Galeria “418 Contemporary Art Gallery” găzduieşte o interesantă expoziţie, “Structure&Energy, the Need for Abstraction”, ce va fi deschisă până în 16 septembrie.
Curatorii expoziţiei, criticul de artă Liviana Dan şi dr. Joana Grevers, au selectat trei artişti, aparţinând aceleiaşi generaţii, a căror aplecare către arta abstractă, în perioada anilor ‘70, reprezintă una dintre modalităţile prin care, mulţi artişti au încercat să se sustragă realismului socialist şi să reia, după un hiatus deloc neglijabil, legătura cu avangarda românească şi europeană. Selectate cu atenţie nu numai pentru reprezentativitatea pieselor în creaţia fiecărui artist în parte, operele relevă şi o comunicare în spirit al celor trei expozanţi: Vincenţiu Grigorescu, Romul Nuţiu şi Diet Sayler.
Romul Nuţiu, Vertical section, 1988, ulei pe pânză
“Dincolo de destinele diferite, de viziunile şi opţiunile formale distincte, ceea ce-i (re)uneşte pare a fi, în primul rând, opţiunea clară pentru abstracţie: sever geometrică şi rațională în «arta concretă» a lui Diet Sayler (remarcată de timpuriu de Max Bense), expresiv/expansivă în tumultul formal la Romul Nuţiu. Între aceste două biografii artistice extreme pare a se insinua Vincenţiu Grigorescu, ca o fericită cale de mijloc ce (con)duce de la mimesis la poesis”, scrieProf. Ruxandra Demetrescu.
Publicul român, în mod paradoxal, s-a apropiat mai puţin de arta abstractă, probabil din cauza rarităţii unor expoziţii care să-l familiarizeze cu această modalitate de creaţie.
Dintre cei trei artişti, doi au emigrat: Vincenţiu Grigorescu în Italia, în 1971, Diet Sayler, iniţial în Italia, apoi în Germania.
Diet Sayler, Montorsoli I. 2010, acril pe lemn
Primul, considerat un reprezentant al expresionismului abstract în România, recurge la valenţele expresive ale culorii. Creaţia sa s-a apropiat, de-a lungul timpului, de avangarda italiană a mijlocului secolului al XX-lea, artistul dovedind afinităţi pentru spaţialism, arte povera şi constructivism. Epuratelor lucrări alb pe alb sau negru pe negru, de o rigoare compoziţională admirabilă, dominată de linii de forţă precise, fie ascendente, ca în “No title”, fie echilibrat semisferice sau jucat dreptunghiulare, li se alătură piese abstract geometrice, în care relaţia dintre elemente – cerc, dreptunghi – este coordonată cromatic, ca în cazul lucrării din expoziţie “La puerta del Sol”.
Vincenţiu Grigorescu, No title
Spre deosebire de el, Diet Sayler, singurul dintre cei trei artişti aflat încă în viaţă, timişorean ca formaţie artistică, fiind elev al remarcabilului creator şi profesor Julius Podlipny, a optat pentru zona abstracţionismului geometric. Operele sale, expuse, după emigrare, la “Grand Palais” şi la Galeria “Grare” din Paris, apoi la München, Milano, la “Palazzo Ducale” din Genova, la “East West Gallery” din New York, la Marid…, au cucerit publicul occidental şi aprecierea criticii de artă. În anii ‘80 şi ‘90, el a realizat o serie de expoziţii de artă concretă, la Nürnberg, aclamate pe plan internaţional. Ele au reunit artişti ca Dan Flavin, Ellsworth Kelly, Kenneth Martin, Vera Molnár, François Morellet, Aurélie Nemours, Mario Nigro, Leon Polk Smith, Jesús Rafael Soto.
Sayler foloseşte un vocabular plastic compus din elemente de bază, cărora li se adaugă o cromatică puternică, dominată de roşu. Dar este şi autorul unor creaţii în alb-negru, în care linia joacă rolul principal. Mai fine sau mai accentuate, liniile sale negre, plasate în figuri unghiulare, vibrează suprafaţa albă a pânzei, cu o sensibilitate remarcabilă. Mare admirator al lui Brâncuşi şi al lui Malevich, inspirat de Suprematism, Sayler a ajuns la arta concretă ca reacţie la estetica realismului socialist, opunând rigoarea, raţionalismul, unor descrieri fotografice.
Romul Nuţiu, Traces, 2011, ulei pe pânză
În ceea ce îl priveşte, Romul Nuţiu, de la a cărui dispariţie s-a împlinit recent un an, aparţine, şi el, generaţiei afirmate la mijlocul anilor ‘60.
Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, a fost profesor la Timişoara, devenind mentor al unei generaţii de artişti remarcabili.
Pentru Romul Nuţiu, atras şi el de arta abstractă, lumea se declină după o ordine cromatică. Pânzele sale sunt, de cele mai mule ori, explozii de culoare, în care privitorul descoperă, abia la o a doua privire, o arhitectură riguroasă, subtile linii de forţă, savante sugerări de planuri în profunzime. Organizată intelectual, arta lui Romul Nuţiu debordează de vibraţia în faţa senzualităţii materiei. Somptuozitatea culorii sau tuşele nervoase încarcă pânzele de un dinamism molipsitor şi de un spirit ludic ce cucereşte privitorul. Închisă în contururi clare, ca în “Modular Composition I”, în care elementele picturii construiesc un întreg univers format din module ce se întâlnesc, se suprapun, se îndreaptă în direcţiile dorite de autor după o logică precisă, culoarea se emancipează de multe ori în compoziţii învolburate, în vârtejuri ce par geneatoare de abisuri, în tuşe nervoase compunând ritmuri vegetale, naşteri sau explozii de lumi.
Diet Sayler, Paglio 2002, Diptic
Subtitlul expoziţiei, “The Need of Abstraction”, “pare a sugera o opţiune existenţială, nu doar artistică a celor trei protagonişti”, apreciază Ruxandra Demetrescu, făcând aluzie la libertatea pe care artiştii au căutat-o într-o perioadă istorică bine cunoscută.
De fapt, această nevoie de eliberare din comandamentul politic şi social a animat creaţia artistică a generaţiei postbelice din toate colţurile lumii. În alte părţi, exprimarea acestei subiectivităţi artistice s-a dezvoltat normal, cucerind numeroşi admiratori şi colecţionari. La noi, exilarea din spaţiul expoziţional a artei abstracte a avut drept repercusiune o redusă recunoaştere a exponenţilor ei. Expoziţia de la “418 Contemporary Art Gallery” capătă, din acest punct de vedere, şi importanţa unei repuneri în discuţie a unei lecţii de istoria artei româneşti.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.