Duminică, 10 aprilie, între orele 12.00 şi 13.00,  la Paris, în Piaţa St. Michel, a avut loc un al doilea FlashMob. La eveniment au participat peste 60-70 de persoane, traficului ridicat de turişti  din piaţă făcând însă dificilă o estimare foarte exactă. Cert este că protestul a adunat laolaltă iubitori de animale de diferite naţionalităţi.  Manifestaţia paşnică a durat  peste 45 de minute, iar  actriţa Brigitte Bardot, cunoscută apărătoare a drepturilor animalelor,  a telefonat în semn de solidaritate, transmiţând întrega sa susţinere.

De ani buni, uciderea animalelor a fost o sursă de bani pentru autorităţi, companii şi persoane fizice. În România, animalele sunt aruncate în afara oraşelor, ucise cu cruzime, prin electrocutare, bătăi, până ce acestea sunt reduse la tăcere, cel mai adesea cu obiecte contondente, dintre ele nelipsind tija metalică, otrăvite şi uneori, pentru amuzamentul, sinistru, al unora, fotografiate ca adevărate trofee. Sute de scrisori din întreaga lume, dar şi din ţară au fost trimise în România şi adresate autorităţilor în speranţa că aceste atrocităţi vor înceta. “Distinşi oficiali, vă rugăm să aruncaţi o privire la aceste clipuri video”, se arată într-unul dintre mesaje. „Vă rugăm să nu rămâneţi tăcuţi în faţa acestei oribile tragedii la care sunt expuse, în fiecare zi,  animale nevinovate”.

Într-o scrisoare adresată Comisiei de Administraţie Publică, Amenajarea Teritoriului şi Echilibrului Ecologic din cadrul Camerei Deputaţilor, semnatarii îşi exprimă indignarea, dar şi speranţa, totodată, că  legalizarea eutanasierii nu va fi votată, subliniindu-se faptul  că actul normativ nu are legătură nici cu interesul cetăţenilor, cu atât mai puţin al animalelor, singurul scop fiind, de fapt, sumele importante de bani care ar  urma să intre în “buzunarele criminalilor”.

În faţa Comisiei, reprezentanţii ONG-urilor au prezentat argumente împotriva eutanasierii în masă şi au venit cu explicaţii matematice, ştiinţifice, telogice şi nu numai, pentru a arăta cât de ineficientă, inumană, absurdă şi falimentară este soluţia la care aceştia au ajuns în ceea ce priveşte soarta câinilor fără stăpân. Semnatarii au arătat, de asemenea, mecanismul prin care  se permite, de fapt,  prăduirea banului public, dar  şi realitatea că, în acest fel, problema se perpetuează şi nu se rezolvă.  Singura soluţie  viabilă  şi recomandată de OMS Geneva  fiind sterilizarea şi  reteritorializarea.

ONG-urile au arătat că  UE finanţează clinici de sterilizare şi că, timp de şapte ani, statul român n-a luat nişte măsuri elementare, impuse de Convenţia Europeană pentru  Protecţia Animalelor de Companie (ratificată prin Legea 60/2004), măsuri care ar fi contribuit la scăderea semnificativă a numărului animalelor fără stăpân:   nu a făcut nicio înregistrare, nu a împiedicat reproducerea neplanificată şi nici  nu a încurajat sterilizarea acestora. ONG-urile acuză încrengăturile mediatice care  aduc în mod deliberat în atenţia opiniei publice cazurile acelor câtorva câini care au provocat tragedii, cu scopul de a-i acuza pe toţi şi de a convinge că toţi câinii sunt agresivi şi deci periculoşi.

În 2008, legea de protecţie interzicea eutanasierea câinilor şi asta după ce timp de  şapte ani omorârea în masă a acestora s-a dovedit falimentară şi extrem de constisitoare.

În decembrie 2007, Senatul a votat modificarea Legii de gestionare a Câinilor fără stăpân (PL 912/2007), în sensul înlocuirii omorârii în masă cu sterilizarea/returnarea (recomandată de OMS Geneva şi aplicată cu succes în mai multe ţări). Metoda sterilizării/returnării nu apucat să fie însă legiferată, Comisia de Administraţie Publică din Camera Deputaţilor blocând timp de trei ani discutarea proiectului.

Autorităţile nu  au făcut în acest timp nimic pentru a controla abandonul sau înmulţirea neplanificată, dar a continuat să omoare câini, încălcând legea.  Deşi, oficial susţine că “eutanasia este ilegală”, ANSVSA  închide ochii la abuzurile hingherilor, iar DSV-urile  le acoperă şi le muşamalizează. După trei ani în care au blocat PL912, politicienii se mobilizează. Dar nu pentru a rezolva problema, ci pentru a elibera un hingher acuzat penal şi pentru a-i da din nou de lucru. Rulajul câinilor şi banilor publici trebuie să continue, iar pentru asta,  câinii trebuie să rămână pe străzi, să se înmulţească şi să se lase omorâţi contribuind astfel la bunăstarea unora.

Pe 27 aprilie 2010, prefectul Capitalei, Mihai Atănăsoaei, anunţa că a trimis Camerei Deputaţilor propunerile de modificare a legii câinilor fără stăpân, printre acestea, posibilitatea eutanasierii atât a câinilor grav bolnavi, a celor agresivi, cât  şi a celor care nu sunt adoptaţi în şapte zile.

În toamna lui 2010, la Arcus, lângă Sfântu Gheorghe, a avut loc o întâlnire a membrilor Comisiei de Administraţie Publică, unde deputatul PDL, Zanfir Iorgus, a făcut următoarea propunere: “Îi castrăm şi-i returnăm, dar se pot şi eutanasia sau, cel mai bine, să hotărască fiecare primărie ce să facă…”.

Pe data de 5 aprilie 2011, deputaţii din Comisia de Administraţie au avizat favorabil Legea care prevede eutanasierea câinilor fără stăpân, cu 16 voturi pentru şi 6 împotriv (cele împotrivă fiind cele ale opoziţiei). Proiectul de lege prevede ca animalele bolnave şi cele agresive să fie eutanasiate, iar restul să fie cazate în adăposturi, însă decizia finală aparţinând consiliilor locale.

Pe 7 martie, când PL912 a fost băgată la vot, în plenul Camerei Deputaţilor, 70 de deputaţi au votat pentru şi numai 37 împotrivă. A urmat întoarcerea proiectului de lege la Comisie “în vederea unei consultări reale a ONG-urilor”.

Organizaţiile neguvernamentale pentru protecţia animalelor încearcă să-i convingă pe deputaţi să renunţe la ideea eutanasierii câinilor vagabonzi şi cer: impunerea unui program unitar la nivel naţional, sterilizarea câinilor, nu eutanasierea lor, precum şi reîntoarcerea animalelor pe stradă după sterilizare. Referitor la propunerea PDL de a lăsa la latitudinea aleşilor locali dreptul de a lua decizii în privinţa eutanasierii, ONG-urile  spun că acest lucru va favoriza „depor­ta­rea” câinor dintr-un oraş în altul.