A circula. Când drumurile noastre dau formă oraşelor

Pe 1.500 de metri pătraţi, “Cité de l’architecture & du patrimoine” din Paris găzduieşte, din 4 aprilie până în 30 iunie, o mare expoziţie, intitulată “Circuler. Quand nos mouvements façonnent les villes” (A circula. Când mişcările noastre dau formă oraşelor), dedicată mobilităţii urbane, gândită cronologic, tematic şi ludic în acelaşi timp. Expoziţia oferă vizitatorilor posibilitatea de a urmări evoluţia conceptelor urbanistice şi a clădirilor generate de circulaţia oamenilor de-a lungul timpului. Străzi şi pieţe, drumuri, autostrăzi, căi ferate, porturi, caravanseraiuri, gări şi aeroporturi, oraşe compacte, oraşe în expansiune sunt concepte care jalonează istoria călătoriilor şi a circulaţiei zilnice.

Toate acestea sunt puse în scenă ca un decor de teatru pentru a transporta publicul în timp şi spaţiu şi pentru a-l provoca să reflecteze asupra mediului înconjurător şi a schimbărilor din viitor, prin intermediul imaginilor, filmelor, benzilor de sunet originale compuse de Louis Dandrel şi Bernard Lubat. După secolul al XX-lea, marcat de mitul progresului legat de viteză, începutul acestui veac repune în discuţie mobilitatea şi propune noi modalităţi de organizare a vieţii în mişcare.

La începutul expoziţiei, vizitatorul asistă la traversarea unei străzi din Evul Mediu, cu toate zgomotele ei, urmează Renaşterea, apoi secolul al XIX-lea, crearea trenului, primul mijloc de transport mecanic generând arhitectura gărilor, de multe ori extraordinară, care a opus nu o dată pe arhitecţi inginerilor. Apoi pot fi văzute toate mijloacele de transport urbane, de la tramvai, automobile, autobuze, metrou şi, de ce nu, la ascensorul care facilitează călătoria în înălţime.

Intrarea în expoziţia Circuler

Istoria oraşului este strâns legată de evoluţia modurilor de transport. Astfel, oraşul roman era construit pe cursuri de apă tocmai pentru a facilita transporturile. Istoricul Fernand Braudel consideră că apariţia masivă în secolul al XVI-lea a căruţelor “a obligat la o chirurgie urbanistică” şi că Bramante, care a demolat vechiul cartier din jurul Catedralei “Sfântul Petru” din Roma, este unul dintre primii baroni Haussmann din istorie.

Mai aproape de noi, 10 echipe internaţionale chemate să reflecteze asupra viitorului “Grand Paris” au afirmat rolul major al problemelor de transport în comun pentru viitoarea aglomeraţie urbană pariziană, subliniind importanţa legăturii între transporturi, urbanism şi arhitectură.

Organizatorul expoziţiei, Jean-Marie Duthilleul, arată că evoluţia oraşelor ar trebui să se desfăşore într-un echilibru subtil între mişcare şi repaus, între locurile în care omul rămâne şi cele prin care trece. Când acest echilibru nu mai există, oraşul nu-şi îndeplineşte rolul de a facilita relaţiile între oameni.

O trecere în revistă a mijloacelor de transport moderne

O aglomerare urbană ar trebui să fie produsul unei dialectici permanente între mobil şi imobil.

Jean-Marie Duthilleul este un cunoscut arhitect, diplomat al şcolii din Paris şi inginer, cu studii la la “Şcoala Politehnică” şi la “Şcoala de drumuri şi poduri”. În 1977, el a intrat în echipa care studiază problemele de urbanism. Cinci ani mai târziu se ocupa de marile proiecte ale Statului pentru oraşul Paris, iar în 1986, împreună cuÉtienne Tricaud, a puns bazele marilor gări contemporane, pe care le consideră ca spaţii utilitare, în care este urmărit fluxul călătorilor şi trenurilor, dezvoltarea comerţului şi serviciilor, dar şi construcţii importante din punct de vedere arhitectural, reprezentând o deschidere către oraş. În 1997, Jean-Marie Duthilleul a câştigat concursul internaţional pentru gara TGV din Seul şi a creat, împreună cu Étienne Tricaud, o echipă multidisciplinară în vederea construirii unor gări şi a amenajării urbane pe care prezenţa acestora o presupune. El a participat, de asemenea, la proiectul “Grand Paris”, în echipa reunită în jurul lui Jean Nouvel. Din 2010 prezidează comitetul de orientare a “Plan Campus”, lansat de Ministerul Învăţământului Superior şi al Cercetării.

Originalitatea tezei lui Jean-Marie Duthilleul constă în schimbarea opticii asupra călătoriei. Timp de secole, lăsând de o parte vacanţele, omul a perceput călătoriile ca o pierdere de timp, timp furat lucrului sau destinderii, şi a fost preocupat de scurtarea lui. Mărirea vitezei mijloacelor de transport a devenit o dogmă a omului modern, “gările înlocuind bisericile ca simbol al secolului al XIX-lea”.

Gara TGV de la Besancon, concepută de Jean Marie Duthilleul

Deplasarea ar putea deveni mai agreabilă, n-ar mai trebui să fie resimţită, potrivit arhitectului, ca o povară, ca un timp pierdut, ci ca un moment de viaţă. Fiecare oraş din Franţa ar trebui să dezvolte proiecte de cartiere cu piste de biciclete, pasaje urbane pline de farmec pentru pietoni. Iar gările trebuie să devină locuri plăcute, având, pe lângă magazine şi servicii, locuri de distracţie şi de destindere.

Într-un interviu acordat la începutul acestui an, Jean-Marie Duthilleul remarca faptul că de multe ori spaţiile prin care se circulă nici măcar nu sunt “gândite în arhitectură”. Dar toată lumea are nevoie să circule… “Uneori, spaţiile sunt minunate, treci pe un mare bulevard, vezi o gară din secolul al XIX-lea… Alteori ele sunt sordide: te afli într-un pasaj subteran, sub o autostradă, aştepţi un autbuz pe marginea unui drum naţional prăfos”.

Mijloacele de transport au produs şi o seamă de utopii. Există o secvenţă în expoziţie în care publicul se poate plimba printr-un oraş din anul 2000, aşa cum apărea el în desenele anilor ‘20-‘30. Pot fi descoperite idei potrivit cărora reţelele urbane erau separate unele de altele, cu funcţiunile repartizate în zone specializate: pentru locuit, pentru cumpărături, pentru studiu…

Ultima parte a expoziţiei începe în anii ‘80-‘90, când oamenii redescoperă plăcerea de a circula, plăcerea de a merge pe bicicletă în oraş, de a amenaja malurile fliviilor. Plăcerea mersului este sporită de apariţia smartphonului, telefonului mobil, a faptului că poţi călători şi în acelaşi timp poţi conversa, te poţi juca, poţi asculta muzică.

Când drumurile noastre dau formă oraşelor

Această parte a expoziţiei, gândită ca o frescă cinematografică, propune proiecte reale din întreaga lume, centrate toate pe tema circulaţiei.

“O expoziţie, spune arhitectul, trebuie s-o simţi cu tot corpul. Există filme pe ecrane imense. Se aud maşini care trec, avioane pe deasupra capului, eşti învăluit de sunet, te crezi la Bangkok sau la Chicago, numai graţie sunetului. Şi apoi, într-o expoziţie trebuie să te poţi juca. Copiii pot construi oraşe cu sistemul lor de circulaţie. Copiii care mâine vor trăi în aceste oraşe, în care arhitecţii se vor ocupa de tot, de aceste spaţii în care se circulă şi în care s-ar putea trăi atât de bine”.

“Toate nenorocirile oamenilor vin dintr-un sigur motiv, acela de a nu şti să rămână liniştiţi într-o cameră”, scria Blaise Pascal în “Pensées”(1670).

În zilele noastre, această linişte ar echivala cu depresia. Viteza a modificat nu numai viaţa cotidiană, dar şi structura interioară a oamenilor. Jean-Marie Duthilleul regăseşte un echilibru între cele două aspiraţii, descoperind plăcerea călătoriei, posibilităţi de a oferi locuitorilor marilor oraşe satisfacţia deplasărilor cotidiene.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.