A fost o dictatură în UE

Sunt multe şi justificate reproşurile pe care UE le face guvernului actual şi majorităţii parlamentare. Rapiditatea unor schimbări a fost impusă de împrejurările crizei şi isteriei politice. Bune sau rele, aceste manevre au dinamitat stabilitatea în care băltea România, instaurând un dinamism îngrijorător chiar pentru criticii fostului regim.

Nu de aceeaşi întâmpinare au avut parte reacţiile preşedintelui suspendat Traian Băsescu. Motivul acestui tratament preferenţial este simplu şi se înscrie într-un posibil dramatism. Preşedintele României are un statut constituţional exagerat, intangibil. El garantează prin puterea semnăturii sale chestiuni care angajează România în direcţii care pot fi extrem de riscante, fără nicio transparenţă, devenind astfel un partener solitar al unor jocuri politice la nivel global. Puterea preşedintelui României este mult prea mare, ca a unui dictator, umbrind Parlamentul, societatea civilă, viaţa publică. Popularitatea lui pe măsură. Responsabilitatea sa aproape inexistentă, ca în cazul unui dictator.

Acest statut a fost gândit de politicienii care au fost instalaţi la începuturile carierei lor prin lovitura de stat din 1989 şi prin eficientele mineriade. Deşi mulţi comentatori spun că preşedintele are prerogative limitate, fiind în principal un artizan al politicii externe, lucrurile par altfel. Posibilitatea preşedintelui-jucător de-a dezbina ţara în toate structurile sale de creativitate şi funcţionalitate, de-a practica un senzaţionalism de doi bani sub masca unui oficial rebel, asimilabil ca intelect unui şef de restaurant, impune o altă gândire a statului român.

Ştim din surse credibile că Traian Băsescu a fost impus în primul guvern al României postdecembriste de către structurile fostei securităţi, nefiind deloc agreat de însuşi fostul şef al statului de atunci, datorită acestui motiv. Activitatea sa a fost permanent una propagandistică, agitatorică, în orice poziţie guvernamentală s-a aflat. Deşi nimic nu îl recomanda pentru statura unui personaj incomod, s-a impus pe scenă ca un veritabil sforar, demagogia fiind propria sa natură. S-a impus drept un garant oportunist al unor noduri cu Europa şi America. Din păcate, valorile pe care ar fi trebuit să le întruchipeze Traian Băsescu nu au fost niciodată manifestate în aria instituţională pe care a avut-o în subordine. Cu toată elocvenţa de ins care şi-a depăşit cu evidenţă condiţia, Traian Băsescu, marinarul ajuns înalt oficial comunist, a convins, în primul rând, propria clientelă politică. Împreună cu aceasta, an de an, a constituit o piramidă având la bază o nemulţumire permanentă. Tot ce s-a întâmplat sub umbrela preşedinţiei sale stă sub luciul unei armuri dictatoriale.

Traian Băsescu a folosit la maximum prerogative legale, dar în doze toxice, angajând reflexe şi competiţii amintind de alte zone politice deloc atractive. Aflat permanent sub haloul unui personaj cu caschetă, căruia ceilalţi trebuie să-i defileze prin faţă, această prezenţă a sărăcit mediul politic, moral, precum simplismul din perioada comunistă ambalat în gluma şi replica cea mai ieftină. Societatea românească a devenit astfel guvernată de frică, violenţă, tupeu. Mereu intervenţionistul preşedinte a fost de fapt purtătorul de cuvânt al unor instituţii externe, nimic altceva. Viziunea sa politică se află strict într-un desen al altora.

Situaţia din România momentului aflată în vizorul instituţiilor europene este generată de anchilozarea politică inspirată de acest fost deja preşedinte păpuşar. Nu ştiu dacă ceea ce se întâmplă acum în România este corect, însă trecutul recent girat de Traian Băsescu este similar unei dictaturi din care trebuie ieşit cu orice preţ. Europa nu pierde prin ieşirea din scenă a lui Traian Băsescu un partener, aşa cum plâng toţi asistaţii fostului regim, unii dintre ei oameni serioşi de care n-aş vrea să mă distanţez în plan intelectual, ci un propagandist de coloratură orientală, cinic şi inutil interesului general. Sigur, acest personaj politic este o parte a unui sistem clădit pe nisipurile mişcătoare ale unei ţări menţinute într-o periferie a priorităţilor. Politica externă gândită de Traian Băsescu este lipsită de angajarea ţării în chestiuni practice, utile dezvoltării, principala sa preocupare fiind generalizarea conflictului social intern, aducător de popularitate.

Aflat mult sub nivelul moral al unor activişti comunişti, structural un securist intrigant şi lipsit constanţă în abordarea politică, pe Traian Băsescu nu îl recomandă nimic pentru a fi în fruntea statului român. Primul mandat a fost justificat şi onorat într-o oarecare măsură. Al doilea a fost împotriva bunului-simţ, chiar o fraudă.

Prin ieşirea sa din scenă nu pierde nimeni, va câştiga toată lumea. Ţara va respira ca după un teribil război de uzură. Cauza politică a lui Traian Băsescu este o mare enigmă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ioan Vieru 1330 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.