Cu câteva zile înainte de lansarea oficială a videoclipului piesei "Viaţa ca o curvă", în care rolul principal îl joacă talentata actriţă Maria Dinulescu, Florin Chilian a permis cotidianul.ro vizionarea clipului în exclusivitate.
"Viaţa ca o curvă" este un manifest împotriva destinului, împotriva şuturilor în fund pe care ni le dă viaţa, o acţiune auto-cathartică ce, atunci când ura dispare, se transformă în cel mai profund sentiment uman: iubirea.
Maria Dinulescu interpretează în nuanţe alb-negre agonia şi suferinţa mizantropului care şi-a deschis prea uşor inima celor din jur şi care, în urma loviturilor, şi-a ferecat trăirile în cea mai adâncă închisoare a sufletului.
Conştiinţa îi dictează mizantropului următoarele cuvinte: "Lasă-i să-ţi cunoască inima/ N-o zidi în piatră/ Lasă/ Lasă viaţa să ajungă-n viaţa ta/ Hai lasă/ Nu fugi de lume".
Din punct de vedere compoziţional, "Viaţa ca o curvă" va fi o surpriză pentru ascultători, o combinaţie inteligentă de muzică clasică şi muzică rock, în care fragmentele simfonice se amestecă cu solourile grave de chitară electrică.
Noul videoclip coincide cu debutul regizoral al lui Florin Chilian. Despre Maria Dinulescu, artistul a avut numai cuvinte de laudă, spunând că a fost genială.
"Multă, foarte multă emoţie acolo la filmări. Am vrut să redau cumva ideea de autism şi de puternică trăire interioară a unei condiţii nerecunoscute în România: autismul", a povestit artistul.
Piesa "Viaţa ca o curvă" lansează noul material discografic Florin Chilian, "Autistul. Nu-l mai goniţi pe Brâncuşi", ale cărui piese au fost compuse şi înregistrate acum 20 de ani, singura modificare operată fiind reorchestrarea.
Despre material, artistul spune că şi-a construit întreaga carieră muzicală în jurul său, dedicându-şi toată energia pentru a crea brandul Chilian, singurul care putea face posibilă punerea pe piaţă acestui album.
Dar să lăsăm artistul să-şi prezinte singur opera: "De atunci a plecat albumul ăsta, de la decizia de a înţelege şi de a trăi asumat toate tipologiile umane care credeam eu că există. Am fost şi înger, şi demon, şi curvă, şi sfânt, şi prinţ, şi cerşetor, dar şi tot ce am crezut eu că mai poate fi între şi pe lângă toate astea. Am avut şi noroi, dar şi praf de stele pe pleoape, însă nu asta a fost cea mai mare «nebunie» pe care am trăit-o în viaţa mea. Nici pe departe... Am încercat să intru decent în lumea asta a muzicii, dar nu a fost posibil" ("Autistul. Nu-l mai goniţi pe Brâncuşi").
![[DA]](/images/plus.png)
![[NU]](/images/minus.png)
