Într-un show ieftin, otevist, servit pentru a mai îndulci gustul amar al piramidonului care ne va face bine, Dan Diaconescu este perfect pentru rolul principal. Imaginea sa, în tricou portocaliu, amintind de condamnaţii americani, cu cătuşele la mâini în faţa DNA-ului -, pare o scenă regizată în studiourile hollywoodiene şi numai bună să ţină de foame contribuabilului, cel puţin cât durează un mandat de arest preventiv.

Oricine gândeşte un pic mai mult decât o nucă îşi dă seama că patronul unei televiziuni de garsonieră nu putea, în numai câţiva ani, în care a plătit amenzi-record către CNA, să-şi tragă o avere de zeci de milioane de euro - super-maşini, elicoptere, avioane, case. Televiziunile trăiesc din publicitate - cel puţin teoretic -, numai că nici dracu' nu cumpără publicitate la OTV. Datele financiare oficiale ale societăţii confirmă că sunt puţini cei care se lasă convinşi să apară cu spot în prime-time-ul otevist între un dans din buric al Magdei Ciumac, pe masa lui Diaconescu Direct, şi o descântare a adevăratei fiice a mamei Omida. Oricum, misterul averii lui Diaconescu îl vom afla, cu siguranţă, de la Elodia - transparenţa jocurilor de culise este cea care umflă carotida.

Nimeni nu contestă evidenţa, şantajul în presă nu e ceva nou, este o boală veche care i-a îmbogăţit pe mulţi, dar de acest aspect ar trebui să se ocupe instituţiile abilitate. Şi totuşi, nu putem arunca în aceeaşi cloacă dejecţiile şantajiste ale unor indivizi penali şi munca adevăraţilor jurnalişti, a celor care îşi petrec zile şi nopţi, de multe ori chiar săptămâni, în documentare şi investigaţii, îşi cântăresc fiecare cuvânt pentru a nu denatura realitatea şi mai ales, chiar dacă n-au bani de bilet de autobuz, nu se lasă cumpăraţi.

Se vede de pe Marte că spectaculoasele dezvăluriri, despre "lucrătorii din presă", se potrivesc la fix în scenariul preşedintelui despre subminarea credibilităţii breslei găzetăreşti cu intenţia vădită de închidere a principalelor guri de foc ale mogulilor.

Stilul de a acoperi o problemă prin crearea unui scandal este o diversiune care trădează maniera băsesciană, însă, de această dată, strategia gândită în pivniţele Cotroceniului s-a dovedit mult mai subtilă decât se aşteptau unii. Când toţi au muşcat momeala cu arestarea patronului Televiziunii Poporului şi în timp ce se holbau la dansul ursului plimbat încătuşat între Parchet şi arest - CSAT-ul a amorsat o altă bombă -, identificând presa ca vulnerabilitate în Strategia de Apărare a României.

Trist este că unii dintre granzii presei, printre care unul care pozează în justiţiar şi altul care a inventat găina care naşte puii vii, dar şi alţii care se cred mari, s-au lăsat uşor manipulaţi. Simţind mirosul sângelui celui care le-a furat publicul, s-au aruncat la gâtul şoricelului care se visa mogul. Exact aşa cum se aşteptau şi minţile înguste din spatele Strategiei de Apărare. Într-un final presa s-a prins, dar întrebarea care rămâne este una înfiorătoare: cine manipulează în România - presa sau statul? Influenţarea de către o publicaţie, un post de radio sau o televiziune într-o direcţie sau alta a cititorilor/telespectatorilor săi ar putea trece ca o naivitate în comparaţie cu manipularea cetăţenilor de către propriul stat, mai exact de către cei care îl conduc. Este incredibil şi revoltător cât tupeu pot avea unii de a folosi instituţiile statului pentru apărarea intereselor de grup. Cred că acest fenomen, şi nu cel al campaniilor de presă, ar fi trebuit să reprezinte subiect de discuţie în CSAT.

Oricum, cazul Diaconescu era doar o fumigenă care prevestea intrarea într-o nouă fază a luptei împotriva mogulilor, iar judecând după episodul pilot, spectacolul se anunţă unul mai imprevizibil şi mai spectaculos decât telenovela Elodia.

Ţineţi aproape fiindcă nici nu ştiţi ce ne aşteaptă!