A fost odată… Jeanne Lanvin, magiciană a modei şi a artelor decorative

Numele lui Jeanne Lanvin (1867-1946) este şi astăzi asociat cu ideea de haute couture şi eleganţă franceză, ea impunându-se în lumea modei într-o perioadă mai puţin prielnică femeilor. Palatul Galliera din Paris îi aduce un omagiu, etalând 100 de modele provenind din colecţia casei pe care a fondat-o în 1909.

Se pare că o ursitoare bună i-a stat în preajmă la naştere. Un excepţional destin. Provenind dintr-o familie modestă, cu 11 copii, lucrând de mică, a intrat în atelierul unei modiste la vârsta de 13 ani. Alergând de la o clientă la alta, a căpătat porecla ”micul omnibuz”. Cinci ani mai târziu, după ce a câştigat statutul de decoratoare de pălării, s-a instalat deja pe cont propriu. Nu avea decât 18 ani când a debutat în irezistibila ascensiune către înaltele sfere ale modei.

Fermecătoarea Jeanne Lanvin

S-a instalat pe Saint-Honoré, deschizând un mic atelier cu numele Lanvin (Mademoiselle Jeanne. Modes). Constituite la început din pălării, colecţiile ei au evoluat rapid, investind din 1908 în universul modei pentru copii, înainte de a conferi siluetei feminine o fluiditate longilină, subliniată de perle şi de broderii, caracteristice creaţiilor sale.

La Palatul Galliera

Lanvin la Palatul Galliera

Această ”vrăjitoare”, cum o califica Louise de Vilmorin, s-a inspirat din reinventarea motivelor trecutului, aşa cum atestă rochia sa numită ”de stil”, din 1924, departe de modelele Secolului Luminilor. Acest gust revendica un clasicism francez dublat de explorarea noilor forme născute din Art Deco, cu linii tubulare, motive geometrice negre şi albe, multiplicate în panglici… Creaţia unor noi departamente urma un ritm susţinut: rochii de mireasă, lenjerie, blănuri, haine sport… În 1926 vine rândul modei masculine de fi regândită, deschizând noi buticuri în toată Franţa, apoi în întreaga lume. O culoare devine emblema casei: bleu Lanvin, inspirată fără îndoială din secolul al XV-lea al lui Fra Angelico.

Culoarea casei, bleu Lanvin

Joc de transparenţe

În 1897 se năştea cea care avea să devină muza principală a lui Jeanne Lanvin, unica sa fiică, Marguerite, viitoare Contesă de Polignac: o fascinaţie care va constitui esenţa însăşi a filosofiei Lanvin, aşa cum evocă Alber Elbaz, actualul director artistic al Casei: ”Încă din prima mea zi la Lanvin, ea mi-a prezentat logo-ul Casei, un fel de nume de familie, acela de Lanvin, al unei mame şi al unei fiice. Logo-ul rezuma întregul spirit al Casei”. Această veritabilă pasiune a unei mame pentru fiica sa era întruchipată într-un fel în toate particularităţile celebrului logo al cărui ilustrator şi decorator a fost Paul Iribe.

O rochie din macrame cu broderie din perle

Chiar şi Picasso s-a inspirat din lumea copiilor, afirmând: ”Mi-au trebuit patru ani pentru a picta ca Rafael, dar cu siguranţă mi-ar trebui o viaţă penru a picta ca un copil”.

Inspirată de o fotografie a lui Jeanne Lanvin şi a Margueritei din 1907, în care ele se pregăteau să plece la un bal costumat, ţinându-se de mână, această imagine a fost declinată până azi pe ansamblul creaţiilor casei. Era vorba despre faimosul bol negru, conceput de Armand Rateau, iar figurina gravată în aur fin pe flacon este o concepţie a lui Paul Iribe şi reprezintă siluetele Doamnei Lanvin şi a fiicei sale îmbrăcate în rochii de bal. Arpège a văzut lumina zilei în mijlocul perioadei Anilor Nebuni, atunci când Maurice Ravel îşi termina vestitul Bolero, Marcel Proust regăsea timpul pierdut, Galeria Suprarealistă îşi deschidea porţile şi Edouard Vuillard se pregătea să picteze portretul Jeannei Lanvin. Arpège este un parfum sofisticat, opulent şi rafinat, un veritabil prototip al distincţiei. Nivelul lui de perfecţiune îl plasa printre parfumurile atemporale. Părea să fie potrivit doar pentru persoanele extrem de feminine, elegante şi clasice.

Rochie de seară cu bolero brodat cu fir de argint

Culori vii, atât de actuale, în creaţiile lui Jeanne Lanvin

Numele a rămas celebru: Arpège, care din 1927 celebra talentele pianistei Marguerite, numită şi Marie-Blanche. Este un cadou de dragoste, dăruit de o mamă fiicei ei. A fost creat ”pentru a le oferi femeilor ceea ce muzica îi oferă vieţii”.

Legătura dintre mamă şi fiică se întâlneşte în aceeaşi măsură şi în creaţiile haute couture, având imaginea rochiei La cavallini, pe a cărei tafta neagră apărea simbolic un nod supradimensionat, brodat cu fir de argint, cu perle, cristale şi pietre fine.

Marea Doamnă a Artelor decorative

Rochie de seară ce-i poartă semnătura

Portretul executat în 1933 de Edoard Vuillard o reprezintă pe Jeanne Lanvin ca pe o veritabilă şefă de antrepriză, aşezată la biroul său din Faubourg Saint-Honoré. Aici descoperi decorul în care ea a evoluat, operă a lui Eugène Printz. El evocă o altă faţetă a vieţii acestei magiciene a modei, gustul său pentru artele decorative şi colaborarea cu unul dintre cei mai străluciţi creatori ai timpului său, Armand-Albert Rateau.

Pălării stil Lanvin

Filă din caietele de schiţe ale lui Jeanne Lanvin

În cercul lui Paul Poiret, Jeanne Lanvin l-a cunoscut pe tânărul Rateau care cumpărase în 1912, ambarcaţiunea pe care arhitectul decorator Louis Süe o concepuse şi amenajase pentru marele creator de modă. La sfârşitul Primul Război Mondial, Jeanne Lanvin avea 50 de ani. Totul părea să-i fi reuşit şi era gata să se îndrepte spre noi orizonturi. După ce crease siluete feminine, ambiţia sa a fost de a se ocupa de interioare, regândind atât mobilele, cât şi decorul. Din întâlnirea celor două sensibilităţi se va naşte, între 1920 şi 1921, o entitate originală: Lanvin Decoration. Epoca era propice pentru acest tip de asociere între un creator de modă şi un decorator propriu-zis. Lua naştere astfel o puternică antrepriză de decoratori situaţi în acelaşi loc şi având aceiaşi clienţi ca universul haute couture.

Dormitorul mobilat de Rateau

Budoarul lui Jeanne Lanvin

Originalitatea lui Rateau ieşea în evidenţă prin abilitatea sa de a reconstitui ”vechiul”, fără a-l copia, o artă care necesita puterea de a sesiza şi de a restitui spiritul unei epoci. Tocmai acest lucru a sedus-o pe Jeanne Lanvin, a cărei creaţie îşi trăgea originile din lumea de ieri, ancorată în cea de azi. Gustul său era ostil exceselor avangardei care dorea să facă trecutul tabula rasa. Împreună, ei şi-au multiplicat comenzile, decorând ateliere şi magazine de marcă şi realizând un fascinant Pavilion al eleganţei pentru Expoziţia din 1925.

Creaţie semnată Jeanne Lanvin

Paravanul în lemn lăcuit şi aurit din sufragerie

Toată viaţa sa, Jeanne Lanvin a creat pentru scenă, fără preferinţă pentru un teatru anume. Cei mai mari actori ai timpului, de la Jane Renouardt la Yvonne Printemps, au beneficiat întotdeauna de talentele sale. A executat peste 320 de costume de scenă între 1920 şi 1947. Situat în proximitatea Operei, Teatrul Daunou cristaliza mai ales interesul creatoarei şi a constituit una dintre cele mai frumoase reuşite ale Casei Lanvin Decoration. Pentru regizorul şi scenaristul Marcel Astruc, ”Doamna Jeanne Lanvin are o siguranţă extraordinară, definindu-şi gustul. Cunoştinţele sale aprofundează tot ceea ce înseamnă lux, a condus în linii mari lucrările realizate de decoratorul Armand Rateau”. Intervenţia sa a fost extraordinară în decorul avanscenei surmontate de un Arlechin. El era constituit din trei panouri unde fauna şi flora compuneau o natură exuberantă, dar simetrică, încadrând două mari odalisce aurite, plasate spate în spate. O hibridă lume fantastică, atât de caracteristică stilului lui Rateau, care se regăsea şi în decorul buticurilor Lanvin.

Piese din apartamentul lui Jeanne Lanvin

Rochie elegantă stil Lanvin

Colaborarea lui Jeanne Lanvin cu Armand-Albert Rateau a luat o formă atât de personală, încât ea i-a solicitat să conducă amenajarea reşedinţei pe care şi-o construise la Paris pe rue Barbet-de-Jouy. Între 1921 şi 1924, decoratorul şi-a cizelat opera în cele mai mici detalii, de la sol până la plafon şi la mobilierul de grădină. El a executat într-un stil cu totul personal sufrageria, cu un excepţional paravan din lemn lăcuit şi aurit, având în centru o floră luxuriantă. Dar la al doilea etaj al reşedinţei, unde se situa apartamentul privat al lui Jeanne, luxul şi rafinamentul decorului atingeau apogeul. Constituit din trei încăperi, dormitorul, budoarul şi sala de baie, a ajuns aproape intact până în zilele noastre, fiind etalat în Muzeul de Arte Decorative, constituind unicul ansamblu Art Deco prezervat şi expus într-un muzeu. În camera creatoarei, un veritabil tapet din şantung în culoarea bleu Lanvin, având pe el frunze, trandafiri şi margarete, broderiile murale dialogau cu motivele sofisticate desenate de Rateau. În faţa şemineului, el a imaginat o măsuţă susţinută de patru păsări din bronz, cărora le răspundeau gâturile lebedelor de al cele două lampadare care o încadrau. Se trecea apoi, printr-un mic budoar octogonal, cu lambriuri aurite, unde se putea admira unul dintre rarele mobilere produse de Rateau, o delicată comodă de bronz aurit cu picioare susţinute, de asemenea, de capete de păsări. Sala de baie, singura piesă fotografiată în timpul vieţii ei, ilustra gustul pentru melanjul materialelor creatorului, care a jonglat cu marmura, bronzul patinat verde antic. Atenţia vizitatorului este focalizată pe un basorelief reprezentând un cerb şi o căprioară.

Rochie prezentată în expoziţie

Sala de baie cu decoraţiunile lui Armand-Albert Rateau

Lanvin a perpetuat în timp rochia stil, mai mult decât rochiile de avangardă cum erau cele inventate de Coco Chanel pentru a emancipa femeia de corsetele din Belle Epoque. Stilul lui Jeanne Lanvin era acela de a realiza o siluetă liniară, cu o fustă largă şi sofisticată, cu decoraţii în stil romanic, utilizând motivele geometrice care aduceau către gustul exotic al anilor ’20. Excela prin ţesăturile de mătase, de dantelă, tul, care dădeau impresia unei lejerităţi.

În timp ce Chanel puncta pe eleganţa sportivă, Jeanne Lanvin îşi găsea inspiraţia mai ales în ţesături preţioase care atrăgeau atenţia doamnelor elegante din epocă.

Sofisticate broderii cu fir şi perle

Rochie purtată de un model celebru

Amândouă, şi Jeanne Lanvin, şi Coco Chanel, ştiau să adune spiritul epocii în care trăiau, Parisul, centrul internaţional al bunului-gust şi al Art Deco-ului.

Fabuloasele rochii ale lui Jeanne Lanvin sunt acum expuse la Palatul Galliera.

Jeanne Lanvin şi fiica sa Marguerite

Virtuozitate în celebrele funde brodate

Carnete de călătorie, eşantioane de ţesături etnice, o bibliotecă de artă… Jeanne Lanvin n-a încetat să-şi cultive curiozitatea pentru a crea ţesături, motive şi culori exclusive.

În creaţiile ei descoperim arta de a folosi materialele şi transparenţele, broderiile, spiralele… Este un perfect clasicism în stil franţuzesc, cu rochii în stilul secolului al XVIII-lea, mulate pe talie, cu fuste ample, dialogând cu liniile tubulare ale Art Deco-ului, cu geometrii în negru şi alb, cu funde mari, cu cristale, perle şi fir de mătase.

Eleganţa parfumului Arpege la 125 de ani de la crearea sa

Intuiţie, înţelegerea lumii moderne explică succesul acestei femei discrete cu un destin excepţional, o mare doamnă a haute couture.

Această casă de modă, una dintre cele mai vechi din Franţa, este şi astăzi în activitate.

Comisarul expoziţiei este Olivier Saillard, iar directorul artistic, cunoscutul creator Alber Elbaz. Scenografia îi aparţine lui Laurence Le Bris.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.