Ce se întâmplă, de fapt, în România de azi? Motivele întrebării par să se înmulţească. Iniţiativa economică lâncezeşte, suprafeţele nelucrate sunt tot mai mari, importurile la produse de bază sporesc, iar noi concedieri sunt la orizont. ”Austeritatea”, în pofida rezultatelor carastrofale, a rămas opţiunea majoră. Sub drapajul asigurării independenţei, justiţia este obiect de compromis. Politica se epuizează în aranjamente de persoane. Numirile în funcţii continuă să fie străine de merite. Nu numai că au devenit curente declaraţiile nefavorabile din afară, dar au crescut pierderile efective – prăbuşirea investiţiilor externe directe şi redesenarea hărţii energetice a Europei de Sud-Est fiind doar cele mai recente. Diplomaţia se mulţumeşte cu poze, în vreme ce altora le reuşesc proiecte benefice. Falsificările şi diversiunile continuă nestingherite. Presiunile internaţionale sunt luate drept justificări ale inacţiunii proprii. Nu numai viziunile sunt în suferinţă, ci şi priceperea de a aborda sistematic o problemă. Inovaţia socială a rămas redusă.
În acest moment – aşa cum arată faptele evocate –, direcţia politicii româneşti are nevoie de corectură. Nu este încă totul pierdut, dar timpul devine preţios. Talleyrand spunea că atunci când ceva este urgent, este deja prea târziu. Între naivitatea vinovată a celui care nu vede realităţile şi resemnarea celui copleşit de mulţimea erorilor rămâne loc pentru privirea lucidă asupra ceea ce este în jurul nostru. Dacă este ca ţara noastră să părăsească endemica şi grava criză în care a fost adusă în ultimul deceniu, va trebui revenit şi este posibil să se revină la ceea ce oamenii au votat în cursul anului 2012. O altă politică – axată pe dezvoltare, folosirea energiilor ţarii, grija pentru fiecare şansă, cooperare externă veritabilă – va trebui lansată.
După alegerile parlamentare din decembrie trecut, România nu numai că a rămas prizonieră trecutului, dar a apucat-o pe calea coabitării carpatice. Aşa cum austeritatea este altceva la Berlin sau Paris, faţă de Bucureşti, tot astfel, coabitarea de pe Dâmboviţa nu are pereche. Coabitarea de la noi implică, vedem bine, slăbirea angajamentelor faţă de cetăţeni şi a alianţelor validate electoral. Coabitarea nu reuşeşte decât să salveze ceea ce nu a dat rezultate – legi fără legitimitate, decizii economice şi instituţionale păgubitoare, persoane depăşite de funcţie. Toţi suntem de acord că atunci când persoanele sau grupurile sunt rivale politic, înţelept nu este să se ia de cap. Dar nu este înţelept nici să se încalce cuvântul de onoare şi să se întoarcă spatele milioanelor de cetăţeni care şi-au legat o speranţă şi un proiect de viaţă de fiecare vot introdus în urnă. Nici confruntarea, dar nici aranjamentele de culise nu sunt soluţii mature.
În timpul nu foarte generos ce-i stă în faţă, România politică ar face bine să-şi revină. Iar pentru aceasta cred că este vorba de cel puţin trei acţiuni.
Prima se referă la reluarea neîntârziată a reformelor. Din păcate, la noi, însuşi termenul reformă a fost pervertit cu bună ştiinţă, fiind echivalat cu tot felul de tăieri de posturi, de salarii şi pensii sau cu reorganizări improvizate, preluate în grabă şi fără competenţă de aiurea. Pe de altă parte, la noi se mai crede că reforma este ceva ce-i trece cuiva prin cap (aşa cum arată falsa „reformă a statului”, clamată de câţiva ani), încât nu ar mai fi nevoie de analize şi proiecte elaborate. Este nevoie să se revină la înţelegerea la propriu a reformei ca schimbare coerentă a instituţiilor şi a unor domenii întregi. Sunt, în orice caz, indispensabile reforme chibzuite ale administraţiei, economiei, educaţiei, în primă linie. Simpla sprijinire pe trendul electoral de la un moment dat şi stagnarea reformelor nu aduc lucruri bune.
A doua acţiune se referă la selecţia decidenţilor. Politizarea a rămas excesivă, iar preferaţii covârşesc pricepuţii. Decizii de importanţă crucială sunt personalizate fără măsură (“eu am decis”, „eu vă spun” , „eu stabilesc” etc. sunt mai mult decât în orice democraţie actuală temeiul deciziei, în vreme ce controlul public este slăbit cu totul!). O funestă antagonizare a societăţii a privat România de mari energii ale schimbării în bine. Trebuie recunoscut că nici diploma, nici capacitatea verbalizării, nici acceptarea din partea cuiva nu sunt suficiente atunci când se încredinţează roluri unor oameni. Sunt multe persoane „cumsecade”, care îşi fac, în felul lor, datoria şi trec drept „băieţi buni”, dar rezultatul general este sterilitatea, dacă nu cumva o dare înapoi a unor sectoare întregi. Isteţimea şi descurcarea sunt luate prea uşor drept pricepere. Criteriile evaluării se cer, în orice caz, revizuite drastic. Capacitatea de a elabora soluţii în mod responsabil şi de a le pune în aplicare este de luat în seamă. Altfel, confuzia organizată a valorilor din ultimul deceniu va dăinui, cu toate neajunsurile ce decurg din aceasta.
A treia acţiune priveşte elaborarea de soluţii adecvate în raport cu dificultăţile sporite ale României de astăzi. Găsirea de finanţări convenabile, o nouă legiferare, reindustrializarea, descentralizarea administrativă, guvernarea competentă, un nou fel de a face politică, folosirea oportunităţilor externe trebuie atinse în acelaşi timp, un timp scurt, încât nici o reţetă elaborată pentru alte contexte nu dă rezultate suficiente. Societăţile modernităţii târzii, într-adevăr, distribuie decizia pe mai mulţi umeri şi pun accent pe proceduri, dar greşim dacă ne închipuim că se poate funcţiona cu succes fără răspunderi clare. Ţara noastră ar proceda înţelept punându-şi în valoare forţele intelectuale şi morale pentru a-şi da soluţii la problemele celei mai grave crize din epoca ei modernă şi pentru a-şi asuma răspunderea propriei situaţii. Aplicarea mecanică a reţetelor, fie ele şi de succes undeva, poate stabiliza persoane şi instituţii, dar nu rezolvă adâncile probleme acumulate.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.