Grigore C. Moisil s-a născut la 10 ianuarie 1906 la Tulcea şi a murit la 21 mai 1973 la Ottawa, Canada.
Familia Moisil, pomenită în documente încă din anul 1758, este originară din comunele Maieru şi Şanţ, judeţul Bistriţa-Năsăud.
În anul 1910, se mută cu familia în capitala ţării.
În vara anului 1923, Gr.C. Moisil dă examen particular de clasa a VIII-a la Liceul Ortodox din Bucureşti. Se înscrie la facultatea de matematică din Bucureşti. În toamna anului 1924, Gr. C. Moisil dă examen de intrare şi la Şcoala Politehnică. Va urma cursurile şcolii numai câţiva ani şi n-o va termina niciodată.
La Facultatea de matematică, studentul Moisil a avut ca profesori pe D. Pompeiu, G. Ţiţeica, A. Davidoglu şi Tr. Lalescu. Profesorul D. Pompeiu este însă cel care i-a fost cu adevarat mentor nu numai în ale matematicii, ci şi în anumite reguli de viaţă.
În toţi anii de facultate, Gr.C. Moisil îşi completează cultura generală audiind nu numai cursuri de istoria artei la actuala Bibliotecă Centrală Universitară din Calea Victoriei, ci şi pe cele ale lui Iorga, Gusti, Vianu.
În anul 1926, Gr.C. Moisil îşi dă licenţa în matematici.
În 5 iunie 1929, Gr.C. Moisil îşi susţine teza de doctorat la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, cu lucrarea: “ La mécanique analytique des systèmes continues”, având în comisie pe profesorii Pompeiu, Ţiţeica şi Davidoglu.
După ce şi-a luat doctoratul, au trecut doi ani şi jumătate până când a avut un post.
A fost, după doi ani şi jumătate de încercări, numit conferenţiar la Iaşi, dar totodată căpătase o bursă a Fundaţiei Rockefeller pentru a studia cu profesorul Volterra la Roma. A fost numit la Iaşi şi a plecat la Roma. La 13 iunie 1931, Gr.C. Moisil se reîntoarce la Bucureşti, pentru a-şi ţine examenul de docenţă, cu lucrarea: ”Sur une classe de systèmes d’équations aux dérivées partielles”. Luarea docenţei îi asigură plecarea la Roma.
Întors de la Roma, în toamna anului 1932, Gr.C. Moisil se mută definitiv la Iaşi, unde-şi ia postul de conferenţiar în primire. La Iaşi, Gr.C. Moisil a trăit 10 ani. Această perioadă a vieţii lui a fost de mare importanţă pentru creaţia sa ştiinţifică şi pentru desăvârşirea personalităţii sale. În 1935, Gr.C. Moisil este titularizat ca profesor şi începe primul curs de algebră abstractă modernă nu numai din Iaşi, ci din ţară, cursul de Logică şi teoria demonstraţiei. Gr.C. Moisil a fost timp de 41 de ani profesor. De-a lungul atâtor ani a ţinut multe cursuri, multor serii de studenţi. Pe toţi i-a învăţat matematica pe care o vor preda, pe unii i-a învăţat şi cum s-o predea.
În 1942, se crează la Bucureşti prima catedră de analiză superioară şi logică matematică, la care este încadrat Gr.C. Mosil. Se mută la Bucureşti, unde va rămâne până la sfârşitul vieţii.
Gr.C. Moisil pleacă în martie 1946 ambasador în Turcia. Va rămîne acolo doi ani şi jumătate.
În 1948, se întoarce în ţară, la catedra lui de la Universitate. Este anul în care se organizează Academia în noua ei formă. Este ales membru activ. În acelaşi an, se înfiinţează Institutul de matematică al Academiei. Gr. C. Moisil este numit şef de secţie pentru algebră aplicată.
În anul 1949, este ales şi preşedinte al Societăţii de Matematică din ţară, post onorific pe care-l va ocupa toată viaţa.
În perioada 1948-1952, este profesor şi la Institutul de Geologie şi Tehnică Minieră.
Din anul 1949, începe o nouă etapă în activitatea sa de cercetare. Un şir lung de lucrări în domeniul ecuaţiilor cu derivate parţiale. Dar tot în aceeaşi epocă, predă un curs de Mecanica mediilor continue deformabile.
Odată cu anii maturităţii, apar cu tărie calităţile lui de şef de şcoală. Astfel, începând din 1949, ia naştere în jurul lui şcoala de teoria algebrică a mecanismelor automate.
În 1956, este numit preşedintele comisiei de automatizare, până în anul 1965, când odată cu scindarea ei trece ca preşedinte al comisiei de cibernetică. În cadrul comisiei de automatizare, sprijină înfiinţarea catedrei de automatică şi crearea secţiei de automatică de la Institutul Politehnic .
În 1961, este ales membru în comitetul executiv al Federaţiei Internaţionale de Control Automat “IFAC” şi, în 1963, preşedinte al comisiei pentru “Teoria algebrică a sistemelor cu relee şi automate finite” a aceleiaşi federaţii.
În 1963, primeşte Premiul de Stat, de 50.000 lei. Cu aceşti bani a cumpărat la Breaza o casă unde şi-a petrecut până la sfârşitul vieţii lunile de vară.
În 1964, este Om de Stiinţă Emerit şi este ales membru al Academiei de Ştiinţe din Bologna.
În 1965, este ales membru al Institutului Internaţional de Filozofie de la Paris. Tot în 1965, este ales pentru 4 ani preşedintele Asociaţiei Matematicienilor de Expresie Latină.
În 1967, este ales membru al Academiei din Polonia.
În 1969, este Doctor Honoris Causa al Academiei de Ştiinţe din Bratislava.
În 1971, este vicepreşedinte al Uniunii Internaţionale de Istorie şi Filozofie a Ştiinţei.
Din 1955, călatoreşte mult. Ia parte la congrese de matematică pură, de matematică aplicată, automatică, filozofia ştiinţei, în toate ţările Europei, în America şi Japonia. Între anii 1953 şi 1973, ţine conferinţe sau participă la congrese, cu comunicări, în Anglia, Belgia, Bulgaria, Canada, Cehoslovacia, Elveţia, Franţa, Finlanda, RDG, RFG, Grecia, Italia, RSF Iugoslavia, Japonia, Olanda, Polonia, Suedia, Turcia, Ungaria, URSS, SUA.
În anul 1962, Gr.C. Moisil înfiinţează Centrul de calcul al Universităţii unde este director onorofic, până în 1969. Prima maşină folosită a fost cea digitală, a ing. I.V. Toma, “CIFA 1”, înlocuită în 1968 de un calculator IBM/360.
Interesul lui Gr.C. Moisil pentru filologie revine odată cu apariţia calculatoarelor şi a limbajelor de programare.
Îl preocupă economia matematică. Încă din 1960, elevii săi lucrează la aplicaţiile matematicii în problema transporturilor. Dar şi aplicaţiile matematicii în ştiinţele umaniste, în istorie, arheologie, muzică, grafică, ca şi în medicină şi pedagogie stârnesc imaginaţia sa creatoare.
În anul 1971, trece profesor la Facultatea de Filozofie şi Drept.
A scris peste 300 articole şi urmatoarele cărţi:
1931 Lucrarea de docenţă: Sur une classe de systèmes d’équations aux dérivées partielles
1935 L’algèbre de la logique
1942 Logique modale, Ed. Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului
1954 Introducere în algebră. Inele şi Ideale. Ed. Academiei
1957 Scheme cu comandă directă cu contacte şi relee, Editura Academiei
1959 Teoria algebrică a mecanismelor automate, tradusă în rusă 1963, cehă 1964, engleză 1969 Funcţionarea în mai mulţi timpi a schemelor cu relee ideale, Ed. Academiei
Circuite cu tranzistori I, Ed. Academiei
1962 Circuite cu tranzistori II, Ed. Academiei
1964 Algebraická teorie automatü, Praha, Natiladatelstvi ceskosloveskic Akademie Ved.
1965 Funcţionarea reală a schemelor cu contacte şi relee, Ed. Academiei
Teoria algebrică a schemelor cu contacte şi relee, Ed. Tehnică
Încercări vechi şi noi de logică neclasică, Ed. Ştiinţifică
1966 Cursurile pentru ingineri de la Yablonna, Polonia, apărute în volumele „Zastosomanie
algebr lukasiewicz do teorii ukladov (…I si II)
1967 Théorie structurelle des automaetes finis, Ed.Gauthiers-Villars, Paris
1968 Elemente de logică matematică şi teoria mulţimilor, Ed. Ştiinţifică
1970 Îndoieli şi certitudini, Ed. Enciclopedică Română
1972 Essais sur les logiques non-chrysippiennnes, Ed. Academiei
1975 Lecţii despre logica raţionamentului nuanţat, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică
În anul 1998, I.E.E.E. (Institutul de Electrică şi Electronică din Baltimore, Maryland U.S.A.) i-a atribuit premiul de pionier în informatică (Computer Pioneer). Medalia de bronz comemorativă a fost înmânată doamnei Viorica Moisil de directorul Institului, la o ceremonie ce a avut loc la palatul Victoria în 15 aprilie 1998.
Gr. C. Moisil a creat o şcoală puternică de logică matematică în România, foarte activă şi astăzi, cunoscută în lumea întreagă, dar are urmaşi matematici şi în Argentina prietenului său Antonio Monteiro.
Colegii şi prietenii l-au sărbătorit de când trăia la 10 ianuarie, la Casa Universitarilor din Bucureşti. Ne întâlnim şi anul acesta, dar pe 12 ianuarie.
Notă Mare parte din informaţia prezentată este extrasă din cartea doamnei Viorica Moisil (soţia lui Gr.C. Moisil) intitulată “A fost odată … Grigore Moisil”, apărută la Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2002
O prezentare buna a lui Gr.C. Moisil prin timbre se găseşte la adresa:
http://wvegter.hivemind.net/abacus/CyberHeroes/Moisil.htm.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.