Judecând după criteriile electorale clasice, Hillary Clinton a câştigat prima dezbatere electorala faţă în faţă cu Donald Trump. Este opinia marii majorităţi a presei americane şi europene. Însă se joacă alegerile prezidenţiale din 2016 după criteriile electorale clasice?
Dezbaterea televizată de la New York a debutat agresiv şi a fost nevoie de circa 15 minute pentru ca telespectatorii să-i poată urmări pe cei doi contracandidaţi transmiţând cu adevărat un mesaj coerent. Apoi discuţia a alunecat spre subiecte secundare sau de-a dreptul hilare. Trump, răspunzând la declaraţia lui Clintobn cum că el nu ar plăti taxe statului: “Asta mă face inteligent”. Trump: “Cred că atuul meu cel mai puternic este temperamentul. Am, temperament de învingător”. Trump, despre certificatul de naştere al lui Barack Obama: “L-am făcut să-şi prezinte certificatul”. Clinton, despre sandalul e-mailurilor clasificate: “Am făcut o greşeala folosind adresa privată”. Clinton, despre averea lui Trump: “Poate că nu e atat de bogat precum spune… Poate că ascunde ceva… Cui datorează bani?” – o aluzie la neplata taxelor.
Cât de mult poate influenţa preferinţele electoratului seria de trei dezbateri televizate faţă în faţă? Răspunsul este unul care poate reduce din importanţa acestor confruntări. The New York Times a estimat la 8% procentul electoratului indecis, pentru care se dă bătălia. La ultimele prezidenţiale, în 2012, The Washington Post a scris că dezbaterile directe nu au avut importanţă. În acest an, The Washington Post citează doi experţi americani care au studiat aceste dezbateri începând din anii 1960, pornind de la duelul J.F. Kennedy-Richard Nixon. Concluzia lor este ca dezbaterile directe nu au influenţat prezidentialele, ci doar alegerile pentru Congres care au loc simultan. Există o mare execepţie – dezbatarea din 1980 dintre Ronald Reagan şi Jimmy Carter, care avut loc cu o săptămână înainte de alegeri. Ronald Reagan a câştigat cu o întrebare de final, repetată de Barack Obama in 2008: “Sunteţi într-o situaţie mai buna acum decât acum patru ani?”. Reagan a pus 7% distanţă între el şi preşedintele în funcţie după dezbatere.
În urma dezbaterii Clinton-Trump, presa anglo-saxonă considera că finalul i-a apartinut lui Clinton, care a dat un răspuns puternic şi care a reasigurat aliaţii SUA: “Când candidezi la preşedinţie cuvintele contează. Şi contează şi mai mult când eşti preşedinte. Vreau să-i reasigur pe aliaţii noştri din Japonia, Coreea de Sud şi din alte părţi că avem tratate de apărare şi că le von onora. Este esenţial ca cuvântul Americii sa fie unul bun”.
„Clinton câştigă prima rundă”, scrie fără echivoc CNN, prezentând un sondaj făcut pe 540 de telespectatori, care arată că 62% i-au dat câştig de cauza lui Clinton şi doar 27% lui Trump. CNN este considerată o televiziune apropiată lui Hillary Clinton în această campanie.
La polul opus este postul conservator Fox News, care însă nu a riscat să facă un sondaj printre telespectatori.
ABC News scrie că Hillary Clinton a căutat bătaia şi a găsit-o”. New York Times, care este de partea candidatei democrate, scrie ca “Trump nu a încetat să o întrerupă pe Clinton, acoperindu-i vocea deseori şi atacând-o, ceea ce cu siguranţă a plăcut bazei sale electorale, însă nu i-a atras simpatia femeilor şi electoratului indecis”. The Washington Post scrie că Hillary Clinton a ştiut să obţină un avantaj şi să profite de “principala slăbiciune a lui Trump: sensibilitatea sa la critici”. “Arma lui Clinton în această primă dezbatere a fost acul”, iar contracandidatul şi-a pierdut treptat controlul, scrie Time.
Tot The Washington Times scrie însă că Hillary Clinton nu a fost perfectă şi că uneori a părut ca un elev care recita lecţia învăţată pe de rost. Însă “Trump nu a fost deloc bine pregătit pentru dezbatere”, scrie cotidianul, iar încăpăţânarea sa legată de certificatul de naştere al presedintelui Obama a fost ca şi cum “ai privi un accident de maşină cu încetinitorul”. The Wall Street Journal observă că Trump nu a fost nici pe departe atat de incisiv pe cât ar fi trebuit în ce priveşte scandalul legat de finanţarea Fundaţiei Clinton. Fortune îmbrăţişează concluzia unuia dintre candidatii republicani la alegerile primare, John Kasich: “1. ea i-a tras un şut în fund, 2. el a ajutat-o”.
The Economist aduce în prim-plan aspectul cel mai important – miza dezbaterii, câştigarea electoratului. Cei care considerau înainte de dezbatere că Trump nu este calificat pentru funcţia supremă în SUA nu s-au răzgândit. Cei care considerau că Hillary Clinton este o socialistă periculoasă nu s-au răzgândit nici ei. Însă pentru electoratul care este indecis sau se gândeşte să voteze un alt candidat, Clinton a părut mai bine pregătită. “1-0 pentru Clinton”, scrie The Economist.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.