Adevărul despre proiectul Roşia Montană

Raportul comisiei  Grupului pentru Salvarea Roşiei Montane

din Academia de Studii Economice

 

                                                           14 iunie 2010

Responsabil comisie:   prof.univ.dr. Ion Gh. Roşca, rector

Membrii comisiei:

Prof.univ.dr. Felicia Alexandru

Prof.univ.dr. Coralia Angelescu – Şef catedră

Prof.univ.dr. Marius Băcescu- membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România

Prof.univ.dr. Florina Bran – Prodecan

Conf.univ.dr. Ildiko Ioan

Prof.univ.dr. Afrodita Iorgulescu

Prof.univ.dr. Alexandru Isaic-Maniu

Prep.univ.drd. Raluca Lădaru

Prof.univ.dr. Gheorghe Manea – Cercetător

Prof.univ.dr. Victor Manole – Decan

Prof.univ.dr. Gabriel Popescu

Conf.univ.dr. Carmen Valentina Rădulescu

Prof.univ.dr. Toma Roman

Prof.univ.dr. Mirela Stoian – Prodecan

Prof.univ.dr. Radu Voicu

Cuprinsul

1. Care proiect ?
2. Titularul proiectului
3. Licenţa  47
4. Problemele economice ale proiectului

      4.1  Beneficiile pentru România

                                    4.1.1 Beneficiile directe

                                    4.1.2 Beneficiile indirecte

      4.2  Pierderile pentru România

                                    4.2.1 – pierderi sociale

                                    4.2.2 – pierderi culturale

                                    4.2.3 – pierderi de mediu

                                    4.2.4 – pierderea aurului

      4.3  O problemă deschisă

      4.4  Rezumat

1. Riscurile pentru România

                         5.1 Riscul financiar

                                    5.1.1 Riscul incapacităţii de plată a RMGC

                                    5.1.2 Riscul închiderii înainte de termen a minei

                                    5.1.3 Riscul unei speculaţii bursiere

                           5.2  Riscul de mediu

                                    5.2.1 Riscul poluării pânzei freatice

                                    5.2.2 Riscul ruperii barajului iazului de decantare

                                    5.2.3 Riscul alunecărilor de teren                 

                     6.   Comparaţia cu  mine de aur  din lume

1. Analiza situaţiei “fără proiect”
2. Articolele 135,  136 din Constituţie şi criza mondială
3. Luptă inegală

10.  Concluzii

 

Motto:

                                                                        Salvaţi  Roşia Montană

                                                       O deviză pentru care trebuie să luptăm toţi românii.

                                                       Să  apărăm această bogăţie naturală, aurul, împreună

                                                       cu  patrimoniul cultural-istoric de importanţă

                                                       naţională şi  universală, împotriva celor însetaţi de

                                                       îmbogăţire în  defavoarea neamului românesc.

                                                       

                                                                      2005,  geolog Aurel Sîntimbrean,

                                                                                       fost inginer  şef  Roşiamin         

 

           Marea deosebire între proiectul Roşia Montană şi exploatările miniere ale aurului active în lume astăzi este că la Roşia Montană aurul se exploatează de peste 2000  de ani, pe când celelalte exploatări  sunt recente (începute în secolul 20 sau chiar 21).

De aceea, la Roşia Montană concentraţia în aur a zăcământului este acum slabă (1,3 g./t), pe când, la exploatările noi, concentraţia în aur este bogată (3-7 g/t) sau foarte bogată (20-30 g/t).

            În consecinţă, la Roşia Montană  sunt acum mai importante  localitatea şi  istoria ei,  patrimoniul arheologic minier şi cel construit, spiritul locului, decât aurul care mai există în zonă – aşa cum perla dezvoltată într-o scoică devine mai importantă decât scoica.

            Trebuie să lăsăm Roşia Montană şi generaţiilor  următoare pentru încă 2000 de ani cel puţin, nu să o distrugem, ca sa luăm tot aurul  acum. Avem datoria să salvăm Roşia Montană de lăcomia  unora şi de lipsa de informare a altora.

 

1. 1.    Care proiect ?

 

          S-a plecat  în 1995, de la un proiect  doar de explorări în iazul de decantare de lângă Gura Roşiei  şi,  prin „rostogolire”,  s-a  ajuns,  trecând  prin  proiectul RMGC din 2002, la proiectul RMGC din 2004.

 

        Proiectul RMGC, prezentat în decembrie 2004 în documentul  “Memoriul de Prezentare a Proiectului”,  pe scurt MPP,  o dată cu demararea   pentru a doua oară  (prima dată în sept. 2002, retrasă în 2003)  a  procedurii de obţinere a acordului de mediu,  se prezintă astfel:

 

Perimetrul licenţei de exploatare este  de 2388 ha ([MPP], pag. 9); se vorbeşte de 218 milioane tone  total minereu măcinat în cei 17 ani de viaţă a minei, de 261 milioane tone de steril în cei 17 ani , se vor prelucra (măcina) 13 milioane tone minereu în medie pe an, cu un conţinut de aproximativ 1,52 grame aur/tonă (recent 1,3 g/t Au)  şi 7,47 grame argint/tonă; pentru extragerea aurului se vor folosi,  anual,  91.860 tone substanţe periculoase, dintre care 12.000 tone cianură de sodiu.

 

Proiectul va afecta 4 munţi prin exploatare la suprafaţă, în cariere  (menţionăm că timp de circa 2000 ani, până în 1970, aurul  a fost  exploatat în subteran, prin galerii): Cetate (care a fost  exploatat la suprafaţă din 1970 de către Minvest  în mina mică de 400.000 tone minereu anual,  mină care a fost închisă în 2006) şi  Cârnic în primii 7 ani,  apoi  Orlea şi Jig-Văidoaia;  carierele se vor extinde la adâncimi cuprinse între 220 şi 260 metri  ([MPP] pag. 44) sub nivelul topografic actual; reziduurile obţinute din prelucrarea minereului vor forma un iaz  de decantare cu suprafaţa  de 299,8 ha,  care va avea un baraj de 185 m înălţime, la 2 km de oraşul Abrud, în locul actualului sat Corna. Se prevede posibilitatea  ca  o eventuală carieră la Bucium să aducă reziduurile  tot în acest iaz de decantare (RMGC a avut, tot prin transfer de la Minvest,  o licenţă de explorare la Bucium, care a expirat  în 2007, şi acum aşteaptă aprobarea pentru transformarea ei în licenţă de exploatare, de îndată ce proiectul Roşia Montană ar fi aprobat).

 

Proiectul, a cărui zonă industrială are  suprafaţa totală de: 1376,17 ha, va   afecta 4 sate din cele 16 câte are comuna Roşia Montană, cel mai afectat fiind satul Roşia Montană. Proiectul va afecta 960 familii (adică 2064 persoane)  din cele 1362 familii (reprezentând 3865 persoane) câte erau în 2002 în comuna Roşia Montană  (până în prezent  au fost cumpărate de către RMGC 77% din proprietăţile care cad în zona proiectului).

 

Este prevazută în proiect o zonă protejată, care va fi în jurul centrului istoric, şi va cuprinde 140 case (din care 33 sunt monumente istorice). 9 case monument istoric ar trebui declasificate, câteva biserici şi cimitire ar trebui mutate.   Este o pură iluzie că  obiectivele arheologice  propuse spre conservare în proiect ca şi centrul istoric al satului Roşia Montană,  pus  într-o  zonă protejată, aflate toate  între cele 4 cariere deschise,  vor rezista exploziilor  planificate (şi  prafului produs de explozii)   şi  trepidaţiilor produse de cele 23 de   autobasculante de transport de  mare tonaj  (150 t)  care vor circula la Roşia Montană  timp de 16 ani,  365 zile pe an,  24 de ore pe zi, cum prevede proiectul ([MPP], pag. 136,143).

          Proiectul va afecta importante ecosisteme terestre şi acvatice.

 

Graficul  proiectului ar fi:  perioada de construcţie de 2-3 ani,  perioada de exploatare  de  17 ani,  perioada de închidere a activităţilor miniere de 2 ani.

 

 Deşi minereul este sărac, de ce este totuşi foarte rentabil proiectul Roşia Montană

pentru compania Gabriel Resources  (este  o “proprietate trofeu”  „Trophy Asset”, [2001 AR], pag. 6, 12) ?  pentru că:

– raportul steril-minereu este foarte scăzut,

– procesarea este convenţională simplă,

– infrastructura este foarte bună (drumuri bune, existenţa unor linii de înaltă tensiune care travesează zona, sursa majoră de apă în apropiere, legături bune cu aeroporturi) şi

– zona a avut statutul de zonă dezavantajată (primit în 1999, pentru 10 ani) ([2001 AR], pag. 12).

 

    Acest proiect nu mai este valabil după anularea definitivă, de către  Curtea Supremă, în decembrie 2008, a “Certificatului de descărcare de sarcină arheologică 4/2004”; astfel, masivul Cârnic, obiectivul central al proiectului, redevine sit arheologic protejat de lege. Deci, RMGC trebuie sa   elaboreze un nou proiect, fără  masivul Cârnic.

 

 Amintim că:

–  Ministerul Culturii a demarat acţiunea de înscriere a Roşiei Montane pe lista monumentelor din patrimonial  mondial UNESCO.

–  la 5 mai 2010, Parlamentul European a adoptat cu o majoritate zdrobitoare rezoluţia pentru interzicerea până la finele lui 2011 a mineritului pe bază de cianuri în Uniunea Europeană, cu recomandarea către statele UE să nu încurajeze noi proiecte de minerit  pe bază de cianuri până la interzicerea totală din 2011.

 

In continuare, ne vom referi la proiectul  RMGC din 2004,  pe scurt proiectul, care  însă nu mai este valabil la această dată.

 2. Titularul proiectului

 

       Titularul proiectului este  societatea  mixtă Roşia Montana Gold Corporation, pe scurt RMGC.

– S-a plecat în mai 1995, de la un program de explorări (foraje)  în iazul de decantare  al Roşiamin de lângă Gura Roşiei  ([MPP], pag. 15).

– La 7 iunie 1997,   a fost înfiinţată societatea  mixtă  Euro Gold  (actuala RMGC) ([1997 AR], pag. 18) – iniţial între:

–          Gabriel Jersey  65 % (capitalizarea iniţială de 357.000 USD),

–          actuala Minvest Deva  33,8 %,

–          3 acţionari minoritari privaţi  cu câte 1,2 %.

– In 1999,  participarea lui Gabriel a crescut de la 65% la  80%, în urma elaborării unui studiu de pre-fezabilitate ([1999 AR], pag. 2);  Minvest Deva deţine 19,31%,  iar cele  3 firme private câte 0,23%.

– In timpul anului 2009, Gabriel a cumpărat acţiunile a  doi din cei trei acţionari minoritari privaţi. Astfel, în 2010, Gabriel deţine 80,46 %, Minvest Deva 19,31% şi o firmă privată 0,23 % ([2009 GFS], pag. 13) .

 

 Acţionarul majoritar al RMGC este compania Gabriel Resources Ltd, pe scurt Gabriel,  sau Compania, înfiinţată în 1996: în  mai  1996,  compania Starx Resources Ltd., reactivată, încorporează compania Gabriel Resources Limited („Gabriel Jersey”), compania părinte, Starx Resources Ltd., fiind rebotezată „Gabriel Resources Ltd.” (“Gabriel”) -simbol GBU pe bursa din Vancouver ([1997 AR], pag. 17, 18).

 

  Compania are un segment de operare: achiziţia, explorarea şi dezvoltarea de proiecte de metale preţioase localizate în România  (“The Company has one operating segment: the acquisition, exploration and development of precious metal projects located in Romania.” [2009 GFS], pag. 22).

 

Se observă că Gabriel nu are în domeniul său de activitate “exploatarea”, ci doar “explorarea”.  De aceea, credem  că RMGC va  vinde afacerea în momentul în care ar  ajunge cu dezvoltarea proiectului  Roşia Montană  până la obţinerea licenţei de exploatare şi a acordului de mediu. De altfel, în  tot acest timp, RMGC  (Gabriel) nu a făcut decât explorări la Roşia Montană, exploatare a făcut Minvest,  prin sucursala  sa Roşiamin, până în 2006. Se pune problema de ce atunci  RMGC a preluat de la Minvest licenţa 47, care era o licenţă de exploatare şi nu a luat o licenţă de explorare? Vom vedea mai departe, la punctul 3.

 

 La 31 decembrie 2009, Compania nu are bani suficienţi pentru a finanţa dezvoltarea Proiectului  şi de aceea va necesita finanţare adiţională, care dacă nu este obţinută, va avea ca efect reducerea activităţilor şi întârzieri ale proiectului (“As at December 31, 2009 the Company had no sources of operating cash flows and does not have sufficient cash to fund the development of  the Project   and  therefore will require additional funding which, if not raised, would result in the curtailment of activities and Project delays.”  [2009 GFS], pag. 7).

 

Nici  în  2007  Compania nu avea bani suficienţi pentru a finanţa dezvoltarea proiectului;  atunci se gândea chiar la o evaluare a alternativelor strategice  ( “The Company does not have sufficient cash to fund the development of the Project and  therefore will require additional funding which  if not raised  would result in the curtailment of activities and result in  Project development  delays or a review of strategic alternatives.”” [2007 FQR], pag. 27).

 

Să observăm  că Gabriel nu are bani să finanţeze dezvoltarea proiectului, dar RMGC are bani să plătească  o campanie agresivă şi mincinoasă  în media   cu cele  4 miliarde pe care le-ar câştiga chipurile România  din acest Proiect.

 

 In decembrie 2004,  Gabriel a împrumutat 971.000 USD lui Minvest şi celor 3 companii private – cei patru acţionari minoritari – pentru a-şi achita contribuţia la mărirea de capital a RMGC, urmând a returna banii  lui Gabriel când vor primi dividende (“In December 2004, the Company loaned a total of  US$ 971 thousand  to the four minority shareholderswho hold an aggregate of 20% of the shares of RMGC to facilitate a statutory requirement to increase RMGC’s total share capital. The loans are non-interest bearing and are to be repaid as and when RMGC distributes dividends to its share holders.” [2007 AR], pag. 24).

   In decembrie 2009, Gabriel a mai  împrumutat 40 mil. USD lui Minvest (19,31%)  şi companiei private (0,23%) – cei doi acţionari minoritari ai RMGC –  pentru a-şi  achita  partea care le revine din mărirea de capital a RMGC, urmând a returna împrumutul când RMGC va da dividende   (Mărirea de capital la RMGC a fost de 216 mil.  $, din care 174 mil. $ Gabriel şi 42 mil $ Minvest şi compania privată) ([2009 GFS], pag. 13, 16).

 

Cum de s-a asociat statul român,  prin compania falimentară Minvest, cu o companie fără experienţă  în   exploatare  şi fără bani  ? –  rămâne întrebarea fierbinte la care  trebuie să primim un răspuns.

3. Licenţa  47

 

       Licenţa de exploatare 47/1999 a fost acordată prin H.G. nr. 458 din 10 iunie 1999 lui Minvest ca titular şi lui RMGC ca afiliat (prin art. 11, art. 46 şi prin interpretarea în favoarea lui Gabriel a Art. 15 din Legea minelor 61/1998). Minvest  a făcut exploatare, prin sucursala sa Roşiamin, iar  RMGC (Gabriel)  a făcut explorare.

 

        Licenţa 47 a fost transferată (conform art. 14 din Legea Minelor 61/1998) de la Minvest la RMGC prin Ordinul Agenţiei Naţionale pentru Resurse  Minerale, pe scurt ANRM nr. 310/9.10.2000, Minvest ramânând companie afiliată. Deci, prin ordin al ANRM, participarea statului de 100% a fost diminuată la  numai 19,31%  !  Acelasi lucru s-a întâmplat la Bucium şi  Certej !

 

Să remarcăm că Legea 61 prevede doar titular pentru o licenţă, nu şi afiliat, şi că licenţele, atât cea de exploatare cât şi cea de explorare, sunt exclusive. Deci,  normal era  ca Minvest  să exploateze cu Licenţa de exploatare  47,  iar RMGC putea şi  trebuia să ceară o licenţă de explorare pe acelaşi perimetru al Licentei 47, conform Art. 15.    Dar ingineria cu licenţa mixtă  –  de exploatare şi explorare – dovedeşte înţelegerea dintre  ANRM şi Gabriel, în folosul firmei private. Pentru că  una este să le spui acţionarilor că ai o licenţă de explorare, care se acordă pentru 5 ani plus încă maximum 3 ani, şi alta este să te lauzi că ai o licenţă de exploatare, care se acordă pentru 20 de ani, plus – eventual – încă câte 5 ani.

 

Să remarcăm  că  Art. 15  din Legea minelor 61/1998  devine  Art. 25 în Legea minelor 85/2003,  şi acesta nu mai permite  unor persoane juridice, alta decât titularul licenţei, dreptul de explorare/exploatare pentru aceleaşi  resurse minerale – în speţă  aurul şi argintul la Roşia Montană:

– Legea 61/1998, Art 15. – In limitele unui perimetru de  exploatare autoritatea competenta poate acorda, în conditiile legii, unor persoane juridice, altele decat titularul licentei,  dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru  unele   resurse minerale, cu acordul titularului.

– Legea 85/2003,  Art 25. – In limitele unui perimetru de  explorare/exploatare, autoritatea competenta poate acorda, în conditiile legii, unor persoane juridice, altele decat titularul licentei,  dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru  alte  resurse minerale, cu acordul titularului.

 

 Perimetrul  Licentei  47 a fost modificat de 3 ori, prin acte adiţionale elaborate  de ANRM, în favoarea lui RMGC (Gabriel):

–          perimetrul iniţial era  de aproximativ  1200 ha, şi era orientat est-vest; aproape sigur  nu conţinea masivul Cârnic;

–          a fost mărit în 1999, la 2122 ha, ca să conţină  şi Cârnicul cel puţin;

–          a fost mărit în 2001, la 4282 ha ([DP], pag. 8), adică la toată suprafaţa comunei Roşia Montană (16 sate),

–          a fost micşorat în 2004, la 2388 ha, şi este orientat nord-sud (s-a ajuns astfel  la situaţia absurdă – şi ilegală credem – că perimetrul licenţei nu mai conţine uzina de prelucrare din Gura Roşiei, folosită de Roşiamin până în 2006).

 

Să observăm că s-a modificat de fapt perimetrul de explorare al lui  RMGC (Gabriel), şi nu perimetrul de exploatare al lui Minvest.

 

Să  mai menţionăm că  ambele legi ale minelor nu permit modificarea prevederilor licenţei (din care face parte şi perimetrul) :

–          Legea Minelor   61/1998, prin  Art. 11:  “Prevederile licenţei  rămân

valabile pe toată durata acesteia, în conditiile existente la data încheierii” ,

      –     Legea Minelor  85/2003,   Art. 60 (1): “Prevederile licenţelor de explorare şi/sau exploatare aprobate de Guvern   rămân valabile pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate”.

şi că perimetrul unei licenţe de explorare poate fi doar micşorat.

 

  Licenţa nr. 47/1999 era  deci pentru exploatarea veche, de mici dimensiuni (400.000 tone minereu anual), în carieră  deschisă în muntele Cetate, exploatare închisă în 2006 ca fiind nerentabilă, nu pentru proiect.

 

În  Raportul la Studiul de EIM,  ca şi în alte documente precedente,  RMGC face fals referire la   Licenţa de exploatare  nr. 47/1999 ca fiind licenţa pentru proiect  (Vol. 7, pag. 4, de exemplu).    RMGC nu poate face exploatarea prevăzută în proiectul său cu Licenţa de exploatare 47 şi Legea Minelor 85/2003 nu prevede operaţia de modificare  (actualizare) a unei licenţe de exploatare, cum fals afirmă RMGC: „Actuala licenţă de exploatare va trebui modificată în conformitate cu noile cerinţe. Ea va fi eliberată de ANRM,  RMGC căutând sa  finalizeze cererea de modificare după aprobarea EIM.” (Raport  Studiu  EIM,Vol. 7, pag. 6) .

 

RMGC trebuie să ceară o nouă licenţă de exploatare, pentru  cele 4 cariere prevăzute în proiectul său, configurat abia în 2001;  noua licenţă de exploatare ar  trebui să fie aprobată de Guvern, nu de ANRM.  Pentru a începe activităţile miniere prevăzute în  această eventuală nouă licenţă, RMGC ar  fi avut  nevoie de acordul de mediu !

 

Procedura de obţinere a acordului de mediu, declanşată în decembrie 2004,  prin depunerea MPP,  trebuia  să urmeze  şi  nu  să  preceadă  pe cea a obţinerii licenţei de exploatare (conform Legii Minelor 85/2003, Art. 20, alin. (1), lit. c)  şi Art. 22, alin. (1), lit. d) ).

 

   RMGC nu poate  să obţină o licenţă de exploatare nouă,  pentru  Proiect, sub legea Minelor 85/2003, deoarece  la Art. 18, alin. (2), se spune că: „Licenţa de exploatare se acordă:  a)  direct titularului licenţei de explorare, la solicitarea acestuia, …; b) câştigătorului unui concurs public de ofertă, … .”

Dar RMGC  nu a fost titularul unei licenţe de explorare, ci   a fost (este) titularul  unei licenţe de exploatare.  

Să observăm că  nici nu se poate organiza un  concurs public  de ofertă pentru Roşia Montană, deoarece  Art. 11 din Legea Minelor  85/2003 interzice strict efectuarea de operaţii miniere – deci  explorare/exploatare – la Roşia Montana, din cauza patrimoniului arheologic de importanţă mondială (galerii romane şi dacice unice în lume):

–  Art. 11 alin.  (1) :   „Efectuarea de activităţi miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale,…., precum  şi instituirea dreptului de servitute pentru activităţi miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise.”

–  alin. (2): „Excepţiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu avizul autorităţilor competente în domeniu şi cu stabilirea de despăgubiri şi alte măsuri compensatorii.”

 

  In mai 2006, Minvest a încetat permanent  toate operaţiile miniere la Roşia Montană şi a predat un plan de închidere a minei care a fost aprobat ([2009 FQR], pag. 36).  Conform Legii Minelor 85/2003, Art. 52, titularul licenţei 47, adica RMGC, a cerut închiderea  minei. Conform Art. 31, concesiunea minieră  încetează  şi, deci, considerăm că Licenţa 47 trebuia să fie  anulată (retrasă).  Ea este însă încă activă în listele ANRM, în interesul RMGC! 

 

  Licenţa 47  este secretă. Se pot deduce însa logic, din documentele publice ale lui Gabriel, prevederile ei şi se poate vedea cum legile minelor au fost, credem,  încălcate de ANRM, în favoarea RMGC. Cerem desecretizarea licenţei 47  şi a anexelor sale !

 

    4. Problemele economice ale proiectului

 

       Vom analiza:

–          4.1. Beneficiile pentru România

–          4.2. Pierderile pentru România

–          4.3. O problemă deschisă

–          4.4. Rezumat

 

4.1. Beneficiile pentru Romania

 

        Vom  analiza aici:

                  4.1.1 Beneficiile directe

                  4.1.2 Beneficiile indirecte.

 

Câteva observaţii pentru început:

 

   Aflăm din  documentele lui Gabriel  despre  evoluţia costului de construcţie a minei necesar pentru a trece la exploatarea prevăzută în proiect :

 

• 253 milioane USD  în 2001  ([2001 AR], pag. 6)
• 437 milioane USD  în 2002  ([2002 AR], pag. 10)
• 638 milioane USD  în 2006  ([2005 AR], pag. 14)
• 876 milioane USD în 2009 ([2008 AR], pag. 3).

 

Explicaţia noastră pentru aceste creşteri este că acest  cost a fost greşit evaluat,  datorită incapacităţii  RMGC de a face un proiect bun.  Nu cunoastem ca RMGC să fi dat o explicaţie a acestor creşteri.

 

  Aflam din  documentele lui Gabriel  de asemenea despre   involuţia  concentraţiei  medii de aur în depozitul de la Roşia Montană:

 

Concentraţia medie  de aur

la tona de minereu                     Cantitatea de minereu                   Documentul

 

1,7   g/t   Au                                45.000.000 t                                                [1998  AR]

1,52 g/t   Au                              218.000.000 t           [2002 AR], [2003 AR], [2004 AR],       

                                                                                                                          [MPP]

1,46   g/t   Au                            215.000.000 t                [2005 AR],  [EIM]                          

1,3 g/t    Au                               215.000.000 t                   site-ul  lui Gabriel în 2010

 

——————————————————————————————————–

0,86 g/t                                        29.000.000 t        Regia Deva 1995 în  [1997AR],  pag. 8

 

Care sa fie adevărul ?  

 

   In [2005 AR], pag. 3,  găsim următoarele date legate de proiect:

 

2 miliarde USD (cel putin)  infuzaţi  în economia  României pe durata de viaţă a minei,

1.200 locuri  de muncă create în medie pe durata de 2 ani de construcţie a minei,

   600  locuri  de muncă directe    create în medie  pe durata de viaţă a minei,

6.000 locuri  de muncă indirecte   create în medie  pe durata de viaţă a minei.

 

 

In  [2006 AR], pag. 12,  găsim 2,5 miliarde USD infuzaţi  în economia României  pe durata de viaţă a minei.

 

Pe cand în 2010, găsim pe site-ul lui Gabriel şi în reclamele agresive promovate la televiziune  de RMGC, următoarele date legate de proiect:

4 miliarde USD (cel putin) infuzaţi  în economia României  pe durata de viaţă a minei,

2.300 locuri  de muncă create în medie pe durata de 2 ani de construcţie a minei,

   880 locuri de muncă   directe create în medie  pe durata de viaţă a minei,

3.500 locuri  de muncă indirecte  create în medie  pe durata de viaţă a minei.

 

Cum  este posibil să existe aceste fluctuaţii în datele proiectului dacă nu din cauza neseriozităţii  sale?  Ca să glumim, atunci să mai aşteptăm  câţiva ani cu  acest proiect, dacă cu fiecare an  care trece creşte şi suma infuzată în România cu 0,5 miliarde dolari!

 

  In iulie  2009, redevenţa minieră a crescut de la 2% la 4%.

  RMGC declară că până acum a investit în România peste 400 milioane USD (www.gabrielresources.com – Corporate profile   – 10 mai 2010) . Ar fi utilă  publicarea  de către RMGC a unei liste  a acestor ‘investiţii’, ca să vedem ce conţine.

 

Să intrăm acum  în detalii:

 

Beneficii pentru România de 4 miliarde USD ?

       Exagerări grosolane !

 

Un astfel de proiect  generează beneficii directe din redevenţa minieră, din taxe şi plata salariilor şi beneficii indirecte din generarea unor afaceri şi investiţii  secundare.

În 2010, RMGC spune că va aduce beneficii directe şi indirecte României de 4 miliarde USD pe durata de  circa 20 ani (2 ani  (construcţia minei)  + 16 ani (de viaţă a minei) +  perioada de închidere a minei ), şi anume:

–          beneficii directe    de 1,7 miliarde USD,

–          beneficii indirecte de 2,3 miliarde USD

 

(www.gabriel resources.com – Corporate profile   – 10 mai 2010).

 

 În contextual cel mai favorabil pentru RMGC, de 1.000 USD/uncia de aur  pe toată viaţa minei şi fără costuri pentru reabilitarea mediului, estimăm  [2] că proiectul va genera un profit direct (dupa scăderea taxelor) pentru investitor (Gabriel) de maximum 3,2 miliarde USD. Este un nonsens să credem că România va  beneficia de 4 miliarde USD, adică mai mult decât Gabriel.

 

4.1.1  Beneficii directe  pentru Romania de 1,7  mld. USD ?

Observaţie.  Beneficiile directe pentru România erau de 583 milioane USD  pentru primii 17 ani de operare, la 350 USD/uncie ([MPP], pag. 17, 18).

 

– Beneficiile sub formă de venituri la bugetul de stat constau  din:

                 – impozit pe profitul RMGC  (16%),

                       – taxa de redevenţă minieră  (4%).

 

In scenariul cel mai optimist (1.000 USD/uncie),  estimăm [2] aceste beneficii la aproximativ  863 milioane USD pe durata de viaţă a minei  (adică  de aproximativ 40 milioane USD /an pentru fiecare din cei  20 ani de viaţă) .

 

– Beneficiile sub formă de dividende şi alte taxe

In scenariul cel mai optimist, profitul cumulat al Minvest (România) după 16 ani  este estimat de noi [2]  la 305 milioane USD.

 

Minvest (Romania) va rambursa partea sa (19,31 %) de capital la RMGC – plus împrumuturile făcute la Gabriel pentru acoperirea majorărilor de capital – din dividende, când le va primi.

 

Gabriel estimează  intervalul de timp de la începutul exploatarii când va avea beneficii   (payback)  la:

5,2 ani    –  dacă  preţul aurului este de 600 USD/uncie,

3,5 ani    –  dacă  preţul aurului este de 750 USD/uncie,

2,7 ani    –  dacă  preţul aurului este de 900 USD/uncie.

 

Noi  [2] apreciem că payback-ul pentru România este de circa  12 ani, la un preţ al aurului de 1.000 USD/uncie.

 

Apreciem că “taxele pe dividende” de la Gabriel nu vor ajunge la buget, deoarece acţionarii sunt  în majoritate companii offshore, fără taxe.

 

4.1.2   Beneficii indirecte pentru România de 2,3 mld. USD ?

Observaţie.  Beneficiile indirecte pentru România erau de 1,024 mld. USD  pentru primii 17 ani de operare, la 350 USD/uncie ([MPP], pag. 18).

 

RMGC pretinde că în totalitate costurile sale de productie (operare) constituie “beneficii indirecte pentru România”, deoarece cheltuielile se fac în România.

     Total fals !

 

Costul de producţie (project operating cost) este estimat (în [2009 FQR], pag. 9)  la  12,57 USD pe tona de minereu (a fost de 9,46 USD în 2005, 6,48 USD în 2004, 4,99 în 2000, deci creşte mereu în timp).

 

Amintim  (din [MPP], pag. 43) următoarele date pe durata de viaţă a minei (17 ani):

               Total minereu:  218       milioane tone

               Total steril:       261,5    milioane tone

               Total excavat:  479,5    milioane tone.

 

Costul de producţie provine din:

– minerit   22,9%,

– procesare şi stocare   65,5 %,

– activităţi generale şi administrative  11,6 %.

 

 Mineritul implică excavarea/ distrugerea a 4 munţi şi deci modificarea peisajului în mod ireversibil. Este “beneficiu indirect” sau o pierdere  imensă pentru România ?

 

 Procesarea  are loc într-o uzină închisă şi implică în principal :

                      – consumul  unor chimicale importate (inclusiv cianura),

                      – energie electrică şi apă.                    

– Importurile nu sunt beneficii pentru economia naţională.

– Consumul resurselor energie electrică şi apă  sunt o  pierdere pentru economia naţională şi nu un “beneficiu  indirect”.

 

  Stocarea unor cantităţi uriaşe de deşeuri toxice duce la contaminarea solului şi chiar la contaminarea pânzei freatice,  deci nu sunt “beneficii indirecte”.

 

 Singurul beneficiu pentru România este reprezentat de componenta  “activităţi generale şi administrative”. De această componentă  profită  într-adevăr  direct unii oficiali din administraţia locală şi centrală; dar ea poate contribui şi la procesul de corupţie, care nu este un beneficiu pentru România.

 

a) Revitalizarea zonei ?

 

 – Proiectul minier  nu  foloseşte  resurse procesate local. Principala materie primă în activitatea minei este minereul,  care este direct procesat de companie, cu propriile echipamente de import. Unele produse chimice ar putea fi achiziţionate din România, dar acest lucru nu va avea mai mult ca sigur un impact semnificativ asupra industriei chimice locale.

 

– Produsul final al  proiectului  este aurul. În România însă nu există o piaţă de desfacere a aurului şi nu există o industrie de procesare a aurului .   BNR a anunţat oficial că rezervele naţionale de aur sunt suficiente (103 t). Pieţele de desfacere ale RMGC sunt deci  în străinătate şi compania va exporta întreaga sa producţie.

 

Mai mult decât atât, existenţa unei activităţi miniere de asemenea proporţii îi  descurajeaza pe alţi potenţiali oameni de afaceri să investească în regiune. Pe lângă minerit, regiunea are un potenţial semnificativ şi imediat pentru o dezvoltare bazată pe turism (agroturism şi turism cultural), precum şi pentru activităţi economice bazate pe creşterea animalelor etc.

 

Aceste activităţi alternative nu pot fi dezvoltate într-o zonă în care mediul înconjurător  /apă, sol, aer/ va fi afectat în mod considerabil de activitatea de tip minier. Mina, în special din cauza că  este la suprafaţă,   exclude dezvoltarea potenţială a unor activităţi diversificate şi de durată, care ar putea oferi locuri de muncă şi venituri populaţiei.

 

Oricât de sigure ar fi măsurile de protecţie a mediului pe care le va aplica RMGC, nici un investitor şi nici un turist nu-şi va asuma riscul să vină în apropierea unei mine de aur care utilizează  cantităţi aşa de mari de cianuri. A ignora acest aspect ar însemna o totală neînţelegere a psihologiei investitorilor şi  turiştilor.

 

Proiectul  Roşia Montană este un caz tipic de activitate principală care nu se bazează pe resurse procesate local şi nu generează  nici o activitate economică corelată. Din punct de vedere economic  aşadar, pretenţia RMGC că proiectul  va avea un impact pozitiv asupra economiei locale şi naţionale  este nerealistă.

 

b) Ocuparea forţei de muncă ?

    (Locurile de muncă şi somajul)

 

RMGC a anunţat că  “va crea un număr semnificativ de locuri de muncă, temporare şi permanente”. Conform Studiului de fezabilitate al RMGC, numărul total de angajaţi va fi de 500 în momentele de exploatare maximă.

 

 Numărul locurilor  de muncă  directe, în medie, pe durata de viaţă a minei, a crescut şi el însă în timp:

–          500 în [DP], pag. 11,

–          560 în [2004 AR], pag. 29, [MPP], pag. 19,

–          600 în [2005 AR], pag. 3,

–          880 pe site-ul lui Gabriel în 2010 şi în recenta reclamă susţinută de domnul Bogdan Baltazar.

 

Dar în studiul comandat de Gabriel lui Independent Mining Consultants Inc. în 2003 , care se afla pe site-ul lui Gabriel, dar a fost retras, există tabele cu meseriaşii  şi numărul lor pe fiecare an, media fiind de 217 locuri de muncă directe (maximum  248 locuri în anul al 8-lea de viaţă).

 

Dacă acest Proiect este similar altor proiecte gestionate de companii străine, atunci multe din slujbele bine plătite vor fi oferite străinilor. Dacă se va pune problema scăderilor costurilor, varianta scăderii numărului de angajaţi se ia prima în calcul. Aşadar, o scădere a numărului locurilor de muncă pe termen lung este de aşteptat, şi scăderea va fi aproape cert în randul localnicilor angajaţi.

 

Problema locurilor de muncă este critică în zonă.  Inchiderea în 2006 a  minei de stat existente a afectat  circa  800 (775) de muncitori. Mai mult, închiderea minei de cupru de la Roşia Poieni (pentru a se face loc RMGC) va afecta alţi 1.500 de muncitori.

 

Sarcina disponibilizării a 2.300 de muncitori şi a compensării lor va reveni bugetului de stat al României. Angajarea a  circa 300 de oameni  de către RMGC nu va fi simţită şi nu va soluţiona problema locurilor de muncă, în condiţiile în care 2.000 de oameni vor rămâne fără ocupaţie şi venituri. Dar poate mulţi dintre ei au fost relocaţi deja de către RMGC, înainte de termen.

 

  RMGC presupune că deschiderea minei va crea locuri de muncă indirecte. În descrierea Proiectului [MPP], RMGC a calculat între 5 şi 7 , apoi între 3 şi 5, locuri de muncă indirecte pentru un loc de muncă la mină. Această estimare este total nerealistă, este o exagerare.  În  2005  ne prezentau  6.000 locuri de muncă indirecte, în 2010  doar 3.500: ce să mai credem ?  Crearea de locuri de muncă indirecte este asigurată doar de o activitate cu legături economice în aval şi amonte, nu de o mină pe termen scurt.

 

 Distrugerea terenurilor agricole şi a pădurilor, care oferă o sursă de venituri pentru populaţia locală, va genera şi mai multă sărăcie. În perioada 1997-1999 a avut loc prima restructurare a forţei de muncă din minerit,  în urma unui decret guvernamental. Cei care au beneficiat atunci de pachetul financiar oferit în compensaţie de guvern au devenit fermieri. Standardele lor de viaţă sunt relativ scăzute, dar au suficient teren, animale, resurse forestiere pentru a-şi hrăni familiile şi a-şi asigura căldura în timpul iernii. Dacă ar fi strămutaţi – relocaţi şi şi-ar pierde terenurile, ar muri de foame. Nu este greu de imaginat ce se va întâmpla cu majoritatea şomerilor care vor fi privaţi de aceste resurse. Sarcina de a oferi ajutoare sociale va reveni tot bugetului de stat al României, nu RMGC.

 

 RMGC spune, în [EIA], că fără proiect şomajul va creşte la 90%. Total greşit, pentru că numără ca şomeri şi pensionarii şi ţăranii care lucrează în gospodăriile lor de subzistenţă  (să nu uităm că Roşia Montană este un sat, nu un oraş).

 

RMGC are o mare contribuţie la şomajul  din 2010 în zonă. Incă din 2002, când RMGC a cerut şi a obţinut de la Consiliul local al comunei Roşia Montană modificarea PUG-ului şi  PUZ-ului comunei şi  declararea prematură (pentru că proiectul nu a fost aprobat)  a unei suprafeţe de 1376,16  ha drept zonă industrială minieră ([MPP], pag. 20), nici o altă activitate minieră nu a mai fost permisă în zonă, în aşteptarea proiectului ‘salvator’.

 

 Comuna Roşia Montană (16 sate)  are o suprafaţă de 4200 ha, 3865 locuitori (conform recensământului din 2002) şi 1362 familii; vor fi afectate de proiect 960 familii ([MPP], pag. 159) – 77% au fost deja relocaţi .

 

In medie, în 2004,  în 25% din gospodării exista un angajat Minvest şi în circa 7% din gospodării exista un angajat RMGC ([MPP], pag. 158).

 

Proiectul ar putea afecta 33 de activităţi comerciale. Cele mai multe sunt băcănii sau magazine universale, baruri sau o combinaţie a ultimelor două  ([MPP], pag. 158).

 

Nu este nevoie să spunem ce se va întâmpla la închiderea minei, pentru că problema asigurării necesarului  de trai al populaţiei va apărea încă din primii ani de exploatare şi se va înrăutăţi cu timpul.

 

RMGC nu va soluţiona problema locurilor de muncă. Dimpotrivă, va genera o rată a şomajului mare şi o sărăcire considerabilă a populaţiei. Bugetul de stat al României va trebui să acopere aceste pierderi.

 

De asemenea, diferenţele majore de nivel de trai între majoritatea aflată în şomaj şi puţinii angajaţi ai RMGC va crea şi mai multe tensiuni sociale şi poate şi o creştere a