De o săptămână adun bonuri fiscale de pe unde pot. Din magazine, de pe jos, de la prieteni generoşi sau neatenţi. Le păzesc bine şi de hoţi, şi de umezeală, deocamdată au încă loc în casă, dar către Crăciun va trebui să închiriez un spaţiu special, dacă mai găsesc. Pentru că nu sunt, cu siguranţă, singurul care adună deja bonuri.
Într-o bună zi, anul viitor, voi încărca bonurile într-un camion şi le voi duce la fisc. Acolo, un funcţionar le va analiza vreme de opt-nouă luni în noile hale special închiriate de fisc pentru depozitarea bonurilor. Sau opt-nouă funcţionari le vor analiza o lună, încă nu ştiu cum se procedează. Dacă există nelămuriri, voi fi chemat, poate, să dau declaraţii. Deşi sper să nu fie cazul, am nevoie de timp să adun şi anul viitor bonuri fiscale. Şi după ce toate procedurile vor fi îndeplinite voi primi bani. Mă voi simţi ca un fel de rentier al maşinii de marcat. Ca un investitor care începe să-şi încaseze dividendele. Pentru că asta şi sunt. Adun bonuri pentru că investesc încredere în politicile de relansare ale guvernului Boc.
Cam la reacţia asta cred că se aştepta premierul din partea cetăţeanului atunci când lansa, repezit ca de obicei, marea idee a bonusului pentru bonuri. Deja analiza proiectelor Guvernului de la Bucureşti nu mai merită făcută în funcţie de valoarea sau de oportunitatea lor, ar fi inutil. Tot ce avem de făcut e să diferenţiem ideile imposibil de pus în practică de cele care sunt, din păcate, posibile. Să ne distrăm cu cele dintâi şi să sărăcim cu cele din a doua categorie.
Există două momente speciale când guvernantul român bate câmpii şi propune idei imposibile. Primul e perioada aurie când ajunge la putere şi trebuie să lase impresia că are proiecte. În 2005, Adriean Videanu propunea calm ca toţi cetăţenii să-şi declare averile. Beţia relansatei lupte contra corupţiei nu-l lasă să-şi imagineze munţii de hârtie aşa strânşi, munţi pe care nimeni nu-i va dezvirgina vreodată cu privirea. Al doilea e momentul de criză. Atunci naţiunea aşteaptă de la tine idei proaspete şi guvernantul e mereu la înălţime. Multă vreme am discutat despre un impozit special pentru fast food, imposibil de aplicat din lipsă de criterii reale şi abandonat, în consecinţă, după lungi dezbateri. Acum vorbim tot mai des despre un impozit pe avere sau pe averea afişată, care va sfârşi într-un alt sertar de suvenire şi curiozităţi. Toate aceste idei sunt resturi rău digerate din lecturile unor „experţi” care ştiu că aşa ceva, într-o formulă sau alta, s-ar mai fi făcut într-o ţară sau alta. Ministrul e servit cu propuneri de acest fel pentru conferinţe de presă sau îşi aduce brusc aminte de ele când ziariştii îl prind între două uşi fără nimic important de zis.
Îndărătul acestor opinteli strategice stă totala lipsă de proiect. Guvernul nu ştie cum să lupte cu criza şi nu întreabă nici experţii reali pentru că se teme de răspunsurile pe care le-ar putea primi. Vom mai auzi multe în lunile care vin. Mai ales că în toamnă se anunţă o remaniere şi vom avea de înfruntat şi forţele proaspete ale unor noi miniştri nevorbiţi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.