300 de oameni se lasă seduși de Capitală

Duminica trecută a fost prima dată când am reușit să văd Bucureștiul cu alți ochi. Am mai venit prin București, iar acum stau de aproape două luni aici. Nu m-a atras niciodată foarte tare. Însă îmi plăcea vibe-ul pe care mi-l transmitea: aglomerația și vitalitatea oamenilor. În rest, partea vizuală nu mă încânta de loc. Totul mi se părea cenușiu și murdar. Nu chiar totul, dar cel puțin zona pe care o frecventez așa este.

Partea centrală a orașului am mai luat-o la pas, de câteva ori. Calea Victoriei și Centrul Vechi mi-au adus tare bine aminte de Paris, iar unele clădiri mă trimiteau cu gândul la Oradea sau Innsbruck. Îmi mai întrebam prietenii ce aș putea vizita, pe unde m-aș putea duce să fac poze. Îmi spuneau să mă pierd pe străduțele din zona Icoanei-Armeneasca. Mă tenta ideea, însă nu era o variantă să merg singură. Din pură întâmplare, am dat de contul de Instagram al celor de la A.R.C.E.N. Spuneau despre următorul tur pe care urmau să-l facă duminică în zona cartierelor Icoanei-Armenesc. Îl văzusem cu vreo două zile înainte. Fix la momentul potrivit. Am zis să merg, că doar nu am nimic de pierdut.

Turul a durat două ore și mi-a plăcut foarte mult. A fost interesantă combinația de povești interbelice cu haz istorisite și clădirile care curgeau ușor printre ele.

„Miza tururilor atunci când au pornit a fost convingerea oamenilor că orașul e seducător, iar asta era posibil numai prin povești. Dacă participi la un tur ARCEN, o să-ți dai seama că îmbină arhitectura, poveștile, istoria și, câteodată, problemele actuale ale zonei pe unde trecem“, mi-a povestit Edmond Niculușcă, președinte ARCEN la o un pahar de vin de după tur.

O călătorie culturală

Proiectul „Cu bastonul prin București“ l-a început în 2010. Și-a strâns gașca și au început să pună afișe la metrou. Afișele invitau la o plimbare în Bucureștiul personajelor interbelice. La primul traseu s-au strâns în jur de 15-20 de persoane, traseu ce pornea de la Ateneul Român și se încheia la Hanul lui Manuc.

„Omul e cea mai vremelnică prezență în interiorul unui oraș. Cele mai solide prezențe sunt casele, clădirile. Ele sunt decor pentru mai multe generații. Pe același trotuar pe care trecem pe Calea Victoriei, în dreptul Casei Capșa, a trecut și Arghezi, de pildă, a trecut și Eminescu cu Maiorescu, a stat picior peste picior, cu pantofii lui roșii cumpărați de la Galeries Lafayette, și Camil Petrescu, care-și parca în dreptul Casei Capșa Chevroletul despre care scria presa vremii. Și trecem și noi. Este același decor. Și atunci îți dai seama că orașul are straturi de memorie pe care le poți sau nu descoperi. E seducător să pătrunzi în interiorul acestor straturi și să ai acces la ele. Plimbările A.R.C.E.N prin București sunt despre cum pot fi oamenii seduși în mijlocul orașului“, spune Edmond.

Despre zvâcul care i-a definit pasiunea de povestitor spune că a venit în urma unei fete de care s-a îndrăgostit când avea doar 16 ani. „Am citit cartea Podul Mogoșoaiei, de Gheorghe Crutzescu, și am început să-i povestesc iubitei mele de atunci, la plimbare pe Calea Victoriei, lucruri pe care le citisem în carte. Povestindu-i, îmi dădeam seama că tot decorul din carte există. Mi-am dat seama că orașul e un decor în care mi se scruge viața“.

Traseu prin memorie

„A.R.C.E.N a apărut în urma gândului de a lăsa ceva în urma noastră. Când eram în școală, era o panică totală că intrăm în Uniunea Europeană și nu știam ce va urma. Și am spus, atunci, că trebuie să lăsăm ceva în urma noastră. La școală ni se spunea că noi nu o să putem facem nimic în țara asta. De aici a plecat ideea de a face ceva printr-o organizație. Primul lucru major pe care l-am făcut a fost să salvăm școala în care învățam. Ne-am dezvoltat, am crescut, asociația a cresut organic, apoi am început să facem aceste plimbări prin București, acum 8 ani, povestește inițiatorul tururilor.“

Ne mirăm des că în alte țări, sau chiar și în alte orașe din țara noastră, clădirile se reabilitează. Se investește în ele. De ce în alte orașe se poate și în Capitală nu? „În celelalte orașe se pot face anumite lucruri pentru că sunt mai mici, mai ușor de gestionat. Pe când, în București, problema reabilitării nu este vizată ca fiind una principală. Când am făcut traseul prin Bucureștii lui , astă-primăvară, mi-am dat seama că acele case interbelice-moderniste vor dispărea curând. Orașul se schimbă într-un mod firesc. România are o lege de protecție a patrimoniului excesivă: există prea multă protecție, fără instrumente de protecție! Dacă ai o casă monument istoric, nu ai voie să dai cu vopsea în casă, nu poți să-ți vopsești nicio țeavă fără aviz de la Ministerul Culturii sau de la Direcția de Cultură București. Asta nu înseamnă că acele case sunt protejate. Problemele cele mai mari sunt educația și problema finainciară.“

Edmond spune că A.R.C.E.N luptă pentru București. L-am întrebat dacă Bucureștiul luptă pentru A.R.C.E.N. „Având în vedere numărul oamenilor care vin la tururi și Nocturne, în jur de 300, credem că și Bucureștiul luptă pentru A.R.C.E.N. Organizația nu ar fi existat dacă nu ar fi fost acești oameni.“

Proiectul „Cu bastonul prin București“ are loc în fiecare duminică, de la ora 17.30, între 6 august și 10 septembrie. Se pornește de la librăria Cărturești Verona și se termină la Rezidența BRD Scena9 (str. I. L. Caragiale nr. 32). Traseul este: Arthur Verona – A. D. Xenopol – Cristofor Columb – Eremia Grigorescu – Grădina Icoanei – Jean Louis Calderon – Icoanei – Alexandru Donici – Vasile Lascăr – Logofăt Luca Stroici – Maria Rosetti – I. L. Caragiale.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Evelina Chirica 8 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.