Accelerarea unor maşini de epocă

Imaginea camioanelor ruseşti plecate cu ajutoare spre Ucraina se anunţă a fi una dintre cele mai teribile puneri în scenă ale instabilităţii planetare. Nicio capodoperă literară, cinematografică, jurnalistică din ultimii zeci de ani nu a imaginat o asemenea imagine terifiantă. Este imposibil să nu crezi că se experimentează sfârşitul lumii. Acest cal troian, pe care îl putem numi al doilea, veritabilă imagine a nebuniei şi degenerării, îşi va continua călătoria spre o destinaţie incertă. Întreaga lume este paralizată de această mascaradă care descalifică în mod absolut, definitiv, un politician sau o ţară. Pe de altă parte, această imagine îmi aminteşte de blândeţea faţă de regimul Ceauşescu a unor mari puteri democratice care mimau amabilităţile în anii ’80. Calul troian rusesc face parte din herghelia formată în zeci de ani sub presiunea conjuncturilor. Cunoscuţii disidenţi ruşi au denunţat continuu ceea ce se întâmpla, însă nu prea i-a luat în seamă nimeni, poate numai talentul lui Soljeniţîn reuşind să clarifice lucrurile. Deja asistăm la o eliminare a acestor voci din spaţiul politicilor reale. Sună prea frumos, ireal, când preşedintele Barack Obama a anunţat că va scrie o carte la patru mâini cu Elie Wiesel. La noi se confecţionează autori şi opere, accelerându-se cu pasiune paranoică, până la dezmembrare, maşini de epocă.

Există ipoteza viabilă conform căreia elita colaboraţionismului nu a aparţinut doar fostei Securităţi. Mulţi au lucrat în regim dublu, cu adversarul-prieten KGB. Ambele instituţii au fost formatoare de mari „caractere” diabolice. Nu altfel se explică căderea morală a unor personaje care, aparent, au fost animate de cauze importante. Însă niciunul nu s-a ridicat împotriva regimului comunist, beneficiind până la capăt de un confort material şi profesional netulburat. A fost condiţia rămânerii lor în prima linie. Această plasare pe orbită i-a transformat în veritabili manipulatori, cu accente dictatoriale evidente. Politica românească este dominată de acest gen de oameni de sistem. Declarându-se pro-occidentali, ei sunt contrazişi fatal de prestaţiile în mediul autohton. Lipsiţi de orice cazuistică democratică, animaţi de schemele totalitarismului, personajele şi-au perpetuat mentalitatea până la reprezentanţii ultimelor generaţii. Aceşti, deseori, pretinşi anti-comunişti au menţinut în captivitatea propriilor scheme întregi generaţii, au contribuit la distrugerea democraţiei cu mijloace imbatabile. Aceasta a fost şi este, în fapt, misiunea lor. De-a lungul anilor, intelectualii români, cultura română, au fost supuşi unei extrapolări de o rară viclenie. Astăzi, toate drumurile duc în acelaşi loc, acolo unde acelaşi spectacol se derulează festiv, arogant. Aceiaşi maeştri de ceremonii. Cu toate schimbările produse pe bandă rulantă, în plan formal, nimic nu a putut perturba această coloană „umanitară” care străbate societatea românească. Fenomenul a pus stăpânire absolută pe spaţiul public, favorizat de implicitul dezinteres acumulat până la exasperare.

Clasa politică din România are o configurare pe care nimic nu o poate schimba. Ceva subteran, nu doar corupţia endemică constitutivă, îi menţine liantul. O solidaritate înspăimântătoare a politicienilor face imposibilă perceperea realităţii. Multiplele standarde impuse de comunism şi braţul lui înarmat ţin România imobilizată. O societate adusă moral în dezastru, fără absolut niciun orizont. Dacă lucrurile merg, chiar sincopat, oriunde în Europa, acest lucru se întâmplă pentru că ideologia nu este un prefabricat etern. Cei care au obligaţia „de serviciu” să pună ordine în lucruri spun că nu se poate, din cauza inadecvarii în care se află, refuzând prin toate toate mijloacele posibile ieşirea din scenă. Absolut nimic din omul societăţii occidentale, al societăţii libere, nu se regăseşte în politicianul român. Accentuarea sentimentelor anti-occidentale face parte din consecinţele acestei mentalităţi, nu neapărat ca anti-occidentalism real. Aşa cum pretinşii pro-occidentali vor să consolideze un stat totalitar, şi ceilalţi procedează, în esenţă, la fel.

Influenţele nefaste ale Imperiului Roşu fac din România o ţară în care ar trebui pusă în discuţie existenţa statului de drept, cu o acuitate total diferită celei de până acum, dar nu de către cei care nu văd decât o altă dictatură. Politica făcută de profitori şi securiştii de toate felurile nu poate decât falimenta orice intră în razele ei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.