A murit Augustin Buzura

Scriitorul Augustin Buzura a murit luni, la vârsta de 78 de ani.

„Buzura a făcut să nu fie sub comunism o Siberie a spiritului. Romanele lui Buzura au fost citite, căutate, reeditate, consultate în zeci de mii de exemplare pentru că oamenii vedeau acolo că el încearcă să spună adevărul. Un prozator în linia lui Slavici și Rebreanu. Nu avea o frază strălucitoare, ușoară. Era greoaie dar gravă, nu zbura deasupra frazelor limbajul lui, ci căuta ceva în interiorul lucrurilor. Pierderea lui e uriașă pentru literatura noastră”, a spus Eugen Simion, la Antena 3.

Augustin Buzura s-a născut la 22 septembrie 1938, la Berința în județul Maramureș a fost un psihiatru, prozator și eseist român contemporan, autorul unor scenarii cinematografice. Din 1992 era membru titular al Academiei Române.
Augustin Buzura a urmat cursurile pre-universitare la Liceul “Gheorghe Șincai” (în prezent, Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Baia Mare). A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj (1958-1964).
A renunțat la profesia de medic psihiatru și s-a dedicat literaturii. Metodele psihiatrice de investigare a conștiinței umane se vor regăsi în romanele sale.
a debutat cu volumul de nuvele Capul Bunei Speranțe în 1963.
A fost redactor la revista Tribuna din Cluj. Din 1990 a devenit președinte al Fundației Culturale Române, iar între 2003-2004 al Institutului Cultural Român. În ultima vreme era directorul revistei Cultura.

Romane publicate

Absenții (1970)
Orgolii (1974)
Fețele tăcerii (1974)
Vocile nopții (1980)
Refugii (1984)
Drumul cenușii (1988)
Recviem pentru nebuni și bestii (1999), ed. Semne
Raport asupra singurătății (2009)[2]

Romane traduse în limba franceză

Chemin de cendres, tradus de de Jean-Louis Courriol, Éditions Noirs sur Blanc, 1993
Requiem pour salauds et fous, tradus de Marily Le Nir, Éditions Noirs sur Blanc, 2001

Alte publicații

Canonul periferiei, ediție îngrijită de Angela Martin, Editura Limes, 2012 [3]Nici vii, nici morți, Editura RAO, 2013 [4]

Referințe critice

Augustin Buzura se oprește în romanele sale din tinerețe asupra dramei intelectualului care intră în conflict cu sistemul comunist din lumea academică (Orgolii, Refugii) și în aceste romane experimentează din punct de vedere narativ procedeul fluxului conștiinței.
Următoarele romane sunt mai simple din punctul de vedere narativ, scrise la persoana a treia, eroii sunt hermeneuți care doresc să reconstituie evenimente din trecut, întotdeauna controversate, cum ar fi cooperativizarea forțată și fenomenul partizanilor și a rezistenței armate din munți, revolta minerilor din Valea Jiului și represiunea care a urmat după aceasta.
Buzura a continuat tematica romancierilor din „obsedantul deceniu” având la dispoziție informații mai variate, pe care le culegea uneori intervievând pe cei implicați în evenimente, ca un veritabil sociolog. Poate și din această cauză romancierul a fost unul dintre cei mai cenzurați în acea epocă, luptându-se cu cenzorii pentru fiecare frază.

Scenarist

Mai multe producții cinematografice și de televiziune au fost realizate pe scenarii de Augustin Buzura.

Orgolii (1981, r. Manole Marcus, după romanul omonim)
Pădureanca (1987, r. Nicolae Mărgineanu, după o nuvelă de Ioan Slavici)
Undeva în Est (1991, r. Nicolae Mărgineanu, după romanul „Fețele tăcerii”)

Augustin Buzura a condus Institutul Cultural Român în perioada 1990 – 2005, după ce, imediat, după 1989, a fondat organismul precursor al ICR de azi, Fundaţia Culturală Română.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.