A venit primăvara! Veniţi la Teatru!

La Teatrul Naţional din Bucureşti, o ploaie torenţială de spectacole

Micul infern, al 100-lea spectacol

O comedie de Mircea Ştefănescu despre iadul conjugal, aşa cum numim, cei mai mulţi dintre noi, instituţia matrimonială, un spectacol care propune publicului contemporan – pentru care o căsnicie de peste patru decenii poate părea curată utopie – un elogiu al vieţii de familie.

Un text la fel de actual azi ca la data scrierii lui, în 1948, prin măiestria construcţiei şi a dialogului, prin hazul şi ironia replicilor, Micul Infern este o veritabilă comedie umană. O piesă la care vom afla dacă povara jugului conjugal se suportă mai uşor în trei şi dacă micul infern al căsniciei se poate transforma în Paradis.

„Spectacolul – desigur viu, antrenant, spiritual creat de Mircea Cornişteanu (scenografă: Clara Labancz) – se remarcă prin pitoresc şi atmosferă (un comic permeabil la emoţie), prin fructificara modern-ironică (în acord cu stilizările textului) şi cucereşte prin ritm, cadenţă, efecte scenice. Cornişteanu a selectat şi sudat cu măiestrie o echipă excelentă, care dă relief energic situaţiilor şi strălucire ideală «badinajului». Îi regăsim pe Ilinca Goia şi pe Liviu Lucaci, într-o formă ce atestă personalitate, farmec, dezinvoltură, exuberanţă şi haz. Apreciem tipologiile şi jocul convingător propus de Marius Rizea (Doctorul), Dragoş Stemate (Curtezanul), Daniel Badale (Ordonanţa) şi Fulvia Folosea (Secretara). Ileana Stana Ionescu şi Rodica Popescu-Bitănescu oferă, fiecare în felul ei, un regal actoricesc de neuitat”.

Spectacolul poate fi vizionat duminică, 29 martie şi marţi, 31 martie, la ora 19.30, la Sala Pictura.

Bârfe, zvonuri şi minciuni, în ritm de comedie

Cecilia Bârbora şi Monica Davidescu în Bârfe, zvonuri şi minciuni

O întâmplare bizară se petrece în casa viceprimarului New York-ului, chiar la aniversarea căsătoriei. Crimă? Tentativă de sinucidere? Sau şi una, şi cealaltă? Misterul trebuie elucidat pe loc de către invitaţii la petrecere, orice scurgere de informaţie le-ar pune în pericol cariera. Suntem martorii unei situaţii atât de grave încât suspansul se amplifică, spaima devine comică, umorul erupe.

Cu o acţiune construită în stilul filmelor poliţiste, dar în ritm de comedie, piesa lui Neil Simon, celebrul scenarist şi dramaturg american, pare desprinsă din realitatea imediată. Dacă vă sună cunoscută ştirea că „un personaj” a încercat să se sinucidă, iar glonţul doar i-a atins urechea, este o simplă coincidenţă… Orice asemănare cu personaje din viaţa reală este pur întâmplătoare.

„Toate personajele prezente sunt descrise ca fiind principale. Fiecare cuplu este bine conturat, având o structură aparte, dar împreună formează omogenitatea grupului. Părerile, bârfele, minciunile şi desigur zvonurile nu sunt decât nişte elemente ce le sudează relaţiile. (…) Trebuie remarcat faptul că actorii, dirijaţi de regizor, joacă cu un temperament nebun, ţin «în mâini» textul, de altfel deloc uşor. E un spectacol de echipă, cu interpreţi de acelaşi calibru, care se completează excepţional în scenă. E omogen, ca şi piesa lui Neil Simon, fără să iasă în evidenţă regia, jocul unui actor, scenografia. Da, s-a văzut echipa, s-a văzut efortul comun, cel de a-l face pe spectator să se simtă relaxat, urmărind o «petrecere» la care ajung nu numai zvonuri, ci şi bârfe, şi minciuni… Ca pe la noi!”, scria Maria Sârbu.

Regia: Ion Caramitru.

Decor: Cătălin Ionescu Arbore. Costume: Liliana Cenean.

În distribuţie: Monica Davidescu, Marius Bodochi, Cecilia Bârbora, Silviu Biriş, Rodica Ionescu, Armand Calotă, Oana Ioachim, Florentina Ţilea, Gavril Pătru, Victoria Dicu, Dorin And one.

Spectacolul poate fi vizionat vineri, 27 martie, la ora 19.30, la Sala Studio.

Tectonica sentimentelor, o dramă romantică

Ilinca Goia şi Liviu Lucaci în Tectonica sentimentelor

Spectacolul dezvăluie un joc al orgoliilor în care un bărbat devine miza pentru care patru femei au hotărât să lupte: speranţa, dragostea pură, şansa pe care niciodată nu au avut-o, dovada că îşi pot depăşi condiţia. Povestea pătrunde în viaţa intimă a Parisului zilelor noastre, cel sofisticat, al băuturilor fine şi al hainelor scumpe, dar şi cel al străzii, al luptei dure pentru supravieţuire. Celebrul dramaturg şi scriitor francez Eric Emmanuel Schmitt imaginează două personaje provenind chiar din România, ţara atâtor prejudecăţi, unde promisiunea e întotdeauna în altă parte.

Într-un decor redus la esenţial, Tectonica sentimentelor ne arată că între alb şi negru e loc şi pentru roşu şi că a iubi nu este deloc uşor.

Eric Emmanuel Schmitt a finalizat Tectonica sentimentelor în 2008, când a hotărât că o va monta el însuşi, la Théâtre Marigny din Paris. Piesa tratează teme care l-au preocupat constant pe autor precum întâlnirea dintre umilinţă şi orgoliu în dragoste sau confruntarea dintre adevăr şi minciună. „Trebuie să acceptăm să trăim în complexitate. Niciodată să nu simplificăm! Niciodată să nu amputăm! Cei care pretind că pot suprima dificultăţile sau contradicţiile existenţei, aceia sunt impostori!”, declara dramaturgul într-un interviu.

Eric-Emmanuel Schmitt, romancier şi dramaturg francez, stabilit la Bruxelles, este unul dintre cei mai citiţi scriitori de limba franceză din lume, fiind tradus şi jucat în peste 50 de ţări şi deţinând numeroase premii internaţionale.

Regia: Nicolae Scarlat. Scenografie: Ştefania Cenean.

Cu: Ilinca Goia, Liviu Lucaci, Tamara Creţulescu, Carmen Ionescu, Valentina Zaharia.

27 martie, la ora 19.30, la Sala Atelier.

Allegro, ma non troppo, cu suspansuri dramatice

Costina Ciucilică şi Gavril Pătru în Allegro ma non troppo

Autor dramatic jucat cu mare succes pe vremea sa, Ion Minulescu (1881 – 1944) este cunoscut astăzi mai ales ca poet al Romanţelor. Teatrul său merită a fi redescoperit pentru dialogurile vii, umorul alert, naturaleţea poveştii, verva intelectuală, originalitatea scriiturii.

O comedie sentimentală, cu încurcături amoroase şi suspansuri dramatice. O satiră de moravuri cu un milionar, o soţie şi un dramaturg, alături de alte personaje pitoreşti – o amantă, un samsar, o slujnică – vă va ţine, timp de o oră şi jumătate, captivaţi de farmecul şi savoarea epocii interbelice.

Apariţii neaşteptate şi răsturnări de situaţie, un ingenios melanj între teatru şi realitate, un adulter care se comite sub ochii soţului, sub masca unei piese fictive. O pledoarie pentru firescul în teatru, care trebuie să se inspire din viaţă.

Regia: Răzvan Popa.

Scenografie: Florilena Popescu Fărcăşanu, Maxim Corciovă.

În distribuţie: Gavril Pătru, Marius Rizea, Eugen Cristea, Costina Ciuciulică, Aylin Cadir, Victoria Dicu, Costică Lupşa.

Sâmbătă, 28 martie, la ora 20.00, la Sala Pictura.

Ziua în care nu se cumpără nimic, o piesă despre tineri

Este povestea unor tineri care luptă pentru o lume mai bună. Au nevoie să fie ascultaţi. Actorii sunt atât personajele, cât şi naratorii vieţii personajelor. Spectacolul explorează limitele şi motivaţiile implicării tinerilor, văzuţi într-un univers mereu proiectat, schematizat, redus la esenţă, o materializare a distanţei pe care personajele par s-o simtă faţă de acţiunile lor.

Petra (Ilinca Hărnuţ) şi Andrei (Rolando Matsangos) vor să atragă atenţia asupra consumerismului şi a exploatării muncitorilor din lumea a treia. Kati (Cristina Găvruş) şi Irina (Olivia Alexandra Niţă) vor să devină vedete cântând la un eveniment de salvare a planetei. Toma (Andrei Morariu) şi Petru (Emil Măndănac) vor să protesteze pentru a îmbunătăţi condiţiile din azilul de bătrâni în care lucrează. Ana (Simona Cuciurianu) vrea să fie mai mult decât o simplă vânzătoare într-un magazin de haine. Drumurile lor îi duc la mall. Această vizită le va schimba vieţile.

Un spectacol despre tineri, despre implicarea politică şi socială, despre naivitate şi principii. Ce fel de consecinţe ar putea avea o astfel de implicare şi ce riscuri suntem dispuşi să ne asumăm?

Kim Atle Hansen este un dramaturg, actor şi activist norvegian, autor al mai multor piese de teatru tratând probleme ale societăţii actuale. Este angajat al Norske Theater, Oslo. Ziua în care nu se cumpără nimic este piesa lui cea mai cunoscută, fiind montată până acum în Anglia, Brazilia, Italia, America şi Rusia. „Acest text este gândit mai degrabă pentru o convenţie performativă decât pentru un tip de joc motivat emoţional”, mărturiseşte autorul.

Regia: Horia Suru.

Scenografie: Arh. Bogdan Costea. Costume: Anca Miron.

Spectacolul, coproducţie ProDrama în parteneriat cu Programul 9G al Teatrului Naţional, poate fi vizionat sâmbătă 28 martie, la ora 20.00, la Sala Mică.

Anonimul veneţian, o ultimă întâlnire între doi îndrăgostiţi

Ilinca Goia şi Ioan Andrei Ionescu în Anonimul veneţian

Dramă romantică după Anonimo veneziano de Giuseppe Berto, Anonimul veneţian este o scurtă şi ultimă întâlnire între doi oameni care au cunoscut, de tineri, marea dragoste unul în braţele celuilalt şi pe care viaţa, cu meandrele ei imprevizibile, i-a separat. Se regăsesc pentru o zi. O trăiesc cu intensitatea unei vieţi întregi. Două firi pătimaşe, imprevizibile, prinse într-o iubire ca-n filme şi un final mai presus de o… moarte la Veneţia; pe ei nimic nu-i poate despărţi, dincolo de toate despărţirile…

„De multă vreme nu am mai urmărit o felie de teatru-teatru fără prea multe izmeneli-viziuni regizorale, care vor să rupă gura târgului şi nu reuşesc, deseori, decât să submineze substanţa textului dramaturgic. De multă vreme nu am mai văzut o interpretare bazată pe naturaleţe şi firesc, fără alte ingrediente, deja un loc comun, care să forţeze spectacolul şi viziunea spectatorilor. De multă vreme nu am mai fost atras de forţa dramatică a unei felii de viaţă care să capete contur scenic cu atâta pregnanţă, fără să fie deformată de sulemeneli regizorale şi fandacsii şi stridenţe interpretative”, afirmă scriitorul Bedros Horasangian.

Coordonator: Ion Caramitru.

Scenografie: Florilena Popescu Fărcăşanu. Ilustraţie muzicală: Vasile Manta.

Cu Ilinca Goia şi Ioan Andrei Ionescu.

Sâmbătă, 28 martie, la ora 20.00, la Sala Atelier.

D`ale noastre, un spectacol de Teatru dans, semnat de Gigi Căciuleanu

D-ale noastre, în regia lui Gigi Căciuleanu

“Am vrut să re-scriu pe limba mea, cea a teatrului coregrafic, ceea ce îmi inspiră tumultuoasa lume a lui Caragiale al nostru. Nu o piesă anume, nu una sau mai multe dintre nemiloasele sale schiţe sau poveşti, nu unul sau mai multe din acerbele sale momente, ci impresia generală pe care toate acestea la un loc mi le inspiră.

Un Caragiale revizitat în ziua de azi, în care absurdul Ionescian a devenit logică cotidiană. Un spectacol în care mi-am propus să explorez această lume a noastră cea de toate zilele, plină cu de-ale noastre.

Nu numai cele româneşti ci, în general, cu cele de-ale noastre: omeneşti”, mărturiseşte coregraful.

„D’ale noastre, strălucitorul spectacol realizat la TNB de Gigi Căciuleanu (…) a fost o probă de răbdare, revoltă… şi încântare. (…) odată ce intri în convenţie, dar, mai ales, odată ce apar tradiţionalele însemne vestimentare şi începi zglobiu să-i recunoşti pe Trahanache, Dumitrache, Fănică, Zoe, Rică, Veta şi Ziţa, totul devine fluent, te desprinzi de mania textului şi te laşi definitiv captiv magiei coregrafice. (…) ajungi să te pierzi uluit în faţa unui Cetăţean turmentat evoluând pe Sonata lunii, a unor captivante caligrafii dansante pe secvenţe din Năpasta şi Conu Leonida, dar în special la climaxul care, pentru mine, a fost discursul lui Caţavencu. Am aflat că omul care a realizat performanţa se numeşte Lari Giorgescu, un actor pe care – iertată-mi fie ignoranţa – nu-l ştiam decât din emisiunea lui Alex. Ştefănescu de la TVR, dar care mi s-a dezvăluit acum ca o extraordinară energie ludică”, scria Dan C. Mihăilescu.

Scenografie: Corina Grămoşteanu.

Muzica originală: Lucian Stan, Marius Mateşan, Dan Handrabur, Cristina Handrabur, Cristian Stanciu, Vlaicu Golcea, Micloş Micleuşanu.

Cu dans-actorii Ioana Marchidan, Ioana Macarie, Ramona Bărbulescu, Vanda Ştefănescu, Rasmina Călbăjos, Lari Giorgescu, Cristian Nanculescu, Ştefan Lupu, Istvan Teglas, Adrian Nour, Alexandru Călin, Arcadie Rusu, Diana Spiridon.

Sâmbătă 28 martie, la ora 20.00, la Sala Studio.

Organic, un subiect acut

Spectacolul cu piesa Savianei Stănescu aduce în faţa publicului un subiect acut, desprins din ştirile zilnice – traficul de organe –, şi spune o poveste ruptă din realitate… dar o îmbracă într-o comedie neagră de bună calitate. Visul american şi viaţa emigranţilor în cameleonica lume ideală capătă accente dramatice, dar şi comice… Imaginaţi-vă cum ar arăta familia Bundy din celebrul serial cu acelaşi nume, dacă ar trăi din comerţul cu organe umane, şi nu de pe urma vânzării de pantofi.

Organic este un spectacol actual, cu accente grave, cu umor şi ironie, plin de surprize muzicale, teatrale, coregrafice, vizuale.

Regia: Andrei Măjeri.

Scenografie: Irina Chirilă. Light design: Claudiu Stan, Richard Stan, Cristian Şimon.

Cu: Silva Helena Schmidt, Andrei Stehan, Lucian Rus.

Artişti asociaţi / American dreams: Ada Milea – Arcadie Rusu & Les Ateliers Nomad, Ioana Păun, Tudor Giurgiu.

Duminică, 29 martie, la ora 20.00, la Sala Mică.

Nebun din dragoste, despre iubire şi demonii ei

Diana Cavallioti în Nebun din dragoste

O piesă a unuia dintre cei mai cunoscuţi dramaturgi contemporani, Sam Shepard, un artist revoltat şi nonconformist, celebru nu numai în lumea teatrului, dar şi în industria de film de la Hollywood.

„O poveste despre iubiri vinovate şi secrete tragice de familie, despre trecutul care se transformă într-un demon ce naşte în protagonişti un puternic conflict interior care devine sursă a violenţei şi iraţionalităţii pasiunilor şi acţiunilor lor. Un spectacol provocator despre dragoste şi demonii ei, dar şi despre diferenţa uneori periculoasă, alteori salvatoare dintre realitatea individuală, subiectivă şi realitatea brută a faptului întâmplat”, explică regizorul spectacolului, Claudiu Goga.

Decor: Ştefan Caragiu. Costume: Liliana Cenean. Muzica: Valentin Luca.

În distribuţie: Gavril Pătru, Diana Cavallioti, Mihai Călin, Ioan Andrei Ionescu, Camelia Moise.

Spectacolul poate fi vizionat duminică 29 martie şi marţi 31 martie, la ora 20.00, la Sala Atelier.

Molto, gran’ impressione, „o soarea la teatru”!

Marele actor Mircea Albulescu în Molto Gran’ Impresione

Molto, gran’ impressione este o comedie despre începuturile teatrului românesc. O întoarcere comică, dar şi nostalgică în timp, în care mari actori ai Naţionalului îi interpretează pe primii noştri actori.

Un spectacol în regia lui Dan Tudor, după un scenariu de Romulus Vulpescu, care adaptează, pastişează, restaurează, interpretează, prelucrează şi întinereşte patru texte de Costache Faca, Matei Millo şi Costache Caragiali.

“Artişti din generaţii diferite ai Naţionalului din 2008 încercăm să vă arătăm ce au vrut înaintaşii noştri în ale teatrului, cum au făcut ei pentru ca noi să fim împreună, aici, în faţa dumneavoastră, cu emoţia de ieri şi de azi, în «templul limbii române, care poartă masca de comedie şi tragodie»”, scrie regizorul Dan Tudor.

Scenografie: Florilena Popescu Fărcăşanu. Mişcare scenică: Florin Fieroiu. Muzica: Vlad Creţu.

În distribuţie: Mircea Albulescu, Ileana Stana Ionescu, Tomi Cristin, Marius Bodochi, Magda Catone, Ovidiu Cuncea, Ileana Olteanu, Florentina Ţilea, Ilinca Goia, Monica Davidescu, Afrodita Androne, Andrei Duban, Armand Calotă, Dorin Andone, Răzvan Oprea, Silviu Biriş, Raluca Petra, Oana Vânătoru ş.a.

Spectacolul este programat dumnică, 29 martie, la ora 20.00, la Sala Studio.

Teatrul Naţional pentru copii, cu magicianul Marian Râlea

Marian Râlea înconjurat de copii-minune

Proiect iniţiat de Fundaţia Abracadabra, condusă de actorul Marian Râlea, în parteneriat cu Teatrul Naţional din Bucureşti, Teatrul Naţional pentru Copii, este locul unde copiii urcă pe scenă şi devin eroii cei buni şi frumoşi ai basmelor. Ca într-o adevărată magie, „înarmaţi” cu doar câteva elemente de costum şi de decor, ei învaţă să-şi înfrângă teama şi să lupte vitejeşte cu duhurile rele, cu forţele cele întunecate din poveştile românilor, de ieri şi de azi.

Înarmaţi cu multă fantezie şi poftă de joc, dar şi cu o recuzită neaşteptată, urcând pe scenă şi învingându-şi teama, micuţilor actori li se oferă şansa ca, la capătul premierei să concureze pentru un rol special, erou de poveste. În lumea magică a teatrului şi a copilăriei, totul este permis. Poţi să lupţi cu forţele rele, ţinând în mână un balon pe post de sabie, şi să le învingi, pentru că la Teatrul Naţional pentru Copii Binele triumfă întotdeauna prin luptă dreaptă.

Fiind vorba numai despre spectacole interactive, copiii trebuie să ştie că există câte un rol pentru fiecare dintre ei şi, odată cu evoluţia poveştii, apare şi şansa de a fi învingător. De-a lungul stagiunii, toţi copiii vor urca pe scenă şi vor deveni Eroi în nemuritoarele basme ale românilor.

Magicianul: Marian Râlea, Buna Poveştilor: Adina Cristescu, Clovnul: Florin Pârvu, Eroi de poveste: Copiii din public.

Duminică, 29 martie, la ora 11.00, la Sala Media.

Hai şi tu În parc-ul de la Godot Cafe-Teatru

În parc, la Godot Cafe Teatru

Mihai Eminescu, Regele Ferdinand, criminalul în serie Râmaru şi un tip din zilele noastre, respectiv Veronica Micle, Miţa Biciclista, victima lui Râmaru şi o tipă din generaţia smartphone se vor perinda cu toţii, vineri seara, de la ora 19.00, pe aceeaşi bancă din comedia În parc, la Godot Cafe-Teatru. Un spectacol scris şi regizat de Radu Iacoban.

Personajele masculine enumerate mai sus vor fi interpretate de actorul Istvan Teglas, cele feminine de actriţa Rodica Lazăr.

În parc este o piesă în doi actori şi opt personaje. Cei doi actori sunt Rodica Lazăr (rol jucat alternativ cu Ana Ularu; vinerea aceasta este rândul Rodicăi Lazar) şi Istvan Teglas. Cele opt personaje, împărţite în patru cupluri din epoci diferite, sunt:

Mihai Eminescu & Veronica Micle, Regele Ferdinand & Miţa Biciclista, Criminalul în serie Râmaru & Mihaela, o potenţială victimă, Un El & o Ea din perioada actuală, epoca Internet-Social media-Facebook.

Spectacolul nu are pauze. Datorită unei găselniţe ingenioase a scenografei Mihaela Ularu, mama Anei Ularu, actorii trec de la un personaj la altul rapid, fără a pierde timpul cu schimbatul costumelor.

În mod cu totul excepţional, la reprezentaţia piesei În parc, de acum exact o lună (27 februarie), regizorul şi scenaristul Radu Iacoban l-a înlocuit pe Istvan Teglas. “Motivul a fost programul încărcat pe care l-a avut Istvan şi dorinţa de a juca în ceva creat de mine”, spune Radu. “Nu mi-a fost uşor, am avut emoţii ca la orice premieră. E cu totul altceva să gestionezi situaţia ca actor. Nu prea ai timp să te gândeşti la altceva… Trebuie să te concentrezi să dai totul pe scenă. Și trebuie să ştii textul. În rest, ţine de seară, de public şi de acum-ul pe care îl are orice spectacol. De-aia e teatrul mişto şi de aia îl iubesc”.

Proştii sub clar de lună, cu mascaţi şi cu cătuşe

Proştii sub clar de lună la Naţionalul timişorean

Într-o lume în care „a avea” înseamnă „a fi”, iar „a fura” înseamnă „a avea”, concluziile se trag singure, tiparele se construiesc de la sine. Nişte tipare pe care Codul Penal le explică chiar mai bine decât dicţionarul şi pe care noua premieră a Teatrului Naţional din Timişoara, Proştii sub clar de lună de Teodor Mazilu le recuperează şi le radiografiază cu umor, fără milă şi fără patimă.

Într-o perioadă în care la televizor se pun cătuşe într-o veselie parcă, unor personaje care păreau, până acum, invincibile, noua premieră a Naţionalului timişorean nu putea să nu ţină cont de ”spectacolul” consumat zi de zi, seară de seară, la televizor. Pe scenă vor urca mascaţii şi vor încătuşa, duminică…

„Regretă, Gogule, că vine controlul…”. Iar Gogu se străduieşte: „Trebuie să devin om, nu mai am timp de fleacuri. Eu am atâtea pe conştiinţă şi voi vă mişcaţi ca nişte babe…”.

Duminică, 29 martie, de la ora 19.00, în Sala Mare a Teatrului Naţional din Timişoara, spectatorii vor avea ocazia să afle care mai este locul, rolul, puterea sentimentelor într-o lume ce pare condusă de orice altceva, şi, dincolo de hohotul de râs al inconfundabilei comedii a lui Teodor Mazilu, vor putea să constate cât de „Gogu”, de „Ortansa”, de „Emilian” sau de „Clementina” sunt mare parte din personajele care populează mass-media zilei de azi.

Echipa care face posibilă această întâlnire este formată din actorii Ion Rizea, Claudia Ieremia, Cristina König, Raul Bastean, Ana Maria Cojocaru, Romeo Ioan, Alina Chelba, Nicolae Pârvulescu, Flavius Retea şi Ștefan Roman, cărora li se alătură scenograful Mihai Vălu, muzicianul Horea Crişovan şi artistul video Lucian Matei.

Spectacolul este semnat de regizorul Ion-Ardeal Ieremia.

Aniversarea

O nouă premieră la Teatrul Naţional din Timişoara: Aniversarea de Jeroen van den Berg.

O poveste despre angrenajele interne ale unei familii obişnuite, Aniversarea pleacă de la „replay”-ul pe care îl dă sărbătorita mamă unei aniversări perfecte care, însă, dă semne de explozie: ea ţine cu tot dinadinsul să filmeze evenimentul, iar filmul – de trimis pe la neamuri, sau, de ce nu, de postat pe Facebook – trebuie să-i arate pe toţi în impecabila lor viaţă de familie. Şi deşi totul pare că funcţionează într-o rutină lipsită de surprize, în binomul perfect părinţi – copii, lucrurile o iau razna. Curând, uită cu toţii ce este real şi ce nu, iar aniversarea devine un bun prilej pentru eliberarea din minciuna cu faţă de normalitate.

Un fin analist al mecanismelor care guvernează relaţiile interumane, cunoscutul autor olandez demontează, prin povestea spusă de regizorul Traian Șoimu, cu ruperi de timp, de ritm, de energii şi, până la urmă de relaţii, întregul eşafodaj al familiei „normale”. Cât este adevăr şi cât este minciună în relaţiile de familie? Ce pastilă e de preferat – cea albastră, cea a aparenţei, sau dura, uneori agresiva pastilă roşie a adevărului? Răspunsul la această întrebare o dau actorii Alina Ilea şi Robert Copoţ, cărora li se alătură foarte tinerii Jasmina Mitrici şi Adrian Roşu (Universitatea de Vest – Facultatea de Muzică şi Teatru), precum şi Zsolt Fehervári (scenografia), Sebastian Hamburger (muzica), Ovidiu Zimcea (video) şi Alex Stănescu (light design).

Spectacolul este programat marţi, 31 martie, la ora 19.00.

În plină glorie!, premieră cu muzică live şi coregrafie

În plină glorie, un spectacol de teatru dans, semnat Răzvan Mazilu

Teatrul de Comedie vă invită joi, 2 aprilie, la ora 19.00, la Sala Radu Beligan la premiera oficială a spectacolului de Peter Quilter, În plină glorie!, în regia şi coregrafia lui Răzvan Mazilu, şi scenografia Iulianei Vîlsan.

Florence Foster Jenkins este un personaj real care a trăit în perioada interbelică şi a devenit celebră datorită… lipsei de talent. Nefiind descurajată de criticile permanente aduse la adresa ei, Florence a continuat să cânte, ajungând în cele din urmă să concerteze la grandioasa sală de concerte Carnegie Hall din New York.

Piesa lui Peter Quilter, montată pentru prima oară în România, urmăreşte întâmplările pline de umor ale acestei extravagante soprane, alături de iubitul ei St. Clair şi de pianistul Cosmé McMoon. Atât St. Clair, cât şi Cosmé McMoon au existat în realitate, iar întâmplările din piesă sunt bazate pe fapte reale.

Montarea lui Răzvan Mazilu este specială deoarece vorbeşte despre curajul de a crede în tine şi despre cutezanţa de a-ţi urma visul. Florence Foster Jenkins devine în viziunea acestuia un personaj empatic, uman, dar şi un model de îndrăzneală şi curaj. Dincolo de mesajul profund, În plină glorie! este o comedie, un show complet care îmbină umorul cu muzica live şi coregrafia.

”Florence rămâne un simbol al celor care, aşa cum spune textul, au visat, dar nu au îndrăznit niciodată. Lumea are nevoie, uneori, pentru a merge înainte şi a deveni mai bună, de aceşti excentrici plini de originalitate, care fac din propria lor viaţă un fabulos spectacol, care trăiesc fiecare zi ca şi cum ar juca permanent pe o scenă. Care devin modele pentru ceilalţi şi le dăruiesc putere, pasiune, energie”, afirmă Răzvan Mazilu.

În distribuţie: Gabriela Popescu, George Mihăiţă, Mihai Bisericanu, Eugen Racoţi, Andreea Samson, Simona Stoicescu, Meda Topîrceanu, Dragoş Huluba.

Cu participarea extraordinară a sopranei Felicia Filip în rolul doamnei Johnson.

Vorbe, vorbe,vorbe…, un spectacol cu farmec şi ritmla Palatul Suţu

“Ziua Mondială a Teatrului este un prilej de sărbătorire a Teatrului în nenumăratele sale forme. Teatrul este o sursă de divertisment şi inspiraţie care are puterea de a uni diversele culturi şi popoare din întreaga lume. Dar el este mai mult decât atât, pentru că poate educa şi informa”, spunea în Mesajul Internaţional din 2010 actriţa Judi Dench.

Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Suţu marchează Ziua Mondială a Teatrului (27 Martie) cu piesa Vorbe, vorbe, vorbe, 5 texte de Dumitru Solomon, în regia Deliei Nartea, cu Luminiţa Bucur, Oleg Apostol, Alexandru Sinca. Scenografia: Mirela Trăistaru.

Proiectul Vorbe, vorbe, vorbe… s-a născut din dorinţa de a oferi unor tineri actori talentaţi – Luminiţa Bucur, Oleg Apostol şi Alexandru Sinca – posibilitatea de a juca şi de a se juca pe texte româneşti contemporane. Cele alese sunt 5 piese scurte de Dumitru Solomon: Coşmar, din volumul de schiţe dramatice şi piese într-un act Dispariţia, Superba, nevăzuta cămilă, Orient-Expres, Vorbe, vorbe, vorbe… şi Joc, din volumul Socrate.

“De ce aceste texte? Simplu! Au câte două personaje, au umor, finalul te surprinde, au un plan doi, replicile curg”, explică Delia Nartea.

O joacă, deci – puţin de-a metafizica, puţin de-a suprarealismul, puţin de-a absurdul. Amestecate cu farmec, ritm şi chef de scenă. Ingrediente suficiente pentru a face un spectacol agreabil.

Marţi, 31 martie, la ora 19.00.

Iona de Marin Sorescu, la Salina Turda

Iona în Salina din Turda, un spectacol inedit

Producţie a Teatrului Sala Mică din Cluj-Napoca, în parteneriat cu Salina Turda, spectacolul Iona s-a născut în urma întâlnirii dintre un text excepţional, creaţie a apreciatului scriitor Marin Sorescu, şi un spaţiu inedit, lacul de sare din adâncul Salinei Turda. Este un proiect cultural inedit şi a avut ca obiectiv principal crearea unei forme estetice cu un mesaj puternic, în contextul cultural clujean, prin explorarea şi exploatarea unui spaţiu turistic, care devine un cadru perfect pentru un text excepţional al dramaturgiei româneşti.

„Iona e poezie pură, Iona parcurge un spaţiu iniţiatic şi revine în lume, poate transformat, poate capabil de a se raporta la ceilalţi, altfel” – declara regizoarea Mihaela Panainte.

”Un proiect curajos şi incitant, o provocare frumoasă. Pentru mine acest drum către spectacol a dezvăluit o triplă întâlnire: cu regizoarea Mihaela Panainte – un animator de teatru talentat, care are un aport viu şi extrem de original în peisajul teatral românesc; cu textul lui Marin Sorescu – o tulburătoare adâncime, o complexitate ameţitoare a sensurilor şi o mare confruntare pentru orice actor; iar cea de-a treia, cu spaţiul acesta fenomenal din adâncul salinei, care se potriveşte perfect textului”, a mărturisit actorul Florin Vidamski.

Spectacolul poate fi vizionat în 28 şi 29 martie, la ora 18.00, în Salina Turda.

Seară de poezie şi muzică dedicată lui Nichita Stănescu

Nichita Stănescu

Marţi, 31 martie 2015, ora 19.00, în Sala Studio a Teatrului Odeon, va avea loc o ediţie specială a Serilor de poezie şi muzică, organizate de Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti şi Teatrul Odeon.

Seara, dedicată poetului Nichita Stănescu (1933-1983), de la a cărui naştere se împlinesc, pe 31 martie, 82 de ani, va include o serie de evenimente:

Vernisajul expoziţiei cu titlul Nichita şi prietenii;

Lansarea volumului Nichita Stănescu – Vin perşii, mamă!, Armonii poetice (carte + CD), ediţie alcătuită de Mircea Coloşenco, cu o prefaţă de Lucia Fetcu, apărut la Editura Karta-Graphic, Ploieşti. Volumul va fi prezentat de Mircea Coloşenco.

Actorii Teatrului Odeon: Mihai Smarandache, Silvian Vâlcu, Sabrina Iaşchevici, Marius Damian vor susţine un recital din creaţia poetului Nichita Stănescu.

Muzica: Adrian Naidin.

Moderatorul Serii de poezie şi muzică va fi scriitorul Ioan Groşan.

Nichita Stănescu se mişca într-adevăr într-o sferă superioară, siderată de valori exclusiv artistice. Cât despre gustul său pentru „compromis”, cred sincer că nu prea ştia ce înseamnă acest lucru, tocmai pentru că era un ingenuu. Dacă nu mi-ar fi teamă că devin prea… doct, aş zice că spiritul său ludic îl făcea să plutească pe deasupra situaţiilor, pentru a căror substanţă tragică cred că nu avea „organ”: tălpile lui nu se atingeau nici de flori, nici de mocirlă. Singurul păcat al lui Nichita Stănescu a fost crima săvârşită faţă de sine însuşi: distrugerea sistematică a carcasei care-i asigura superbul exerciţiu al spiritului.

„Nichita Stănescu este cel mai important poet român de după cel de-al doilea război mondial. Odată cu el, prin el, logosul limbii române ia revanşa asupra poeţilor ei”, afirma Ştefan Augustin Doinaş.

Poezia stănesciană reia tradiţia liricii interbelice, făcând totodată, printr-o sinteză unică neomodernă, trecerea în literatura autohtonă de la modernismul începutului de secol spre postmodernismul sfârşitului de mileniu. Prin ea s-a petrecut în poezia românească, după întemeierea ei de către Eminescu, a doua mare mutaţie a structurilor limbajului şi viziunii poetice, prima fiind cea modernistă a interbelicilor.

125 de reprezentaţiicu Unchiul Vania de Ziua Mondială a Teatrului!

Unchiul Vania

Microstagiunea şi seria de programe organizate de Teatrul Maghiar de Stat cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului continuă cu numeroase surprize dedicate iubitorilor de teatru. Zilele acestea, actorii Enikő Györgyjakab şi Gábor Viola au fost ghizii vizitelor în culisele teatrului. De asemenea, la Cine-Teatru au continuat să fie proiectate înregistrările unor spectacole de renume, publicul fiind aşteptat cu popcorn. Joi, 26 martie, programul a început cu atelierul pentru copii, programat la ora 10.00, în Sala Studio. În jur de 150 de copii s-au jucat împreună cu actorii, angajaţii teatrului şi cu voluntarii veniţi special pentru acest eveniment.

Vineri, 27 martie, ora 18.00, are loc cea de a 125-a reprezentaţie cu spectacolul Unchiul Vania de A. P. Cehov, pus în scenă de Andrei Şerban.

Decorul şi costumele: Carmencita Brojboiu

Cu: József Biró, Imola Kézdi / Enikő Györgyjakab, Anikó Pethő / Csilla Albert, Emőke Kató / Réka Csutak, Gábor Viola, Zsolt Bogdán, Attila Orbán / Ferenc Sinkó, Csilla Varga / Csilla Albert, Ferenc Sinkó / Orbán Attila.

De asemenea, cea de-a şaptea ediţie a întâlnirilor Livingroom, va avea loc, începând cu ora 22.00, în foaierul Teatrului. Invitaţii acestei seri aniversare sunt cei mai tineri membrii ai trupei: Éva Imre, Csaba Marosán, Rita Sigmond şi Zsolt Vatány.

Cântec de lebădă, un altfel de discurs despre îmbătrânire

Cântec de lebădă

András Visky a afirmat că prezenţa regizorului Ferenc Sinkó la Teatrul Maghiar de Stat, în calitate de regizor, reprezintă „un debut remarcabil”, deoarece prin creaţia lui are loc un dialog între teatrul mainstream şi teatrul-dans alternativ.

Ca regizor, Ferenc Sinkó a lucrat în special cu artişti tineri şi dorea să îşi îmbogăţească procesul de lucru având în distribuţie şi un actor mai în vârstă, mai experimentat. Punctul de plecare a fost propunerea pe care i-a făcut-o directorul general al Teatrului, Gábor Tompa, de a regiza un spectacol. La început, opera lui Cehov a fost doar un pretext. O mare parte din repetiţii au lucrat fără să se folosească de text. Spre finalul procesului, au realizat că lucrurile la care au ajuns de-a lungul activităţii creative semănau cu cele propuse de Cehov. Aşa au început să apeleze la textul original şi la alte partituri care au devenit parte integrantă a spectacolului.

„A fost un proces excepţional” – a afirmat actorul Sándor Keresztes, chiar dacă pentru el a fost o experienţă nouă, provocatoare în sensul că a trebuit să înveţe un alt limbaj scenic, şi anume limbajul mişcării. ”E ca şi cum aş cunoaşte numeroase limbi romanice ca spaniola, franceza sau româna şi ar trebui să învăţ portugheza. Limbi înrudite, dar totuşi diferite”.

Regia: Ferenc Sinkó

Decorul: Carmencita Brojboiu. Costumele: Gyopár Bocskai.

Muzica: kata bodoki-halmen Efecte speciale: Levente Borsos

Cu: Sándor Keresztes, Csilla Albert, Enikő Györgyjakab, Kinga Ötvös

Sâmbătă, 28 martie, ora 20.00 la Sala Studio.

Dantelă, un puzzle format din destine

Dantelă, la Teatrul Maghiar din Cluj

”Piesa lui Angi Máté, Mamó, este asemeni unei bucăţi de dantelă veche. O confesiune însăilată din frânturi de amintiri, o mărturisire a unui copil orfan. Un puzzle format din destine care se ating întâmplător unele de celelalte. O înşiruire de fotografii vechi. Un lung monolog care reînsufleţeşte personaje ale copilăriei, locuri, culori, mirosuri, emoţii şi suferinţe. Toate acestea sunt redate prin ochii unei copile singuratice ale cărei zile triste şi pline de sărăcie sunt ţesute, în imaginaţia ei, asemeni unei dantele. Vorbele ei naive şi neobişnuite sunt în contrast cu întunecimea poveştii, cu slăbiciunea lui Mamó şi dificultăţile de zi cu zi. Cu inocenţă şi naivitate, ea se aruncă în lume cu micuţul ei cap înainte, dorind să aparţină cuiva, pentru că ea este, de fapt, complet singură”, afirmă Kinga Mezei.

Adaptare scenică de Kornélia Góli şi Kinga Mezei după romanul Mamóde Angi Máté.

Regia: Kinga Mezei.

Decor: Kinga Mezei. Muzica: Szilárd Mezei

Cu: Andrea Kali/Csilla Albert, Melinda Kántor, Anikó Pethő / Enikő Györgyjakab, Sándor Keresztes, Loránd Váta, Balázs Bodolai, cât şi muzicienii: Viola Csiszér / Anna Szallós-Kis, Kati Kinga Szabó, Attila Szabó József.

Duminică, 29 martie, ora 20.00, la Sala Studio.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.