dramaturgul Tristan Bernard şi prezentat în premieră în februarie acelaşi an la „Comédie-Parisienne”, vodevilul într-un act „L’Anglais tel qu’on le parle” (Engleza atât cât se vorbeşte) miza pe două efecte comice: o tramă, vizitată adesea de atunci încoace, tânăra care pleacă de acasă cu iubitul ei, un francez stabilit în Anglia, urmărită de tatăl ei, un voinic scoţian temperamental, care nu este de acord cu căsătoria, şi confuzia între interpretul-translator şi interpretul-muzician, care creează tot felul de încurcături, protagonistul, în dorinţa de a-şi păstra slujba, nemărturisind că nu ştie nicio limbă străină. O intrigă subţire, un umor franţuzesc bazat pe replică şi o uşoară satiră la adresa societăţii epocii şi a compatrioţilor săi care, aşa cum spunea autorul într-unul dintre numeroasele sale cuvinte de spirit, „cred că vorbesc atât de bine franţuzeşte pentru că nu cunosc nicio altă limbă”.

Cu 20 de ani în urmă, maestrul Radu Beligan, sedus de savoarea textului lui Tristan Bernard, l-a tradus în româneşte. N-a fost pus însă în scenă, pentru că piesa, scrisă să dureze 30 de minute, nu putea constitui singură un spectacol.

Actorul Radu Gheorghe a adaptat-o, intenţionând s-o transforme într-un musical, semnând şi colajul muzical şi versurile cântecelor. Şase personaje sunt interpretate de patru actori: Radu Gheorghe însuşi, în rolul interpretului şi al unui inspector de poliţie, Anca Sigartău, în rolul tinerei scoţiene îndrăgostite, Betty, Mihai Bisericanu (iubitul şi tatăl) şi Georgeta Ciocârlan (recepţionera unui hotel).

Radu Gheorghe declara cu doi ani în urmă presei: „Tristan Bernard a scris aceasă piesă acum aproximativ 70 de ani. Eu am primit traducerea făcută de maestrul Radu Beligan cu 20 de ani în urmă. Şi iată că acum, în sfârşit, «Interpretul» va vedea lumina scenei la «Teatrul Foarte Mic», în varianta românească, înmuzicalizată şi adaptată pentru mai puţini actori decât roluri, dar cu mai multă fantezie. (…) Un spectacol Nepot al unei piese Bunici”.

Vodevil, muzică, dans, actori cunoscuţi şi talentaţi, mai ales Anca Sigartău şi Mihai Bisericanu, sunt elemente suficiente pentru o seară reuşită de comedie, aşa cum a şi fost percepută de o bună parte a publicului, care a însoţit muzica bătând din palme şi a aplaudat generos la final.

Şi totuşi…

Demonstraţia de violonist a actorului Radu Gheorghe

Autorul spectacolului a dorit să ofere cât mai multe motive de amuzament spectatorilor, adăugând o dimensiune contemporană, căreia nu puteau să-i lipsească interactivitatea şi aluziile dâmboviţene. Debutul este unul de stand-up comedy, în care Radu Gheorghe conversează cu câţiva spectatori, glumele cu substrat sexual (departe de rafinamentul franţuzesc al zonei) şi aluziile la politica zilei (nu chiar incisive) servind drept prolog muzicalului propriu-zis. Coloana sonoră, ca s-o numim aşa, este gândită ca un mix de melodii, de la hituri uşor de recunoscut la „God Save the Queen”, atât pentru cântece, cât şi pentru solo-ul de vioară pe care îl oferă Radu Gheorghe, versurile şi muzica neavând neapărat legătură cu acţiunea piesei. Mişcarea scenică este şi ea destul de anarhică, iar dansul îl poartă pe spectator de la vals (al doilea moment interactiv) la jocuri scoţiano-irlandeze în final. Decorul, semnat tot de Radu Gheorghe, minimalist, este cel al unui hotel de provincie. O notă mai vie dau costumele Georgetei Ciocârlan, când specific scoţiene, când amestecând pretenţia de eleganţă cu aspectul de „neglijé”, în cazul tinerei interpretate de Anca Sigartău.

Sunt, desigur, momente remarcabile, ca pasul de defilare al „scoţianului” Mihai Bisericanu sau „entrechat”-ul lui Radu Gheorghe, Anca Sigartău îşi joacă rolul cu talent obţinând maximum de efect pe care îl permite textul…

Din păcate, autorul spectacolului nu s-a putut hotărî pentru o formulă cât de cât unitară, care să confere coerenţă scenică. În aceste condiţii, actori pe care publicul şi-i aminteşte din roluri de succes, cum ar fi în cazul lui Radu Gheorghe cele din „Ucenicul vrăjitor”, „Omul-orchestră”,”Ludwig, Nicolo şi Jo” (în care evoluau convingător şi Mihai Bisericanu şi Georgeta Ciocârlan) sau „Inimă de câine”, ori Puck din „Visul unei nopţi de vară”, pentru Anca Sigartău, nu pot da adevărata măsură a talentului lor comic.

Tristan Bernard scria în „Saillies et Rosseries” (Glume şi ironii): „Arta dramatică este o ştiinţă exactă, ale cărei date nu sunt cunoscute”. Un alt cuvânt de spirit care, din păcate, se aplică spectacolului cu această adaptare după piesa care a constituit unul dintre cele mai mari succese ale sale şi ale comediei într-un act din acea epocă.

Oricum, cea mai mare parte a publicului a fost vizibil mulţumită de reprezentaţie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.