Actorul George Motoi a murit la vârsta de 79 de ani. Anunţul a fost făcut de familie pe Facebook.
„Tatăl meu și-a trăit viața cu discreție și demnitate, prețuind fiecare clipă frumoasă și învățând din greșeli, cu bucurie și fără regrete. La fel a ales să părăsească această lume, discret și demn. M-a rugat să-i promit că voi păstra discreția asupra bolii și asupra trecerii lui în neființă. Am de gând să-mi respect această promisiune și vă rog și pe voi să mă ajutați să fac acest lucru. Drum bun, tata, spre ceruri! Drum bun, George Motoi, spre ceruri!”, se arată în mesajul postat pe Facebook, semnat de fiica actorului.
George Motoi s-a născut la 22 ianuarie 1936, în localitatea Arman, județul Caliacra, în Bulgaria. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, în 1958, la clasa profesorului Irina Răchițeanu. În același an a debutat pe scena Teatrului din Piatra Neamț în piesa ‘Poveste de iubire’ de Konstantin Simonov, regia Cristian Munteanu.
A jucat pe scenele teatrelor din Piatra Neamț (1958-1960) și Bacău (1960-1964). După anul 1964 a fost remarcat de regizorul Vlad Mugur, care preluase direcția Teatrului Național din Cluj și sub aripa sa a devenit actor consacrat.
Rolul care l-a propulsat printre actorii de prim rang ai țării a fost Caligula din piesa cu același nume de Albert Camus, cu care a întreprins și câteva turnee în Italia. Ulterior, a fost remarcat de Radu Beligan, fapt ce a avut drept consecință angajarea sa la Teatrul Național ‘I.L. Caragiale’ din București în anul 1970 și unde poate fi văzut și în prezent. Din 2002 este societar de onoare al Teatrului Național București.
Între anii 1991-1995 a fost director al Teatrului ‘Maria Filotti’ din Brăila, neîntrerupându-și activitatea de actor și regizor la Teatrul Național din București.
Printre cele mai importante roluri se numără: ‘Un fluture pe lampă’ de Paul Everac (1972), ‘Zodia Taurului’ de Mihnea Gheorghiu (1973), ‘Richard al III-lea’ de Shakespeare (1976), ‘A treia țeapă’ de Marin Sorescu (1979), ‘Vlaicu Vodă’ de Al. Davila (1982), ‘Zbor deasupra unui cuib de cuci’ de Dale Wasserman (1983), ‘Jocul ielelor’ de Camil Petrescu (1986),’Avram Iancu’ de L.Blaga (1991), ‘Numele trandafirului’, după Umberto Eco (1998), ‘Macbett’ de E.Ionescu (2000), ‘Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit’, adaptare și regie proprie (2002), ‘dialog nocturn despre o piesă nescrisă’ (spectacol lectură) de Doru Moțoc (2002), ‘Mașinăria Cehov’ de Matei Vișniec (2003), ‘Coada’ de Paul Everac (2004), ‘Patimile Sfântului Tommaso d’Aquino’, după Alex Mihai Stoenescu (2005).
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.