Din 2017, turneul de la Bucureşti se mută în Spania. De ce BNR nu repară arena centrală. Scandalul provocat de Năstase. Statisticile care spun totul.
Ştirea oficială
Turneul de tenis „BRD Năstase Țiriac Trophy” (categoria ATP World Tour 250) a fost acum în aprilie 2016, ultimul care s-a desfăşurat la Bucureşti. Patronul turneului, Ion Ţiriac, a vândut licența, iar în următorii doi ani, competiția se va desfășura la Marbella, în Spania. Motivul invocat pentru vânzarea licenţei l-a constituit imposibilitatea utilizării arenei centrale, din cauza neacordării de către ISU a avizelor de funcţionare. ISU nu a acordat aceste avize din cauză că mai multe instalaţii ale arenei centrale sunt în paragină. Aceasta este ştirea oficială.
De ce s-a ajuns aici
Evident, se impun o serie de întrebări. De ce s-a ajuns în situaţia ca arena centrală să nu mai fie utilizabilă? De ce proprietarul, Banca Naţională a României nu a întreprins nimic pentru a o renova şi moderniza? De ce Federaţia Română de Tenis a adoptat politica struţului şi nu a luat nicio poziţie?. La primele două întrebări răspunsul este foarte simplu şi a fost dat de purtătorul de cuvânt al BNR. „În anul 2007, Banca Naţională a României a devenit membră a Sistemului European al Băncilor Centrale, moment de la care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, Banca Naţională a României nu mai poate investi decât în clădiri care sunt utilizate pentru susţinerea derulării activităţii sale. În acest context, având în vedere că Banca Naţională a României se află în imposibilitatea de a asigura reabilitarea şi modernizarea arenei centrale de tenis, a fost iniţiat procesul de transfer al proprietăţii, în condiţiile legii, si au fost facute demersuri in acest sens, către instituţiile abilitate ale statului, care au posibilitatea de a realiza atât reabilitarea cât şi modernizarea arenei de tenis”, a declarat oficialul BNR, Mugur Şteţ. În ceea ce priveşte pasivitatea FRT chestiunea este mai complicată şi o vom lămuri mai târziu.
Un senator al României ignoră legislaţia
Deci este clar ca bună ziua. Legea nu-i permite (încă) proprietarului actual să mişte vreun deget, nu doar pe arena centrală ci pe întraga bază sportivă din Parcul cu Platani. Nu a fost deloc clar însă pentru fost mare tenismen Ilie Năstase (printre altele şi senator al României – deci o persoană care nu are cum să nu cunoască legislaţia), care atât înaintea turneului, cât şi după terminarea acestuia, a întreţinut o atmosferă de scandal (unii i-ar spune mai degrabă „de circ”) prin tot felul de dclaraţii date presei sportive şi televiziunilor de ştiri. Surprinzător, niciunul din mediile de informare nu a ţinut să se informeze sau să solicite replici declaraţiilor şi atacurilor lui Năstase. Care au fost publicate ca atare, ca ştiri (!?!?) de sine stătătoare. Câteva din zicerile fostului mare campion. „Când a fost construită Arena Centrală, americanii trimiteau primul om pe Lună. Acum ei se pregătesc să trimită primul om pe Marte, iar noi am fost nevoiţi să jucăm anul acesta în parcare (s-a amenajat unul din terenurile secundare pentru principalele meciuri ale turneului – n.a.), pentru că Arena Centrală nu corespunde. Ruşine autorităţilor statului!”. „Din păcate s-a vorbit prea puţin despre treaba asta cu Arena Centrală. Şi sper ca dacă e vreun cutremur să cadă pe ei. Ar trebui să îl dărâmaţi pe Isărescu, pentru că pe noi când greşim ne dărâmaţi. Nu ştiu de unde vine terenul de la Arenele BNR, dar nu cred că i-a fost făcut cadou de mama lui de la Drăgăşani, 6 hectare în mijlocul Bucureştiului. Cred că acest teren, această bază, e a românilor. Banca Naţională este a românilor, a României”. Şi, cireaşa de pe tort a „show”-ului marca Năstase: înainte de festivitatea de premiere, Năstase a cerut (şi a obţinut) organizarea unui moment de reculegere pentru turneul care tocmai se încheiase.
Care ar fi reala cauză a vânzării licenţei
O sursă din lumea tenisului românesc ne-a spus că întreg scandalul provocat de Ilie Năstase (el a recunoscut că a fost scos la înaintare de Ion Ţiriac pentru că are „gură bogată”) a fost declanşat pentru a masca adevăratul motiv al vinderii licenţei. „Turneul nu mai era rentabil. Verificaţi statisticile. Când ceva nu mai este rentabil, proprietarul nu stă cu mâinile în sân ca să piardă bani. Vinde”. Am verificat istoricul turneului precum şi situaţia la zi. Rezultatul verificării confirmă spusele sursei citate.
Puţină istorie
În 1993, fostul tenismen Sever Mureşan, aduce din Spania primul turneu de tenis din circuitul ATP. Turneul „Bucharest Open Championsjip” este organizat în a treia decadă a lunii septembrie şi se vroia a fi un turneu în care să „îşi panseze rănile” sau să îşi „refacă punctajul” jucătorii eliminaţi prematur la US Open. Timp de 3 ani, turneul este unul foarte puternic şi atractiv pentru public. În 1995, se ajunge la premii în valoare de 1.350.000 de USD. În 1996, Sever Mureşan refuză să devină sponsor al PDSR (actualul PSD), sunt unele probleme şi la Banca Dacia Felix unde era acţionar şi, Mureşan, cu probleme în justiţie, renunţă la turneu. Până în 2012, turneul mai este patronat de Gelsor (S.O.Vântu) şi de BCR. Din punct de vedere valoric turneul este în scădere. Este cumpărat după ediţia din 2011 de Ion Ţiriac şi este rebotezat „BRD Năstase Țiriac Trophy” şi este mutat în aprilie. O mutare, teoretic logică, pentru că în luna aprilie se desfăşoară turneele pe zgură, cele anterioare celui mai mare turneu pe această suprafaţă, Roland Garros. Se poate spune că noul patronaj revitalizează într-un fel competiţia, dar nu mai vin jucători de top ca la mijlocul deceniului 9 al secolului trecut. Totuşi, turneul de la Bucureşti are însă un uriaş neajuns. Se desfăşoară în paralel cu „Barcelona Open”. Şi acest lucru contribuie în ultimii trei ani la scăderea în valoare şi interes a turneului de la Bucureşti. „Barcelona Open” este turneu din categoria „ATP 500”, în timp ce turneul de la Bucureşti este (a fost) de categoria „ATP 250”. Categoria superioară a turneului de la Barcelona înseamnă în primul rând puncte mai multe (câştigătorul de la Barcelona obţine 500 de puncte, cel de la Bucureşti, 250 de punct ş.a.m.d), la Barcelona premiile totale sunt de 2,48 milioane USD, la Bucureşti de 520.000 USD. Nu în ultimă instanţă, la o săptămână după ce se termină cele două, începe marele turneu (ATP Masters 1.000) de la Madrid şi jucătorii de top aleg să rămână în Spania. Şi, turneul de la Bucureşti a mai avut un handicap în ultimii ani: stăm foarte prost la băieţi. Cel mai bine clasat jucătorr român, Marius Copil gravitează între locurile 180-190 din ATP. Neavând băieţi care să joace pe tablourile principle la turneele importante şi interesul publicului autohton este mai mic. Toate acestea au făcut turneul ATP de la Bucureşti să nu fie rentabil.
Comparaţie „Barcelona” – „Bucureşti”
Vă prezentăm o comparaţie privind numărul jucătorilor de top care au participat la ultimele 5 ediţii la Barcelona şi la Bucureşti:
2016
Barcelona: (top 10 – 2; top 20 – 1; top 30 – 6)
Bucureşti: (top 10 – 0; top 20 – 0; top 30 – 2)
2015
Barcelona: (top 10 – 4; top 20 – 5; top 30 – 5)
Bucureşti: (top 10 – 0; top 20 – 2; top 30 – 1)
2014
Barcelona: (top 10 – 2; top 20 – 4; top 30 – 6)
Bucureşti: (top 10 – 0; top 20 – 2; top 30 – 3)
2013
Barcelona: (top 10 – 3; top 20 – 4; top 30 – 4)
Bucureşti: (top 10 – 1; top 20 – 2; top 30 – 2)
2012
Barcelona: (top 10 – 4; top 20 – 4; top 30 – 2)
Bucureşti: (top 10 – 0; top 20 – 1; top 30 – 2)
Istoric: cei mai bine clasaţi jucători veniţi la Bucureşti
Vă prezentăm locurile din clasamentele ATP ale primilor patru jucători prezenţi de-a lungul anilor la turneul de la Bucureşti. Se poate observa diferenţa uriaşă dintre primele 4 sau 5 turnee şi ultimele 4 sau 5.
1993 – 10 (Goran Ivanisevic); 11, 13, 17
1994 – 3 (Goran Ivanisevic); 4, 10, 15
1995 – 3 (Thomas Muster); 12, 13, 20
1996 – 6 (Boris Becker); 24, 25, 27
1997 – 5 (Carlos Moya); 9, 27, 35
1998 – 31 (Francisco Clavet), 32, 40, 45
1999 – 10 (Alex Coretja), 25, 27, 28
2000 – 18 (Mariano Puerta); 34, 40, 46
2001 – 20 (Albert Portas); 25, 34, 42
2002 – 33 (Andrei Pavel); 37, 40, 43
2003 – 37 (Nikolay Davydenko), 42, 50, 52
2004 – 36 (Florian Mayer); 39, 44, 45
2005 – 10 (Mariano Puerta); 41, 43, 45
2006 – 22 (Dimitry Tursunov); 41, 44, 46
2007 – 26 (Nicolas Almagro); 28, 31, 32
2008 – 12 (Richard Gasquet); 17, 18, 25
2009 – 28 (Victor Hănescu); 30, 37, 43
2010 – 22 (Albert Montanes); 45, 50, 53
2011 – 23 (Ignacio Chela); 24, 31, 43
2012 – 12 (Gilles Simon); 21, 30, 41
2013 – 10 (Janko Tipsarevic); 16, 18, 29
2014 – 15 (Michail Youzhni); 16, 24, 28
2015 – 13 (Gilles Simon); 15, 22, 33
2016 – 21 (Bernard Tomic); 29, 37, 39
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.