Alegătorul român să decidă

Activitatea în forţă, de ultimă oră, a DNA a pus pe jar nu doar baronii, în marea majoritate a cazurilor din PSD, ci întregul partid al pisicului moţat Victor Ponta, el lider maximo, cel puţin până la alegerile prezidenţiale, când situaţia sa va fi tranşată într-un fel sau altul. Adică fie va câştiga (ceea ce e foarte puţin probabil) şi va lua locul marinarului, fie va pierde şi se va scufunda cu întreaga construcţie politică pe care a conceput-o Ion Iliescu în postură de partid-stat, după tipicul fostului partid comunist, căruia i-a luat locul. Nu numai locul, dar şi multe dintre năravuri, odată cu vechea Securitate transformată peste noapte în SRI, în urma tulburărilor din martie 1990 de la Târgu-Mureş.

În momentul de faţă partidul reajuns în fruntea bucatelor se luptă pe viaţă şi pe moarte pentru recâştigarea primei funcţii în stat, scop pentru care l-a sacrificat pe aliatul său Crin Antonescu şi al său PNL, care-i stătea în cale ca şi candidat al USL la prezidenţiale. Sunt arhicunoscute tertipurile la care a apelat Victor Ponta pentru a slăbi treptat poziţia liberalilor în guvern şi a lui Antonescu în propriul partid, mergând de la diminuarea până la aneantizare a atribuţiilor ministerelor conduse de către aceştia şi până la cumpărarea miniştrilor, cazul lui Radu Stroe fiind chiar eclatant, deşi nu singular.

O altă piedică serioasă în calea ambiţiilor pontiste este Traian Băsescu, care luptă şi el cu îndârjire ca să-şi asigure spatele pentru perioada post-prezidenţială, lucru pe care nu-l poate rezolva decât prin ajungerea la Cotroceni a unui om care să-i asigure liniştea şi libertatea, dar şi o poziţie de conducere, cât mai semnificativă, vizată fiind, în mod declarat, aceea de prim-ministru.

În acest concert distonant al ambiţiilor, slujite prin manipulare, minciună şi malversaţii abjecte de fiecare din cele două tabere, partidul liberal pare să se clatine prin defecţiunea unor oameni ai săi nu de ultim rang, precum Tăriceanu, Chiţoiu, Radu Stroe etc. Un alt partid, acela al lui Ponta, nu se simte nici el prea bine, datorită activităţii demolatoare a DNA, despre care vorbeam la început. În mod paradoxal, se ajunge la situaţia în care lupii se mănâncă între ei, căci acţiunea e reciprocă, având în vedere activitatea comisiei parlamentare ce se ocupă de afacerea Nana, în al cărei rahat Băsescu pare că e băgat până în gât. În fine, partidele băsiste rotunjind opoziţia parlamentară încep să se simtă chiar bine, lupta dintre celelalte tabere în conflict oferindu-le o linişte prielnică pregătirilor pentru bătăliile electorale.

În mod firesc, întrebarea care îl chinuie pe fiecare român responsabil e ce-i de făcut, sau, în termeni caragialeşti, cunoscutul „eu cu cine votez”. Simpatiile politice, pe de o parte, sunt greu de zdruncinat, mai mult decât sunt zdruncinate în momentul de faţă. Pe de altă parte, creşte valul scârbei şi absenteismului şi e foarte probabil ca marea majoritate a alegătorilor să rămână acasă, cel puţin la europarlamentare. Dar lucrurile se vor încinge, în pofida condiţiilor meteo, în luna noiembrie.

Fiecare va şti atunci că a-l vota pe unul sau altul, şi mă refer cu un anumit grad de certitudine la Antonescu şi Ponta, va însemna o opţiune pentru scoaterea ţării din mocirla morală, politică şi economică în care se scaldă. Doar că nu va fi tot atât de clar de care dintre cei doi să-şi lege speranţele. La stânga îl vede pe Ponta cu zâmbetul şmecheresc şi cu toate promisiunile lui mincinoase, de tip „dreptate până la capăt”, urmate de pactul de coabitare. La dreapta e oţărâtul Crin Antonescu, cel care s-a complăcut atâta vreme în bălăceala guvernamentală cedându-i pas cu pas toată puterea şi autoritatea tocmai rivalului său de acum, în care s-a încăpăţânat să vadă un individ onest pe care să se poată bizui în campania pentru cucerirea palatului Cotroceni. Ce garanţii oferă acest om pentru a fi ales într-o poziţie de asemenea răspundere din care va avea de luptat nu doar cu oameni ca aceia pe care i-am numit până acum, dar şi cu un belicos Vladimir Putin, probabil cu un nou preşedinte ostil al Comisiei Europene, dacă nu şi cu unii vecini, care se iţesc din negură cu fel de fel de pretenţii ameninţătoare pentru statul român…

Iată o întrebare legitimă. Şi totuşi, e singurul om asupra căruia nu există suspiciuni de corupţie. E cel care, într-un discurs sau într-o confruntare deschisă, faţă în faţă, îşi poate ridiculiza adversarul. Aşa cum a făcut-o cu Gâdea pe Antena 3, care din gâde, precum pornise emisiunea, a devenit foarte curând victimă, în ciuda întregului său arsenal propagandistic.

Alegătorul român va trebui să decidă!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Radu Ulmeanu 123 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.