Apucatul şef al Cancelariei Prezidenţiale, aflat în plin delir conceptual şi total nemulţumit de poporul pe care este chemat să-l lumineze, îi ceartă pe români pentru că ar vrea „prosperitatea fără efort şi stabilitatea fără răspundere". În plus, timp de vreo 50 de ani, românii s-au dedat iresponsabil la „deliciile colectivismului".

„Iar noi ce facem? Profesăm admiraţie pentru influenţa franceză, însă ce-ar fi fost Franţa fără conservatorismul gaullist şi fără un regim prezidenţial puternic? Îi apreciem pe austrieci, dar uităm că Austria funcţionează după o formulă semiprezidenţială, iar viaţa politică austriacă este influenţată decisiv de conservatori. Ne-ar plăcea, cu alte cuvinte, prosperitatea fără efort şi stabilitatea fără răspundere. La începuturile regimului parlamentar din România, modelul englez era, ca şi pentru Irlanda, o referinţă indispensabilă. Însă noi, spre deosebire de irlandezi, ne-am separat, în secolul XX, de tradiţiile anglo-americane, pentru a experimenta deliciile colectivismului. Ne-a costat foarte mult. Decenii întregi care ne-au scos de pe orbita dezvoltării europene. Irlanda a avut prudenţa să rămînă în făgaşul definit de valorile dreptei liberale şi conservatoare. Ideile şi ideologiile au consecinţe. Istorice."

Cătălin Avramescu, „Opţiunea irlandeză", „Revista 22", suplimentul „22 plus", nr. 303, 28 septembrie 2010, p. VII

Radu Popescu