Şi drumul spre iad e pavat cu bune intenţii?

Din păcate, da! Se poate desfăşura un scenariu pe care eu l-aş vedea cam sumbru. Adică, se semnează ACTA de către toţi "actorii" implicaţi, în speţă se adoptă de către Parlamentul European, de Parlamentul României şi se transpun directivele în practică, sub formă de legi şi decizii. În această situaţie, aşa cum prevede articolul 27 aliniatul 4, orice deţinător de drepturi de proprietate intelectuală, persoană fizică sau juridică, poate să ceară unui furnizor de servicii electronice să-i furnizeze datele personale ale unui utilizator de Internet, motivând că acesta ar fi atentat la drepturile de proprietate şi ar utiliza elemente contrafăcute. Totul este foarte vag şi ne aflăm în sfera transformării ISP-istului (n.r. - furnizorului de servicii) în poliţie privată, pentru că ar trebui identificat utilizatorul în cauză prin mijloace specifice...

Mai degrabă ISP-istul devine informatorul poliţistului...

Oarecum... da, el însuşi este un instrument acolo... în procesul respectiv. Dacă ISP-iştii vor fi însărcinaţi cu asemenea lucruri, acest aspect va face ca distribuirea serviciilor să fie îngreunată şi se va neglija funcţia de bază, adică asigurarea unui trafic fluent. În al doilea rând, va fi obligat să încalce nişte drepturi fundamentale ale acelui cetăţean urmărit. Fapta lui nu este dovedită, ci doar bănuită şi se încalcă astfel dreptul la libera exprimare şi cel la viaţă privată.

Să luăm un exemplu concret! Îi "trăsneşte" persoanei X prin minte să scrie un slogan electoral, să zicem. Este asemănător cu al persoanei Y, care l-a inventat şi l-a şi protejat. Persoanei X, în baza unui denunţ, i se va accesa toată baza de date din computerul personal?

Absolut! Ca să depistăm sloganul cu pricina... Şi văd că acolo vom ajunge până la urmă. Datele personale în aceste cazuri vor fi puse la dispoziţia celui sau celor care au ridicat problema.

Şi dacă mii de oameni vor cere acest lucru, pentru că li se năzare că ar fi fost plagiaţi, ce se întâmplă?

Vom bloca serviciile!

V-a cerut cineva părerea înainte de a merge să semneze năzbâtia asta?

Nu, nu... n-am avut niciodată vreo discuţie la modul foarte serios. Am avut discuţii oarecum tangenţiale, pentru că noi ne punem mereu problema ce se întâmplă, cum ar trebui rezolvată problema contrafacerii... Şi o analizăm împreună cu organizaţii care apără drepturile de proprietate intelectuală.

Practic, cine a semnat? A cui a fost semnătura pe acord?

Este un mare secret! Nu ştim cine a semnat, nu ştim în baza cărei delegări, care au fost raţiunile... Spre exemplu, Germania, Slovenia şi alte câteva state n-au semnat. Noi, ca la primărie!

Nu e mai simplu ca totul să fie reglementat prin justiţie?

Asta am spus şi noi întotdeauna. În momentul în care există o decizie în justiţie, de orice fel ar fi ea, atunci vom avea încredere că nu vom face nişte abuzuri. Şi justiţia poate greşi! Dar posibilitatea unei erori judiciare este mult redusă faţă de ceea ce se poate întâmpla dacă rămân prevederile aberante din actuala formă a tratatului.

Mergând pe firul logicii, dacă totul poate fi rezolvat în justiţie, atunci tratatul are un cu totul alt scop decât cel - generos de altfel - de protejare a proprietăţii intelectuale...

Ne-am gândit şi noi la aşa ceva. Nu cumva, cineva este interesat să creeze o breşă în libertatea comunicării în sistemele electronice, astfel încât să poată urma şi alte cereri în aceste sisteme, pentru a se putea urmări şi alte activităţi, „abateri" şi aşa mai departe...?

Putem vorbi de o fază incipientă a Poliţiei Internetului?

Este posibil, dar nu o putem încă afirma la modul răspicat că ar fi gândit-o cineva ca atare. Putem presupune că cei care au elaborat textul tratatului n-au habar cum se desfăşoară lucrurile în aceste sisteme. Ei, neconsultându-se cu specialiştii din domeniu, reuşesc să se umple de penibil.

Există şi metode de apărare?

Avem totuşi şi varianta optimistă, în care Parlamentul European să nu fie de acord cu tratatul, acesta nu intră în vigoare şi va trebui renegociat.