ActiveWatch: Decizia CCR privind insulta şi calomnia poate duce la noi condamnări la CEDO

Agenţia de Monitorizare a Presei-ActiveWatch consideră, pe blogul său, că decizia recentă a Curţii Constitutionale, prin care insulta si calomnia ar putea redeveni fapte penale, va avea ca rezultat „un nou haos legislativ care va avea un impact greu de estimat, inclusiv posibile condamnări ale României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru lipsa de previzibilitate a legilor pe care sunt judecati ziariştii”.

CCR a decis luni că este neconstituţională decizia Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 2010 care, în urma admiterii unui recurs în interesul legii, stabilise că „Normele de incriminare a insultei şi calomniei cuprinse in art. 205 si 206 din Codul penal, precum si prevederile art. 207 din Codul penal privind proba veritatii, abrogate prin dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, dispozitii declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 62/2007 a Curtii Constitutionale, nu sunt în vigoare.”
Decizia Inaltei Curţi din 2010 nu a făcut altceva decât sa constate că infractiunile de insulta si calomnie date de art. 205 si 206 Cod penal au fost abrogate prin Legea nr. 278/2006. Aceasta după ce Curtea Constitutionala, prin Decizia 62/2007 a declarat neconstitutională legea de abrogare a infracţiunilor de insultă şi calomnie şi a determinat haos in justiţie, multi judecatori nestiind ani in sir ce să ia de buna: Legea 278/2006 de abrogare sau decizia 62/2007 a CCR care declara neconstituională legea de abrogare, scrie luju.ro.

Poziţia ActiveWatch

„Curtea Constituțională a făcut un nou cadou presei cu câteva zile înainte de 3 mai, Ziua Mondială a Libertății Presei. CCR vrea calomnia înapoi în codul penal.
Ca să înțelegeți despre ce este vorba o să facem un mic istoric.
Dezincriminarea 1 – În august 2006 Monica Macovei, ministrul Justiției în acel moment, reușea să convingă Parlamentul să dezincrimineze insulta și calomnia. Insulta mai fusese dezincriminată o dată, dar meritul lui Macovei a fost că i-a convins pe parlamentari să reformeze radical infracțiunile privind defăimarea.
Reincriminarea 1? – În ianuarie 2007, la câteva zile după intrarea României în Uniunea Europeană, Curtea Constituțională (CCR) a spus că dezincriminarea nu este constituțională și a argumentat pentru ideea că protecția reputației și a onoarei unei persoane nu se poate face decât prin mijloace penale.
Confuzia 1 – A urmat, până în 2010, un haos legislativ, pentru că unele instanțe au interpretat decizia CCR ca însemnând că insulta și calomnia sunt înapoi în codul penal, iar altele că nu.
Dezincriminarea 2 – În 2009 Parlamentul s-a pronunțat din nou și în noul cod penal (care va intra în vigoare în 2014) insulta și calomnia nu sunt incluse printre infracțiuni.
Dezincriminarea 3 – La rândul său, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a afirmat într-o decizie din 2010, în urma unui recurs în interesul legii introdus de Procurorul General, că decizia CCR din 2007 trebuie interpretată în sensul că insulta și calomnia nu au reintrat în codul penal, punând capăt, cel puțin temporar, haosului legislativ în care ne-am aflat. Procurorul General argumentase în aceeași direcție.
Recincrimarea 2/3? – Însă pe 29 aprilie 2013 Curtea Constituțională a spus că ICCJ nu avea dreptul să se pronunțe pe această chestiune de legalitate și deci decizia sa este neconstituțională.
Confuzia 2 – Care e rezultatul noii decizii a CCR? Un nou haos legislativ care va avea un impact greu de estimat, inclusiv posibile condamnări ale României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru lipsa de previzibilitate a legilor pe care sunt judecați ziariștii.
Și pentru că la Curtea Constituțională se pare că pe anumite chestiuni încă persistă o gândire de ev mediu aducem câteva argumente împotriva incriminării insultei și calomniei:
– Legislaţia civilă în vigoare oferă posibilitatea de obţinere a reparaţiei demnităţii lezate (dovadă fiind nenumăratele procese civile pierdute de ziarişti). Noul Cod Civil a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011 și a început deja să își producă efectele.
– Tendinţa la nivel internaţional este de a dezincrimina insulta şi calomnia.
– În 2002, într-o declarație comună, Raportorul Special pentru libertate de opinie si expresie al Națiunilor Unite, Reprezentantul pentru libertatea presei al OSCE, Raportorul Special pentru libertate de exprimare al Organizației Statelor Americane (OAS) au spus: “Incriminarea defăimării [insulta și calomnia, n.n.] nu reprezintă o restricție a libertății de exprimare care poate fi justificată; toate legile care incriminează defăimarea trebuie abolite și înlocuite, acolo unde este necesar, cu legi civile în domeniu”.
(http://www.oas.org/en/iachr/expression/showarticle.asp?artID=87&lID=1)
– Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi-a exprimat punctual dezaprobarea faţă de decizia Curţii Constituţionale din 2007. OSCE a considerat că reintroducerea insultei şi calomniei în Codul Penal este îngrijorătoare şi constituite un pas înapoi în realizarea unui cadru favorabil funcţionării libere a presei. Reprezentantul pentru libertatea presei al OSCE, Miklos Haraszti, a afirmat într-un raport prezentat în faţa Consiliului permanent al OSCE că: “Sunt îngrijorat de decizia din 18 ianuarie 2007 a Curţii Constituţionale a României care a anulat dezincriminarea insultei şi calomniei, un amendament adoptat de Parlament în 2006″.
– Ideea ca demnitatea, reputația și onoare unei persoane nu pot fi protejate decât prin mijloace penale este fundamental greșită (ideea se regăsește și în Decizia CCR din 2007).
Astfel, se consideră că o pedeapsă penală pentru insultă și calomnie ar conduce la o mai mare reținere din partea celor care se exprimă în public. În realitate, măsurile penale au impact în primul rând asupra acelor jurnaliști care își desfășoară activitatea cu bună-credință. Chiar dacă riscul de a fi pedepsiți este mai redus, legislația penală are un efect de auto-cenzură pentru aceștia, așa cum o arată studii efectuate asupra jurnaliștilor din mai multe țări. Totuși, nu există nicio garanție și niciun studiu care să ne arate că o pedeapsă penală sub forma unei amenzi (pedepsele cu închisoarea, chiar și cu suspendare, sunt căzute în desuetudine în aproape toată Europa), ar conduce la o mai mare reținere din partea celor care se exprimă în public în mod neonest. Din monitorizările noastre sentințele împotriva jurnaliștilor au existat în mod constant în ultimii ani, în timp ce instanțele au înțeles și aplicat din ce în ce mai mult jurisprudența CEDO.
Pe de altă parte, numai în 2012 am avut o serie de sentințe împotriva presei care au demonstrat că noul cod civil dă rezultate în sancționarea exprimării, în unele cazuri chiar în mod excesiv. Un ziarist a fost condamnat definitiv la plata a 20.000 de euro (procesul era pentru un film publicat pe site-ul propriu, deci sancțiunea a suportat-o personal). Un alt ziarist a fost obligat de Curtea de Apel Cluj să șteargă de pe site-urile sale 12 articole, deși acestea aveau și un conținut de interes public. În plus el trebuie să plătească 10.000 de lei daune morale, cheltuieli de judecată și să publice dispozitivul sentinței.
Concluzia noastră: sancțiunile penale vor avea un efect limitat asupra celor care aduc acuzații fără probe, care se exprimă public fără bună-credință și doar mimând interesul public. Acest tip de exprimare a existat și va exista. Nici sancțiunile penale și nici cele civile nu o vor face să dispară cu totul.
(Ca un fapt divers, în 2006, după dezincriminarea calomniei, am întâlnit chiar la Comisia de mass-media a Camerei Deputaților doi ‘ziariști’ de la un tabloid care ne-au spus: “De ce ați susținut dezincriminarea? Era foarte bine așa cum era. Înainte riscam o amendă penală mică, acum e mult mai grav pentru că riscăm să plătim daune foarte mari.”).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.