Asociaţia Magistraţilor spulberă macultura cu pretenţii constituţie a lui Băsescu

Convinşi fiind că revizuirea Constituţiei României trebuie să fie solidară cu articularea statului de drept al cărui fundament democratic trebuie augmentat,

 

Şi că în niciun caz ori sub niciun pretext nu trebuie să se constituie într-un regres constituţional ori o dereglementare a structurilor puterilor în stat a căror funcţionare separată nu trebuie subminată prin uzurparea competenţelor proprii fiecărei puteri ori a intruziunilor subordonatorii sau de control şi

Militând pentru existenţa firească, normală a statului de drept, sintagmă care, în esenţă, semnifică limitarea statului prin drept şi

Având în vedere că principiile de esenţă ale dezvoltării sociale ori ale drepturilor persoanei nu trebuie diminuate disimulat,

 

Asociaţia Magistraţilor din România exprimă următorul punct de vedere în raport cu proiectul de revizuire a Constituţiei, cu toate că, în expunerea de motive a proiectului înaintat de Guvern Preşedinţiei, puterea judecătorească nu este menţionată ca o componentă a puterilor în stat, deşi ambele proiecte de revizuire, şi cel al Guvernului, şi cel al Preşedinţiei, îi aduc grave şi serioase îngrădiri, transformând independenţa ca o componentă structurală de sistem într-un simplu termen sinonim cu subordonarea şi controlul politic.

 

FINE DE NEPRIMIRE

 

Deşi Curtea Constituţională este abilitată potrivit art. 146 lit. a din Constituţie să se pronunţe din oficiu asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei, în realitate, dat fiind faptul că proiectul de revizuire a Constituţiei nu aparţine Guvernului, ci iniţiativei de revizuire a Preşedinţiei României, Curtea nu se poate pronunţa valid asupra unei iniţiative de revizuire care nu are ca titular Guvernul României.

Astfel, potrivit art. 150 din Constituţie, revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României doar în urma propunerii Guvernului, ceea ce înseamnă că propunerea de revizuire are ca autor Guvernul, şi nu Preşedinţia României. De altfel, acest lucru rezultă şi din dispoziţiile constituţionale inserate în capitolul II vizând instituţia prezidenţială, care nu îi rezervă Preşedintelui României dreptul de iniţiativă legislativă, precum şi din secţiunea a III-a din Constituţie, inititulată Legiferarea, care, în art. 74 (Iniţiativa legislativă), nominalizează expres titularii dreptului de iniţiativă legislativă, între care Preşedintele României nu este inclus.

În consecinţă, iniţiativa de revizuire a Constituţiei nu aparţine Preşedintelui României şi nici instituţiei prezidenţiale, ci exercitarea acesteia este condiţionată de existenţa unui proiect de lege constituţională emanat de la Guvern. Misiunea prezidenţială în materie de revizuire a Constituţiei se rezumă la înaintarea propunerii proiectului de revizuire a Constituţiei elaborat de Guvern, sau, în ipoteza implicării sale directe, atribuţiile preşedintelui statului se circumscriu funcţiei de mediere statuată prin art. 80 alin. 2 din Constituţia României (Rolul Preşedintelui), sens în care poate negocia cu guvernul modificări ale propunerii de revizuire a Constituţiei, dar, în orice caz, proiectul final aparţine în exclusivitate Guvernului.

Prin urmare, în ipoteza în care peste jumătate dintre textele proiectului de revizuire a Constituţiei nu aparţin proiectului Guvernului, ci Preşedinţiei României, se încalcă grav art. 150 din Constituţie, nefiind posibil ca Preşedintele României să îşi elaboreze propriul proiect de Constituţie, în condiţiile dispoziţiilor constituţionale în vigoare.

Din aceste considerente, sesizarea Curţii Constituţionale poartă în sine viciul nulităţii ei, Curtea Constituţională neputându-se pronunţa asupra iniţiativei de revizuire a Constituţiei, fără a încălca ea însăşi dispoziţiile constituţionale privitoare la titularul proiectului de revizuire.

Faţă de cele expuse, considerăm că soluţia pe care ar trebui să o pronunţe Curtea Constituţională, dat fiind faptul că propunerea de revizuire a Constituţiei nu realizează condiţiile de admisibilitate privitoare la titularul proiectului legii constituţionale de revizuire a Constituţiei este respingerea sesizării, deoarece, potrivit art. 55 din Legea 47/1992, Curtea Constituţională poate proceda la examinarea pe fond a cauzei numai în condiţiile în care a fost legal sesizată.

 

Anexăm alăturat tabelul comparativ care relevă diferenţele dintre proiectul propus de Guvernul României şi cel înaintat de Preşedintele României, care exclude calitatea de titular al proiectului Guvernului României.

 

RESPECTAREA DISPOZIŢIILOR CONSTITUŢIONALE PRIVIND REVIZUIREA (ART. 19 DIN LEGEA 47/1992, ART. 146 ALIN. 1 LIT. A DIN CONSTITUŢIE)

 

Revizuirea Constituţiei este limitată prin dispoziţiile art. 152 (Limitele revizuirii), text care exclude expres de la revizuire independenţa justiţiei (alin. 1), precum şi revizuirea care are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora (alin. 2).

 

1. Încălcarea art. 152 alin. 1 din Constituţie prin revizuirea independenţei justiţiei – Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

I. Modificarea art. 52 alin. 3 din Constituţie – Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor pentru erorile judiciare săvârşite

Eroarea judiciară nu există în abstract şi în afara unei definiri a noţiunii în sine, precum nu poate exista fără a fi raportată la o conduită imputabilă judecătorului care să o fi produs, consecinţă a gravei neglijenţe ori a relei sale credinţe.

A proceda altfel înseamnă a stabili o formă de represiune împotriva judecătorului, la nivel constituţional în dezacord profund cu orice formă de răspundere existentă în orice sistem de drept care implică obligatoriu şi conduita imputabilă a persoanei în raport cu acel fapt.

Aşa cum este singularizată răspunderea magistratului doar la eroarea judiciară în afara elementelor de structură ale răspunderii, judecătorul răspunde indiferent dacă eroarea îi este imputabilă sau nu. De aici rezultă că eroarea nedefinită conceptual (de altfel, niciun sistem de drept nu a definit-o încă) poate îmbrăca orice formă, iar judecătorul este ţinut să răspundă chiar şi în condiţiile unei conduite corecte şi profesioniste. Practic, în viziunea proiectului de revizuire a Constituţiei, condiţia juridică a judecătorului este scoasă în afara regulilor elementare de răspundere juridică care presupun imputarea unui fapt, act sau conduite, de natură a fi produs eroarea judiciară, elemente a căror absenţă constituie de fapt înlăturarea uneia dintre garanţiile cele mai importante a independenţei judecătorului, în condiţiile în care răspunderea judecătorului este nelimitată şi necircumscrisă propriei sale conduite.

Astfel, incomplet structurală în conţinutul ei, răspunderea materială exclusivată doar la eroarea judiciară, duce la statuarea arbitrariului în materie, la o răspundere fără limite şi determinare şi, mai ales, fără a se ţine cont de conduita judecătorului prezumat absolut a fi vinovat de producerea erorii judiciare, deşi vinovăţia nu se prezumă, iar angajarea răspunderii implică structural acest element al răspunderii.

Pe de altă parte, conform Recomandării Comitetului Miniştrilor nr.12/2010 dată în baza art. 15 din Statutul Consiliului Europei, judecătorii nu răspund personal în cazul în care decizia lor este infirmată sau modificată într-o cale de atac, ori pentru modul de interpretare a legii, de apreciere a faptelor sau de evaluare a pedepselor, cu excepţia cazurilor de rea credinţă şi gravă neglijenţă.

S-ar mai putea adăuga existenţa unui alea judiciar obiectivat în toate sistemele de drept ori a unei erori judiciare datorate chiar părţilor din proces, care, potrivit proiectului de revizuire a Constituţiei, ar fi imputabile tot judecătorului.

Prin urmare, simpla sintagmă „eroare judiciară”, folosită în proiectul în discuţie, constituie o încălcare a independenţei puterii judecătoreşti, din moment ce nu este independent judecătorul care judecă sub spectrul ameninţării răspunderii materiale în afara propriei conduite culpabile şi nu există nicio altă categorie de persoane din ţară sau de oriunde care să răspundă pentru simplul fapt al exercitării unei profesii.

Dacă proiectul de revizuire a Constituţiei nu se doreşte a fi o modalitate de exprimare a dizgraţiei faţă de judecători, ci o responsabilizare a puterii judecătoreşti, această determinare nu se poate singulariza doar în privinţa judecătorului.

Pe de altă parte, filozofia textului este obscură, din moment ce din puterea judecătorească numai judecătorul este ţinut a răspunde cu toate că procurorul are un statut identic, aparţinând corpului de magistraţi, activitatea judiciară incluzând şi activitatea procurorului, rămasă în afara reglementării privind răspunderea.

Normal ar fi fost ca proiectul în discuţie să fi statuat asupra răspunderii materiale şi a celorlalte puteri în stat ori a altor instituţii ale statului care în orice modalitate obligă, determină ori statuează asupra unui drept ori situaţii care produce prejudicii, putând la fel de bine aduse sub auspiciile erorii sau, în limbajul Curţii Europene a Drepturilor Omului, în expresii similare cum ar fi neexecutarea măsurilor generale de către statul român de a modifica o lege (jurisprudenţa abundentă a Curţii Europene a Drepturilor Omului), neexecutarea hotărârilor judecătoreşti de către autorităţile statului ori de încălcări ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului prin aplicarea deciziilor Curţii Constituţionale, sau alte încălcări, ale puterilor statului, soldate cu prejudicierea părţilor. De aceea, nu se poate pune semnul egalităţii, ca modalitate de răspundere, între alte forme de răspundere nespecifice unei cariere, ci unui mandat determinat în timp, dar care pe parcursul lui a cauzat prejudicii de care titularul ei nu este ţinut să răspundă, paguba rămânând în seama statului, şi cariera de judecător care este ţinut să răspundă pentru orice fel de eroare judiciară, chiar dacă nu-i este imputabilă.

II. Modificarea art. 124 alin. 3 din Constituţie – Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai Constituţiei, legii şi deciziilor Curţii Constituţionale

Este evident că autorii propunerii de modificare ignoră caracterul autonom al noţiunii de lege configurat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care, dacă în mod firesc include Constituţia, nu poate include deciziile Curţii Constituţionale ca având calitatea de lege, fără a se expune unei confuzii între obligativitatea deciziei Curţii Constituţionale şi obligativitatea legii. Privită astfel problema, viziunea reglementatorie este incompletă din moment ce într-o situaţie similară se află şi deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii.

Or, judecătorul nu este supus nici deciziilor Curţii Constituţionale, nici deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ci este supus legii, care dispune şi stabileşte printr-o normă imperativă obligativitatea acestor decizii.

Pe aceeaşi linie de gândire, pare greu de stabilit, abstracţie făcând de tratatele internaţionale la care România este parte, care statuează primatul aplicării dreptului Convenţiei Europene a Drepturilor Omului adoptată de Consiliul Europei în raport cu dreptul intern (care include structural şi deciziile Curţii Constituţionale adoptate în materie de drepturi şi libertăţi fundamentale), precum şi a dreptului comunitar, în care dintre cele trei categorii enumerate, se include Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa sa ori cum se interpretează art. 148 alin. 2 şi 4 din Constituţie, chiar şi după modificarea propusă, atâta vreme cât şi după modificare alin. 2 este identic în substanţa lui, iar alin- 4 se menţine.

Modificările art. 124 alin. 3 sunt, în opinia noastră, în contradicţie cu alte texte modificatoare: ex. art. 148 alin. 2 sau cu texte rămase neschimbate, deci în vigoare, inclusiv după eventuala revizuire a Constituţiei:

1.         În reglementarea actuala, art. 73 alin. 1 se referă la actele normative – legi, între care distinge cele constituţionale (inclusiv de revizuire), cele organice şi cele ordinare;

2.         Art. 124 alin.1 în vigoare prevede că justiţia se înfăptuieşte în numele legii (alin.2), ca este unică, iar judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii (alin.3).

3.         Art. 20 alin. 1 reglementează aplicarea dispoziţiilor constituţionale în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, pactele şi tratatele ratificate de România, iar alin.2 al aceluiaşi articol statuează că se aplica pactele şi tratatele în detrimentul legislaţiei interne, atunci când exista neconcordanţe cu legislaţia internaţională, căreia îi primează cea interna doar dacă conţine dispoziţii mai favorabile.

4.         Art. 148 alin. 2 consacră caracterul obligatoriu al tratatelor, reglementarilor comunitare, cu prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne

Potrivit modificărilor art. 124 alin. 3, se extinde aria actelor juridice cărora judecătorul independent trebuie să i se supună, şi aceasta în condiţiile în care art. 73 al. 1 nu se revizuieşte.

Legea, indiferent de felul ei (constituţională, organică, ordinară), este o emanaţie colectivă prin votul parlamentarilor care constituie organul reprezentativ al poporului roman si unica autoritate legiuitore a ţării (art. 61).

Aceasta justifică supunerea judecătorului numai legii, pentru că numai aceasta este expresia voinţei cetăţenilor care prin votul lor au mandatat autoritatea parlamentara să legifereze în numele lor. Pe de alta parte, Constituţia şi proiectele revizuente sunt, la rândul lor, legi care trec prin procedura parlamentara (art. 151 nemodificat).

Prin art. 142 alin. 1 (nemodificat), Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei şi întinderea puterii deciziilor pronunţate (art. 147 nemodificat) este în directă corelaţie doar cu legea fundamentala.

Prin art. 124 alin. 3 modificat se urmăreşte alinierea la nivelul legii a deciziilor Curţii Constituţionale, act juridic care, deşi produce efecte obligatorii, nu-şi poate depăşi însă condiţia de a produce alte efecte juridice decât de a stabili doar necorelarea constituţională, urmată ulterior de o procedură parlamentară, neputând fi asimilată unei legi.

Art. 1 alin. 5 nu se modifică, de unde rezultă că doar „…respectarea Constituţiei şi a legilor este obligatorie”.

Nici art. 16 alin. 1 şi 2 care consacra egalitatea cetăţenilor doar în faţa legii şi faptul că nimeni nu este mai presus de lege nu a fost modificat, astfel încât nu intervine egalitatea cetăţenilor în faţa deciziilor Curţii Constituţionale şi nici reglementarea potrivit căreia nimeni nu poate fi mai presus de deciziile Curţii Constituţionale.

Nemodificate rămân şi art. 20, art. 148 alin.2 din Constituţie, care vizează obligativitatea aplicării normelor internaţionale cu prioritate faţă de legislaţia interna, fără să se adauge vreo precizare privind deciziile constituţionale.

S-ar mai putea interpreta textele modificatoare de la art. 148 alin. 2 din Constituţie în sensul că atâta vreme cât actele juridice internaţionale primează în faţa legislaţiei interne, ele sunt subsecvente deciziilor constituţionale, ceea ce ar reprezenta un regres sancţionabil la nivelul tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului adoptate de Consiliul Europei, la care România este parte, ale căror norme primează în raport cu dreptul intern conform art. 20 din Constituţie.

 

 

III. Modificarea art. 124 alin. 4 din Constituţie – Răspunderea judecătorilor se reglementează prin lege organică

Introducerea acestui nou alineat este fundamental greşită.

Se are în vedere în primul rând aşezarea în cuprinsul actului, respectiv obiectul de reglementare al art. 124 care se referă la înfăptuirea justiţiei, fiind enunţate trei principii clare şi limpezi privind independenţa justiţiei, cerinţă structurală a statului de drept.

Or, acest text nici măcar nu instituie răspunderea magistraţilor (necesară în mecanismul complex al realizării independenţei sistemului judiciar), ci stabileşte categoria de lege care reglementează această răspundere.

O asemenea reglementare privind categoria de lege apare, de asemenea, inutilă, având în vedere dispoziţiile art. 73 alin. 3 lit. s ind. 1, introduse prin proiectul legii de revizuire, el însuşi greşit din moment ce condiţiile răspunderii materiale a judecătorului trebuie stabilite la nivel de principiu prin acte juridice la nivelul normativ cel mai înalt, aşa cum de altfel România s-a obligat instituţional a proceda.

Trebuie subliniat şi faptul că în Secţiunea I Instanţele judecătoreşti a Capitolului VI Autoritatea judecătorească, care se referă numai la instanţe şi la judecători, o reglementare care să-i privească pe procurori nu se justifică.

Dispoziţiile art. 124 din Constituţie se referă la înfăptuirea justiţiei. Or, justiţia se realizează, potrivit art. 126 din Constituţie, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi instanţele judecătoreşti.

Secţiunea a 2-a din acelaşi capitol se referă la Ministerul Public, la rolul acestuia şi la statutul procurorilor.

Prin absurd, dacă dispoziţiile art. 124 se vor modifica, se mai ridică o reală problemă, respectiv cea potrivit cu care numai judecătorii de la alin.3 se supun Constituţiei, legii şi deciziilor Curţii Constituţionale şi răspund dacă nu se supun, potrivit legii organice? Procurorii prevăzuţi la alin. 4 alături de judecători, în sensul că răspunderea acestora se stabileşte prin lege organică, nu ar trebui prevăzuţi şi la alin. 3? Procurorii cui se supun?

 

IV. Modificarea art. 133 din Constituţie

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:

a) 10 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Parlament; aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este compusă din 5 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;

b) 6 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală: 3 numiţi de Parlament şi 3 de către Preşedintele României.;

c) ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(3) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales dintre membrii prevăzuţi la alineatul (2) literele a) şi b), pentru un mandat de un an, ce poate fi înnoit o singură dată. Mandatul acestuia nu poate fi prelungit.

(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani şi nu poate fi prelungit sau înnoit..

(5) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot public şi se motivează.

(6) Abrogat

(7) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la articolul 134 alineatul (2).

 

Este în afara oricărui dubiu că CSM, ca garant al independenţei justiţiei, şi a carierei magistraţilor nu poate fi compus în principal decât din judecători, reprezentanţi ai profesiei, aceştia fiind cei mai în măsură să decidă politicile de resurse umane, de funcţionare a sistemului judiciar, precum şi să ia decizii în privinţa carierei magistraţilor şi a sancţionării disciplinare a acestora.

Propunerea unui număr atât de mare din rândul societăţii civile în structura Consiliului Superior al Magistraturii reprezintă o diformitate de reglementare în privinţa puterii judecătoreşti, din moment ce nicio altă putere în stat nu include în structura ei reprezentanţi ai societăţii civile, ci ele se conduc autonom, organele lor de conducere fiind selectate din rândul propriilor membri, iar raporturile cu celelalte puteri includ reguli constituţionale exprese. Din organizarea constituţională a celorlalte puteri reiese implicit că este exclus ca puterea judecătorească să interfereze în vreun fel cu ele (Titlul III – Capitolele I, II, III şi IV din Constituţie), dispoziţii constituţionale care asigură strict separarea puterilor în stat.

Opinia structural eronată potrivit căreia justiţia ar trebui să răspundă în faţa unei autorităţi publice ori în faţa unei alte entităţi statale contravine conceptului de independenţă a sistemului judiciar.

Or, proiectul în discuţie asigură ingerinţa altor puteri în independenţa justiţiei, situaţie care contravine cu instrumentele juridice internaţionale la care România este parte sau pe care le-a ratificat şi care fac parte din dreptul intern cu forţă juridică supralegislativă (art. 11 şi 148 din Constituţie).

Pe de altă parte, numărul de şase persoane din societatea civilă, care nici măcar nu mai trebuie să fie specialişti în domeniul dreptului, şi care pot participa nu doar la şedinţele plenului, putând fi aleşi şi ca preşedinţi ai Consiliului, în condiţiile în care trei dintre aceştia sunt numiţi de Parlament şi trei de către Preşedintele României, încalcă dur principiul separaţiei puterilor în stat, putându-se ajunge la situaţia absurdă ca reprezentanţi ai societăţii civile alături de ministrul justiţiei şi procurorul general al României să fie superiori numeric în cadrul şedinţelor pe secţii, ceea ce înseamnă exclusivarea deciziei politice şi pervertirea independenţei sistemului judiciar în numele căruia deciziile vor fi luate de factorul politic, intruziune nepermisă în niciun stat pretins democratic.

Mai grav, politicul va determina cariera judecătorilor şi sancţionarea magistraţilor prin controlul componenţei Consiliului Superior al Magistraturii, modificare care ridiculizează principiile separaţiei puterii în stat şi a independenţei puterii judecătoreşti din moment ce aceste două atribute sunt la discreţia şi sub control politic.

Tot astfel, proiectul de revizuire şterge normalitatea şi firescul vizând componenţa cel puţin a jumătate din numărul membrilor Consiliul Superior al Magistraturii din judecători, aşa cum este statuat şi prin Recomandarea 12/2010 a Comitetului Miniştrilor.

În viziunea proiectului nu există paritate între numărul judecătorilor şi procurorilor – câte 5 reprezentanţi ai adunărilor generale ale procurorilor şi judecătorilor cu toate că numeric sistemul judiciar este compus majoritar din judecători., încălcându-se atât principiul reprezentativităţii, cât şi pe cel al egalităţii votului (art. 62 alin. 1 şi art. 16 din Constituţie, precum şi art. 4 din Constituţie).

În acest sens, s-a pronunţat chiar Curtea Constituţională, care a apreciat că egalitatea nu înseamnă uniformitate, situaţiilor egale corespunzându-le tratament egal şi, corespectiv, celor diferite aplicându-se un tratament diferit (Deciziile Curţii Constituţionale nr. 35/1993; 18/1996; 82/1995; 77/1997; 385/1997), principiul egalităţii presupunând existenţa unui drept fundamental, dreptul la diferenţă, iar impunerea unei măsuri în care egalitatea nu este naturală semnifică o discriminare (Decizia nr. 256/1997, Decizia nr. 49/1998).

Or, dacă scopul alegerii de către membrii adunărilor generale ale judecătorilor şi procurorilor este de a desemna, conform art. 133 alin. 1 şi 2 din Constituţie, reprezentanţii acestora în Consiliul Superior al Magistraturii, care are ca rol garantarea independenţei justiţiei, ce se realizează conform art. 126 alin. 1 din Constituţie de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti prevăzute de lege, numărul egal de reprezentanţi în Consiliul Superior al Magistraturii a celor două categorii de magistraţi încalcă realitatea numerică majoritară a judecătorilor în sistem şi deviază de la principiile constituţionale privind reprezentativitatea şi egalitatea în drepturi, configurându-se nepermis o egalitate artificială, structurată politic.

Potrivit prevederilor constituţionale actuale şi aşa cum este consacrat în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi în majoritatea constituţiilor statelor democratice, Ministerul Public şi corpul profesional al procurorilor nu fac parte din Puterea Judecătorească, ci instituţia procurorului având o natură juridică mixtă – executivă şi judecătorească, fiind apropiat în egală măsură de Puterea Executivă (sunt organizaţi şi funcţionează sub autoritatea ministrului justiţiei – art.132 alin.1 din Constituţie) şi de Puterea Judecătorească, parchetele fiind organizate pe lângă instanţele de judecată (art.131 alin.(3) din Constituţie).

Practic, proiectul lasă puterea judecătorească cu o reprezentare infimă, doar 6 judecători (5 aleşi şi preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, membru de drept), în timp ce 13 persoane cu drept de vot sunt din afara puterii judecătoreşti, 5 procurori aleşi şi unul membru de drept (procurorul general al României), ministrul justiţiei (membru al executivului) şi 6 reprezentanţi ai societăţii civile, în realitate desemnaţi politic (3 desemnaţi de Parlament şi 3 desemnaţi de şeful statului), situaţie care afectează grav independenţa puterii judecătoreşti prin structura nefirească a componenţei corpului Consiliului Superior al Magistraturii, care amprentează deciziile CSM, în materii ce trebuie abstrase oricărei puteri exterioare de sistem.

 

 

2. Încălcarea art. 152 alin. 2 din Constituţie – De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

Nicio revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi a garanţiilor acestora.

I. Modificarea art. 44 alin. 8 prin înlăturarea dispoziţiei privitoare la prezumarea caracterului licit al dobândirii.

Prezumţia de liceitate a dobândirii averii reprezintă o garanţie a dreptului de proprietate privată, similară cu prezumţia de nevinovăţie din dreptul penal ori cu cea a bunei credinţe din dreptul civil.

Or, înlăturarea acestei prezumţii duce la posibilitatea prezumării caracterului ilicit al dobândirii oricăror bunuri şi, prin urmare, la controlul privind stabilirea dobândirii licite a bunului, neexistând vreo limită în exerciţiul unui astfel de control, statul român putându-se transforma într-un stat poliţienesc al cărui scop se va singulariza în exerciţiul permanent şi fără limite al controlului averii cetăţenilor şi a modalităţilor de dobândire, expunând cetăţeanul unei justificări perpetue ori abuzului organelor de verificare, lipsind economia de piaţă de securitate juridică prin inversarea normalităţii lucrurilor şi a sarcinii probei.

Pe de altă parte, alin. 8 şi 9 se referă la confiscare ca sancţiune juridică, raţiunea fiind aceea de a se stabili la nivel constituţional condiţiile în care poate opera confiscarea, ca o garanţie în plus a ocrotirii şi garantării reale şi efective a dreptului de proprietate privată.

Astfel, se observă din analiza art. 44 că, pentru realizarea acestui scop, alături de reglementarea cazurilor şi condiţiilor esenţiale în care operează confiscarea pentru fapte penale şi contravenţionale (delicte, fapte antisociale grave), legiuitorul constituţional a interzis naţionalizarea şi a permis exproprierea în anumite condiţii.

Or, prezumţia caracterului licit al dobândirii bunurilor este un efect logic şi un corolar al prezumţiei de nevinovăţie, consacrată tot printr-o normă de rang constituţional.

Aşadar, modificarea preconizată relativizează prezumţia de nevinovăţie şi o goleşte de conţinut, relativizând în acelaşi timp şi principiul constituţional al garantării dreptului de proprietate privată, ca drept fundamental.

Astfel, potrivit art. 23 alin. 11 din Constituţie, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

Prezumţia de nevinovăţie garantează protecţia persoanelor în procesul penal împotriva arbitrariului, în stabilirea şi tragerea la răspundere penală. Pe de altă parte, acest principiu îl scuteşte pe inculpat de a-şi dovedi nevinovăţia, stabilind statului sarcina de a proba vinovăţia prin mijloacele de probă reglementate de lege. Astfel, conform art. 66 din Codul de procedură penală, învinuitul sau inculpatul nu este obligat să-şi probeze nevinovăţia. În cazul când există probe de vinovăţie, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

Potrivit dispoziţiilor alin. 9, bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

De asemenea, confiscarea – măsură de siguranţă în dreptul penal, potrivit art. 111 alin. 2 şi 3 lit. F şi 118 din Codul penal – se aplică numai persoanelor care au săvârşit fapte penale.

În actuala redactare, se prezumă caracterul licit al dobândirii bunurilor.

Dar dobândirea, ca activitate, cumul de acte şi/sau fapte, este indisolubil legată de persoana care acţionează şi are voinţa de a acţiona, titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor a căror confiscare este în discuţie, persoană care se bucură de prezumţia de nevinovăţie.

Or, în măsura în care se înlătură prezumţia caracterului licit al dobândirii, persoana cercetată penal va fi pusă în situaţia să demonstreze că dobândirea este licită, deci nu este ilicită, deci nu a săvârşit o faptă penală, respectiv nu se face vinovat de săvârşirea unei infracţiuni. Prin urmare, o asemenea situaţie va duce, fără doar şi poate, la eliminarea principiului constituţional al prezumţiei de nevinovăţie, acesta rămânând doar la nivel declarativ, deşi este statuat ca o garanţie a respectării unui alt drept fundamental, acela al libertăţii individuale.

 

II. Modificarea art. 126 alin. 2 – Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar, precum şi a celor care privesc politicile fiscale şi bugetare. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.

Excluderea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice care privesc politicile fiscale şi bugetare nu are nicio determinare juridică din moment ce politicile fiscale şi bugetare pot fi adoptate prin orice fel de acte cu caracter normativ, formulare generică care în realitate limitează anormal dreptul de acces la justiţie şi deschide calea unor abuzuri ale executivului în privinţa emiterii de acte administrative fie cu caracter normativ, fie cu caracter individual disimulate sub sintagma „politicile fiscale şi bugetare”

Dacă textul din proiect ar fi adăugat cuvântul „lege”, sintagma devenind „politicile fiscale şi bugetare stabilite prin lege”, textul ar fi respectat caracterul exclusiv al atribuţiilor celor trei puteri, legea de stabilire a acestor politici fiscale şi bugetare putând fi cenzurată pentru neconstituţionalitate de către instanţa de control constituţional.

 

 

Suntem convinşi că examenul de compatibilitate a proiectului de revizuire a Constituţiei cu limitele în care aceasta poate fi revizuită statuate în art. 152 din Constituţie nu va fi influenţată de metamorfoza însăşi a Curţii Constituţionale, devenită ca efect al prezentului proiect o putere cu o competenţă similară puterii legiuitoare, cel puţin în privinţa deciziilor pe care le pronunţă, şi supraordonată puterii judecătoreşti, translaţie de putere care nu va afecta, credem noi, maturitatea deplină asupra statuării în privinţa iniţiativei supusă verificării ei care, în opinia noastră, reprezintă cel mai grav şi complet regres cu caracter general al democraţiei câştigate intern şi fixate internaţional, consecinţă a integrării României în spaţiul european, ca şi a calităţii sale de stat parte la tratatele internaţionale.  

 

 

Diferentele dintre proiectul de revizuire propus de Guvernul Romaniei si cel inaintat de Presedintie la Consiliul Legislativ, care exclud calitatea de titular al proiectului al Guvernului Romaniei

 

 

 

Text actual al Constitutiei

Text propus de Guvernul României

Text propus de Presedintie

ARTICOLUL 23

Libertatea individuala

(3) Retinerea nu poate depasi 24 de ore.

 

 

ARTICOLUL 23

Libertatea individuala

(3) Retinerea nu poate depasi 48 de ore.

ARTICOLUL 44

Dreptul de proprietate privata

(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata.

Caracterul licit al dobandirii se prezuma.

 

 

ARTICOLUL 44

Dreptul de proprietate privata

(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. 

ARTICOLUL 52

Dreptul persoanei vatamate de o autoritate

publica

(3) Statul raspunde patrimonial pentru

prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

Raspunderea statului este stabilita in conditiile

legii si nu inlatura raspunderea magistratilor care

si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava

neglijenta. 

ARTICOLUL 52

Dreptul persoanei vatamate de o autoritate

publica

(3) Statul raspunde patrimonial pentru

prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

Raspunderea statului este stabilita in conditiile

legii si nu inlatura raspunderea magistratilor

pentru erorile judiciare savarsite.  

ARTICOLUL 61

Rolul si structura

(2) Parlamentul este alcatuit din Camera

Deputatilor si Senat.

 

ARTICOLUL 61

Rolul si structura

(2) Parlamentul este alcatuit dintr-o singura

Camera denumita Camera Reprezentantilor

 

ARTICOLUL 61

Rolul si structura

(2) Parlamentul este alcatuit dintr-o singura

Camera.

 

ARTICOLUL 63

Durata mandatului

(2) Alegerile pentru Camera Deputatilor si pentru

Senat se desfasoara in cel mult 3 luni de la

expirarea mandatului sau de la dizolvarea

Parlamentului.

 

ARTICOLUL 63

Durata mandatului

(2) Alegerile pentru Camera Reprezentantilor se

desfasoara in cel mult 45 de zile de la expirarea

mandatului sau de la dizolvarea sa.

 

ARTICOLUL 63

Durata mandatului

(2) Alegerile pentru Parlament se desfasoara in

cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de

la dizolvarea sa.

 

ARTICOLUL 65

Sedintele Camerelor

(1) Camera Deputatilor si Senatul lucreaza in

sedinte separate.

(2) Camerele isi desfasoara lucrarile si in sedinte

comune, potrivit unui regulament adoptat cu

votul majoritatii deputatilor si senatorilor,

pentru:

a) primirea mesajului Presedintelui Romaniei;

b) aprobarea bugetului de stat si a bugetului

asigurarilor sociale de stat;

c) declararea mobilizarii totale sau partiale;

d) declararea starii de razboi;

e) suspendarea sau incetarea ostilitatilor militare;

f) aprobarea strategiei nationale de aparare a

tarii;

g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de

Aparare a tarii;

h) numirea, la propunerea Presedintelui

Romaniei, a directorilor serviciilor de informatii

si exercitarea controlului asupra activitatii

acestor servicii;

i) numirea Avocatului Poporului;

j) stabilirea statutului deputatilor si al senatorilor,

stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale

acestora;

k) indeplinirea altor atributii care, potrivit

Constitutiei sau regulamentului, se exercita in

sedinta comuna.

 

ARTICOLUL 65 se abroga

 

ARTICOLUL 65

Sedintele Parlamentului

(1) Parlamentul lucreaza in sedinte. sedintele

Parlamentului sunt publice.

(2) Parlamentul poate hotari ca anumite sedinte

sa fie secrete.

 

ARTICOLUL 68

Caracterul public al sedintelor

(1) Sedintele celor doua Camere sunt publice.

(2) Camerele pot hotari ca anumite sedinte sa fie

secrete.

 

ARTICOLUL 68 va avea urmatorul cuprins:

(1) Sedintele Camerei Reprezentantilor sunt

publice.

(2) Camera Reprezentantilor poate hotari ca

anumite sedinte sa fie secrete.

 

ARTICOLUL 68 – se abroga

 

ARTICOLUL 72

Imunitatea parlamentara

(2) Deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi

in judecata penala pentru fapte care nu au

legatura cu voturile sau cu opiniile politice

exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot

fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara

incuviintarea Camerei din care fac parte, dupa

ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea in judecata

penala se pot face numai de catre Parchetul de pe

langa inalta Curte de Casatie si Justitie.

Competenta de judecata apartine inaltei Curti de

Casatie si Justitie.

(3) In caz de infractiune flagranta, deputatii sau

senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei.

Ministrul justitiei il va informa neintarziat pe

presedintele Camerei asupra retinerii si a

perchezitiei. in cazul in care Camera sesizata

constata ca nu exista temei pentru retinere, va

dispune imediat revocarea acestei masuri.

 

ARTICOLUL 72

Imunitatea parlamentara

(2) Parlamentarii pot fi urmariti si trimisi in

judecata penala pentru fapte care nu au legatura

cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in

exercitarea mandatului, dar nu pot fi

perchezitionati, retinuti sau arestati decat dupa

incuviintarea Camerei Reprezentantilor si dupa

ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea in judecata

penala se pot face numai de catre Parchetul de pe

langa inalta Curte de Casatie si Justitie.

Competenta de judecata apartine inaltei Curti de

Casatie si Justitie.

(3) in caz de infractiune flagranta, parlamentarii

pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul

justitiei il va informa neintarziat pe presedintele

Camerei Reprezentantilor asupra retinerii si a

perchezitiei. in cazul in care Camera

Reprezentantilor constata ca nu exista temei

pentru retinere, va dispune imediat revocarea

acestei masuri.

 

ARTICOLUL 72

Imunitatea parlamentara

(2) Urmarirea, perchezitia, retinerea, arestarea

sau trimiterea in judecata penala a

parlamentarilor, pentru fapte care nu au legatura

cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in

exercitarea mandatului, se pot face numai de

catre Parchetul de pe langa inalta Curte de

Casatie si Justitie. Competenta de judecata

apartine inaltei Curti de Casatie si Justitie.

(3) Abrogat.

 

 

 

ARTICOLUL 73

Categorii de legi

(3) Prin lege organica se reglementeaza:

…S

e adauga urmatorul aliniat:

s1) raspunderea judecatorilor si procurorilor;

 

ARTICOLUL 76

Adoptarea legilor si a hotararilor

(1) Legile organice si hotararile privind

regulamentele Camerelor se adopta cu votul

majoritatii membrilor fiecarei Camere.

(2) Legile ordinare si hotararile se adopta cu

votul majoritatii membrilor prezenti din fiecare

Camera.

(3) La cererea Guvernului sau din proprie

initiativa, Parlamentul poate adopta proiecte de

legi sau propuneri legislative cu procedura de

urgenta, stabilita potrivit regulamentului fiecarei

Camere.

 

ARTICOLUL 76

Adoptarea legilor si a hotararilor

Se introduce alin. (4)

(4) Propunerile legislative si proiectele de legi

vor fi dezbatute si votate in plen in doua lecturi

succesive, la cel putin 30 de zile distanta. in

cadrul primei lecturi, dezbaterile si votul se vor

face pe articole. in cadrul celei de-a doua lecturi,

dezbaterile si votul se vor face pe articole,

urmate de votul final pe intreaga lege. in mod

exceptional, Parlamentul poate aproba, cu

majoritatea voturilor membrilor prezenti,

reducerea termenului de 30 de zile si adoptarea

unui proiect de lege sau a unei propuneri

legislative in procedura de urgenta.

 

ARTICOLUL 89

Dizolvarea Parlamentului

(2) In cursul unui an, Parlamentul poate fi

dizolvat o singura data

 

ARTICOLUL 89

Dizolvarea Parlamentului

(2) Parlamentul nu poate fi dizolvat decat dupa

trecerea a cel putin un an de la ultima sa

dizolvare

 

ARTICOLUL 89

Dizolvarea Parlamentului

(2) In cursul unui an, Parlamentul poate fi

dizolvat o singura data.

 

ARTICOLUL 94

Alte atributii

Presedintele Romaniei indeplineste si

urmatoarele atributii:

a) confera decoratii si titluri de onoare;

b) acorda gradele de maresal, de general si de

amiral;

c) numeste in functii publice, in conditiile

prevazute de lege;

d) acorda gratierea individuala.

 

ARTICOLUL 94

Alte atributii

Presedintele Romaniei indeplineste si

urmatoarele atributii:

a) confera si retrage decoratii si titluri de onoare;

 

ARTICOLUL 97

Vacanta functiei

(2) In termen de 3 luni de la data la care a

intervenit vacanta functiei de Presedinte al

Romaniei, Guvernul va organiza alegeri pentru

un nou Presedinte.

 

ARTICOLUL 97

Vacanta functiei

(2) in termen de 45 de zile de la data la care a

intervenit vacanta functiei de Presedinte al

Romaniei, Guvernul va organiza alegeri pentru

functia de Presedinte

 

ARTICOLUL 97

Vacanta functiei

(2) in termen de 60 de zile de la data la care a

intervenit vacanta functiei de Presedinte al

Romaniei, Guvernul va organiza alegeri pentru

functia de Presedinte.

 

ARTICOLUL 109

Raspunderea membrilor Guvernului

(1) Guvernul raspunde politic numai in fata

Parlamentului pentru intreaga sa activitate.

Fiecare membru al Guvernului raspunde politic

solidar cu ceilalti membri pentru activitatea

Guvernului si pentru actele acestuia.

(2) Numai Camera Deputatilor, Senatul si

Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara

urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru

faptele savarsite in exercitiul functiei lor. Daca sa

cerut urmarirea penala, Presedintele Romaniei

poate dispune suspendarea acestora din functie.

Trimiterea in judecata a unui membru al

Guvernului atrage suspendarea lui din functie.

Competenta de judecata apartine inaltei Curti de

Casatie si Justitie.

(3) Cazurile de raspundere si pedepsele

aplicabile membrilor Guvernului sunt

reglementate printr-o lege privind

responsabilitatea ministeriala.

 

ARTICOLUL 109

Raspunderea membrilor Guvernului

(1) Guvernul raspunde politic numai in fata

Parlamentului pentru intreaga sa activitate.

Fiecare membru al Guvernului raspunde politic

solidar cu ceilalti membri pentru activitatea

Guvernului si pentru actele acestuia.

(2) Raspunderea penala a membrilor Guvernului

se stabileste prin lege organica.

 

ARTICOLUL 109

Raspunderea membrilor Guvernului

(1) Guvernul raspunde politic numai in fata

Parlamentului pentru intreaga sa activitate.

Fiecare membru al Guvernului raspunde politic

solidar cu ceilalti membri pentru activitatea

Guvernului si pentru actele acestuia.

(2) Abrogat.

(3) Raspunderea penala a membrilor Guvernului,

pentru fapte savarsite in exercitiul functiei lor, se

stabileste prin lege organica. Competenta de

judecata apartine inaltei Curti de Casatie si

Justitie

 

ARTICOLUL 114

Angajarea raspunderii Guvernului

(1) Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata

Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta

comuna, asupra unui program, a unei declaratii

de politica generala sau a unui proiect de lege.

 

ARTICOLUL 114

Angajarea raspunderii Guvernului

(1) Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata

Parlamentului, in sedinta comuna, asupra unui

program, a unei declaratii de politica generala

sau a unui proiect de lege.

 

ARTICOLUL 114

Angajarea raspunderii Guvernului

(1) Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata

Parlamentului, o singura data pe sesiune, asupra

unui program, a unei declaratii de politica

generala sau a unui proiect de lege.

(1′) Limitarea angajarii raspunderii prevazuta la

alineatul (1) nu se aplica in cazul proiectului

bugetului de stat si cel al asigurarilor sociale de

stat.

 

ARTICOLUL 119

Consiliul Suprem de Aparare a tarii

Consiliul Suprem de Aparare a tarii organizeaza

si coordoneaza unitar activitatile care privesc

apararea tarii si securitatea nationala,

participarea la mentinerea securitatii

internationale si la apararea colectiva in

sistemele de alianta militara, precum si la actiuni

de mentinere sau de restabilire a pacii.

 

ARTICOLUL 119

Consiliul Suprem de Aparare a tarii

(1) Consiliul Suprem de Aparare a tarii

organizeaza si coordoneaza unitar activitatile

care privesc apararea tarii si securitatea

nationala, participarea la mentinerea securitatii

internationale si la apararea colectiva in

sistemele de alianta militara, precum si la actiuni

de mentinere sau de restabilire a pacii.

(2) in conditiile legii, Consiliul Suprem de

Aparare a tarii transmite Parlamentului, in

vederea aprobarii, strategia de securitate

nationala.

(3) Consiliul Suprem de Aparare a tarii transmite

Parlamentului rapoartele asupra activitatii

desfasurate, in vederea examinarii acestora.

 

 

ARTICOLUL 124

Infaptuirea justitiei

(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.

(2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru

toti.

(3) Judecatorii sunt independenti si se supun

numai legii.

 

ARTICOLUL 124

Infaptuirea justitiei

(3) Judecatorii sunt independenti si se supun

numai Constitutiei, legii si deciziilor Curtii

Constitutionale.

(4) Raspunderea judecatorilor si procurorilor se

reglementeaza prin lege organica.

 

ARTICOLUL 126

Instantele judecatoresti

(6) Controlul judecatoresc al actelor

administrative ale autoritatilor publice, pe calea

contenciosului administrativ, este garantat, cu

exceptia celor care privesc raporturile cu

Parlamentul, precum si a actelor de

comandament cu caracter militar. Instantele de

contencios administrativ sunt competente sa

solutioneze cererile persoanelor vatamate prin

ordonante sau, dupa caz, prin dispozitii din

ordonante declarate neconstitutionale.

 

ARTICOLUL 126

Instantele judecatoresti

(6) Controlul judecatoresc al actelor

administrative ale autoritatilor publice, pe calea

contenciosului administrativ, este garantat, cu

exceptia celor care privesc raporturile cu

Parlamentul, a actelor de comandament cu

caracter militar, precum si a celor care privesc

politicile fiscale si bugetare. Instantele de

contencios administrativ sunt competente sa

solutioneze cererile persoanelor vatamate prin

ordonante sau, dupa caz, prin dispozitii din

ordonante declarate neconstitutionale.

 

SECTIUNEA a 3-a

Consiliul Superior al Magistraturii

ARTICOLUL 133

Rolul si structura

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este

garantul independentei justitiei.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii este

alcatuit din 19 membri, din care:

a) 14 sunt alesi in adunarile generale ale

magistratilor si validati de Senat;

acestia fac parte din doua sectii, una pentru

judecatori si una pentru procurori; prima sectie

este compusa din 9 judecatori, iar cea de-a doua

din 5 procurori;

b) 2 reprezentanti ai societatii civile, specialisti

in domeniul dreptului, care se bucura de inalta

reputatie profesionala si morala, alesi de Senat;

acestia participa numai la lucrarile in plen;

c) ministrul justitiei, presedintele inaltei Curti de

Casatie si Justitie si procurorul general al

Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si

Justitie.

(3) Presedintele Consiliului Superior al

Magistraturii este ales pentru un mandat de un

an, ce nu poate fi reinnoit, dintre magistratii

prevazuti la alineatul (2) litera a).

(4) Durata mandatului membrilor Consiliului

Superior al Magistraturii este de 6 ani.

(5) Hotararile Consiliului Superior al

Magistraturii se iau prin vot secret.

(6) Presedintele Romaniei prezideaza lucrarile

Consiliului Superior al Magistraturii la care

participa.

(7) Hotararile Consiliului Superior al

Magistraturii sunt definitive si irevocabile, cu

exceptia celor prevazute la articolul 134 alineatul

(2)

SECTIUNEA a 3-a

Consiliul Superior al Magistraturii

ARTICOLUL 133

Rolul si structura

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este

garantul independentei justitiei.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii este

alcatuit din 19 membri, din care: a) 10 sunt alesi

in adunarile generale ale magistratilor si validati

de Parlament; acestia fac parte din doua sectii,

una pentru judecatori si una pentru procurori;

prima sectie este compusa din 5 judecatori, iar

cea de-a doua din 5 procurori;

b) 6 reprezentanti ai societatii civile, specialisti

in domeniul dreptului, care se bucura de inalta

reputatie profesionala si morala: 3 numiti de

Parlament si 3 de catre Presedintele Romaniei;

c) ministrul justitiei, presedintele inaltei Curti de

Casatie si Justitie si procurorul general al

Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si

Justitie.

(3) Presedintele Consiliului Superior al

Magistraturii este ales pentru un mandat de un

an, ce nu poate fi prelungit sau innoit, dintre

membrii prevazuti la alineatul (2) literele a) si b).

(4) Durata mandatului membrilor Consiliului

Superior al Magistraturii este de 4 ani.

 

 

SECTIUNEA a 3-a

Consiliul Superior al Magistraturii

ARTICOLUL 133

Rolul si structura

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este

garantul independentei justitiei.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii este

alcatuit din 19 membri, din care:

a) 10 sunt alesi in adunarile generale ale

magistratilor si validati de Parlament; acestia fac

parte din doua sectii, una pentru judecatori si una

pentru procurori; prima sectie este compusa din

5 judecatori, iar cea de-a doua din 5 procurori;

b) 6 reprezentanti ai societatii civile, care se

bucura de inalta reputatie profesionala si morala:

3 numiti de Parlament si 3 de catre Presedintele

Romaniei;

c) ministrul justitiei, presedintele inaltei Curti de

Casatie si Justitie si procurorul general al

Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si

Justitie.

(3) Presedintele Consiliului Superior al

Magistraturii este ales dintre membrii prevazuti

la alineatul (2) literele a) si b), pentru un mandat

de un an, ce poate fi innoit o singura data.

Mandatul acestuia nu poate fi prelungit.

(4) Durata mandatului membrilor Consiliului

Superior al Magistraturii este de 6 ani si nu poate

fi prelungit sau innoit.

(5) Hotararile Consiliului Superior al

Magistraturii se iau prin vot public si se

motiveaza.

(6) Abrogat.

(7) Hotararile Consiliului Superior al

Magistraturii sunt definitive si irevocabile, cu

exceptia celor prevazute la articolul 134 alineatul (2)

 

ARTICOLUL 138

Bugetul public national

(2) Guvernul elaboreaza anual proiectul

bugetului de stat si pe cel al asigurarilor sociale

de stat, pe care le supune, separat, aprobarii

Parlamentului.

 

ARTICOLUL 138

Bugetul public national

(2) Guvernul elaboreaza anual proiectul

bugetului de stat si pe cel al asigurarilor sociale

de stat, pe care le transmite institutiilor Uniunii

Europene, dupa informarea prealabila a

Parlamentului asupra continutului acestora.

(2′) Guvernul supune spre aprobare

Parlamentului, separat, proiectul bugetului de

stat si pe cel al asigurarilor sociale de stat.

 

ARTICOLUL 138′

Politica financiara

(1) Statul trebuie sa evite deficitul public

excesiv. Deficitul bugetar nu poate fi mai mare

de 3% din produsul intern brut, iar datoria

publica nu poate depasi 60% din produsul intern

brut.

(2) imprumuturile externe pot fi contractate

numai in domeniul investitiilor.

(3) in cazul producerii unei catastrofe naturale

sau ivirii unor situatii exceptionale cu impact

negativ semnificativ asupra finantelor publice,

valorile maxime prevazute la alineatul (1) pot fi

depasite, cu acordul majoritatii membrilor

Parlamentului, numai daca depasirea poate fi

compensata in maximum trei ani.

(4) Prin derogare de la dispozitiile alineatului

(2), pentru prevenirea consecintelor unei

calamitati naturale sau ale unui dezastru deosebit

 

ARTICOLUL 146

Atributii

Curtea Constitutionala are urmatoarele atributii:

h) da aviz consultativ pentru propunerea de

suspendare din functie a Presedintelui Romaniei;

 

ARTICOLUL 146

Atributii

Curtea Constitutionala are urmatoarele atributii:

h) da aviz obligatoriu pentru propunerea de

suspendare din functie a Presedintelui Romaniei;

ARTICOLUL 148

Integrarea in Uniunea Europeana

(1) Aderarea Romaniei la tratatele constitutive

ale Uniunii Europene, in scopul transferarii unor

atributii catre institutiile comunitare, precum si

al exercitarii in comun cu celelalte state membre

a competentelor prevazute in aceste tratate, se

face prin lege adoptata in sedinta comuna a

Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate

de doua treimi din numarul deputatilor si

senatorilor.

(2) Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor

constitutive ale Uniunii Europene, precum si

celelalte reglementari comunitare cu caracter

obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile

contrare din legile interne, cu respectarea

prevederilor actului de aderare.

(3) Prevederile alineatelor (1) si (2) se aplica, in

mod corespunzator, si pentru aderarea la actele

de revizuire a tratatelor constitutive ale UniuniiEuropene.

(4) Parlamentul, Presedintele Romaniei,

Guvernul si autoritatea judecatoreasca

garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor

rezultate din actul aderarii si din prevederile

alineatului (2).

(5) Guvernul transmite celor doua Camere ale

Parlamentului proiectele actelor cu caracter

obligatoriu inainte ca acestea sa fie supuse

aprobarii institutiilor Uniunii Europene.

ARTICOLUL 148

Integrarea in Uniunea Europeana

(1) Aderarea Romaniei la tratatele constitutive

ale Uniunii Europene, in scopul transferarii unor

atributii catre institutiile comunitare, precum si

al exercitarii in comun cu celelalte state membre

a competentelor prevazute in aceste tratate, se

face prin lege adoptata de Parlament, cu o

majoritate de doua treimi din numarul membrilor

sai.

(5) Guvernul transmite Parlamentului proiectele

actelor cu caracter obligatoriu inainte ca acestea

sa fie supuse aprobarii institutiilor Uniunii

Europene.

 

ARTICOLUL 148

Integrarea in Uniunea Europeana

(1) Romania este stat membru al Uniunii

Europene si exercita in comun cu celelalte state

membre competentele stabilite de tratatele

Uniunii.

(1′) Ratificarea actelor de revizuire a tratatelor

constitutive ale Uniunii Europene se face prin

lege adoptata de Parlament, cu o majoritate de

doua treimi din numarul membrilor sai.

(2) Ca urmare a aderarii Romaniei la Uniunea

Europeana, prevederile tratatelor constitutive sau

de revizuire precum si celelalte reglementari ale

Uniunii cu caracter obligatoriu au prioritate fata

de dispozitiile contrare din legile interne.

(2′) Ratificarea tratatului privind aderarea unui

stat la Uniunea Europeana se face prin lege

adoptata de Parlament, cu o majoritate de doua

treimi din numarul membrilor sai.

(3) Abrogat.

(4) Parlamentul, Presedintele Romaniei,

Guvernul si autoritatea judecatoreasca

garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor

rezultate din actul aderarii si din prevederile

alineatului (2).

(5) Abrogat.

ARTICOLUL 149

Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord

Aderarea Romaniei la Tratatul Atlanticului de

Nord se face prin lege adoptata in sedinta

comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o

majoritate de doua treimi din numarul deputatilor

si senatorilor.

 

ARTICOLUL 149

Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord

Aderarea Romaniei la Tratatul Atlanticului de

Nord se face prin lege adoptata de Parlament, cu

o majoritate de doua treimi din numarul

membrilor sai

 

ARTICOLUL 149

Participarea la Tratatul Atlanticului de Nord

Romania este parte la Tratatul Atlanticului de

Nord. Obligatiile care decurg din aceasta calitate

a Romaniei vor fi aduse la indeplinire de catre

Parlament, Presedintele Romaniei si Guvern.

ARTICOLUL 155

Dispozitii tranzitorii

(1) Proiectele de legi si propunerile legislative in

curs de legiferare se dezbat si se adopta potrivit

dispozitiilor constitutionale anterioare intrarii in

vigoare a legii de revizuire.

(2) Institutiile prevazute de Constitutie, existente

la data intrarii in vigoare a legii de revizuire,

raman in functiune pana la constituirea celor noi.

(3) Prevederile alineatului (1) al articolului 83 se

aplica incepand cu urmatorul mandat

prezidential.

(4) Dispozitiile cu privire la inalta Curte de Casatie si Justitie vor fi aduse la indeplinire in

cel mult 2 ani de la data intrarii in vigoare a legii

de revizuire.

(5) Judecatorii in functie ai Curtii Supreme de

Justitie si consilierii de conturi numiti de

Parlament isi continua activitatea pana la data

expirarii mandatului pentru care au fost numiti.

Pentru asigurarea innoirii Curtii de Conturi din 3

in 3 ani, la expirarea mandatului actualilor

consilieri de conturi acestia vor putea fi numiti

pentru inca un mandat de 3 ani sau de 6 ani.

(6) Pana la constituirea instantelor judecatoresti

specializate, litigiile rezultate din activitatea

Curtii de Conturi vor fi solutionate de catre

instantele judecatoresti ordinare.

ARTICOLUL 155

Dispozitii tranzitorii

(1) Proiectele de legi si propunerile legislative in

curs de legiferare se dezbat si se adopta potrivit

dispozitiilor constitutionale modificate prin legea

de revizuire.

ARTICOLUL 155

Dispozitii tranzitorii

(1) Proiectele de legi si propunerile legislative in

curs de legiferare se dezbat si se adopta potrivit

dispozitiilor legii de revizuire.

(2) Institutiile prevazute de Constitutie, existente

la data intrarii in vigoare a legii de revizuire,

raman in functiune pana la constituirea celor noi.

(3) Dispozitiile legii de revizuire se aplica

incepand cu urmatoarele alegeri parlamentare.

(4) Proiectele de legi si propunerile legislative

adoptate sau respinse de catre prima Camera

sesizata, potrivit dispozitiilor constitutionale anterioare intrarii in vigoare a legii de revizuire,

se dezbat si se adopta de catre Parlament, intr-o

singura lectura, pe articole, urmate de votul final

pe intreaga lege.

(5) Abrogat.

(6) Abrogat.

 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.