Adio frumuseţii cinema-ului italian, Virna Lisi

Lumea spectacolului o plânge pe Regina cinema-ului, Virna Lisi.

O frumuseţe perfectă, aristocratică. Avea nişte ochi verzi-albaştri splendizi. O privire luminoasă, nişte “buze perfecte” şi acea fascinaţie mediteraneană. Avea o faţă de înger şi un caracter energic. Era o femeie spirituală şi inteligentă. A murit în somn, la casa sa din Roma. Fusese diagnosticată în urmă cu o lună de zile cu un cancer descoperit prea târziu. Era actriţa care ştia să spună nu rolurilor care nu-i conveneau.

Actriţa care ştia să spună nu

Actriţa Virna Lisi a fost distinsă la Cannes cu Premiul pentru Cea mai bună actriţă şi apoi cu Premiul César pentru rolul Catherinei de Médicis din filmul Regina Margot, de Patrice Chéreau.

În fiecare secvenţă a filmului, figura actriţei italiene era ca un balon de ură ce făcea ecou alurii diafane a “păpuşii” Isabelle Adjani. Virna Lisi era o încarnare impresionantă a răului, foarte diferită de frumuseţea cu care erau obişnuiţi spectatorii. Cu figura palidă, cu înalta frunte bombată sub o coafura care îi înăsprea trăsăturile fine, cu osatura evidentă a pomeţilor, cu frumoşii ei ochi verzi larg deschişi ce păreau întunecaţi la culoare, provoca teama. Cu vocea imperioasă, cu ţinuta austeră, era într-adevăr femeia bătrână, plină de ură, sigură de puterea ei şi de ascendentul ei toxic. De nerecunoscut, dar admirabilă.

Cu Richard Burton în Bluebeard, regia Edward Dmytryk şi Luciano Sacropanti

Virna Lisi, frumuseţe blondă, “la Marilyn italiana”, cum titrează Corriere della Sera, a cărei strălucire a răvăşit cinema-ul italian al anilor 50 şi 60, s-a născut la Ancona în 1936. Numele real era Virna Peralisi. A filmat în zeci de pelicule în Italia, Franţa, dar şi la Hollywood, şi a dat replica celor mai mari actori ai generaţiei sale, de la Alain Delon, în Laleaua neagră (1963), la Richard Burton sau Mastroianni în Casanova 70.

A debutat la 17 ani, alături de Giacomo Rondinella, în comedia muzicală E Napoli canta, în regia lui Armando Grottini.

Actriţa adorată a epocii de glorie a cinema-ului italian

Au urmat mici roluri de ingenuă până la pelicula La donna del giorno a lui Francesco Maselli (1956) şi apoi roluri dramatice.

A urcat pe scenă graţie lui Vittorio Gassman, care a prezentat-o lui Giorgio Strelher, directorul Piccolo Teatro din Milano. În primăvara lui 1956, regizorul i-a încredinţat rolul Lucile Desmoulins din Les Jacobins, de Federico Zardi, alături de Serge Reggiani în cel al lui Robespierre.

Cu Alain Delon în Laleaua neagră

După căsătoria sa cu arhitectul roman Franco Pesci, a acordat mai multă atenţie vieţii personale, dar a revenit pe platoul de filmare pentru Eva, în regia lui Joseph Losey, alături de Jeanne Moreau (1962), apoi în Laleaua neagră (Chistian Jacque, 1963) şi Păpuşile de Dino Risi (1964).

O descoperim apoi în La Fille et le Général cu Rod Steiger, în Bradul de Crăciun de Terence Young cu Bourvil şi William Holden.

Virna Lisi, o Marilyn italiană

Filmografia ei cuprinde, printre altele, şi rolul feminin principal din How to Murder Your Wife (Cum să-ţi omori soţia), film de Billy Wilder, cu Jack Lemmon, producţie din 1965.

A strălucit în producţiile italiene, care trăiau atunci epoca lor de glorie, în show-urile de la RAI, unul dintre primele sale succese fiind rolul Elizabeth Bennett din Mândrie şi prejudecată.

Fascinaţia italiană a Virnei Lisi

În Studiourile din Roma cota ei a crescut rapid. A apărut în peplum, în Romulus şi Remus, în comedii cu Toto…

A fost prototipul actriţei italiene magnifice, a cărei frumuseţe era ocultată numai de talent.

Alături de Rod Steiger în Faţa şi Generalul

Cinefilii îşi amintesc vivacitatea apariţiilor ei pe ecran, una dintre amintirile de neşters fiind cea din 1966, graţie lui Pietro Germi, în Signore & signori o comedie spumoasă distinsă cu Palme d’Or la Cannes (ex-aequo cu Un bărbat şi o femeie de Claude Lelouch). În această poveste a modului de viaţă burghez dintr-o mică provincie, Lisi era Milena, o casieră romantică, a cărei frumuseţe captiva aproape pe toată lumea.

Cu Jack Lemmon în Cum să-ţi omori soţia

Cariera actriţei a continuat în anii ’70 şi 80, în timpul cărora a turnat mai ales pentru televiziune. Este memorabilă în Le Temps des loups (1970) de Sergio Gobbi cu Robert Hossein, Charles Aznavour, Marcel Bozzufi sau în Les Galets d’Etretat, de Sergio Gobbi, în care l-a avut partener pe Maurice Ronet.

Cu Marcello Mastroianni în Casanova 70

În Păpuşile în regia lui Dino Risi

Când Patrice Chéreau a chemat-o în 1994, alegerea ei era un indiciu al dorinţei lui de a reînvia spiritul cinematografiei europene. Pentru că despre acest lucru este vorba în traiectoria Virnei Lisi, care, ca şi prietenul ei apropiat Helmut Berger, cu care filmat în Un beau monstre, de Sergio Gobbi, ea a fost totodată vedeta populară “It girl”, cum spun americanii, şi a rămas unul dintre simbolurile unui cinema care astăzi a dispărut.

Cu Marcello Mastroianni în filmul Ieri, azi şi mâine, 1965

La 50 de ani, Virna Lisi a dat un al doilea suflu carierei sale, ca în Crăciun fericit. Un An Bun, de Luigi Comencini (1989), în care a jucat rolul unei proaspete bunici alături de Michel Serrault.

Cariera hollywoodiană n-a durat mult, actriţa refuzând rolul unei James Bond Girl din Din Rusia cu dragoste, în care a fost înocuită de Miss Roma, Daniela Bianchi, şi Barbarella din adaptarea BD-ului lui Jean-Claude Forest, de Roger Vadim, care i-a adus apoi un colosal succes lui Jane Fonda.

În rolul Caterinei de Medici din pelicula Regina Margot

A jucat în Bradul de Crăciun (Terence Young, 1969) şi Barbă-Albastră de Edward Dmytryk (1972). A apărut alături de Frank Sinatra în Le Hold-Up du siècle din 1968.

A colaborat de două ori sub regia lui Henri Verneuil, întâi în Cea de a 25-a oră (1967), după romanul lui Virgil Gheorghiu, apoi în Şarpele (1973).

O femeie inteligentă şi distinsă

Printre filmele ei far se numără şi Dincolo de bine şi rău, în regia Lilianei Cavani (1977), Greierele (Alberto Lattuada, 1980), Parfum de mare (Carlo şi Enrico Vanzina, 1982), Crăciun fericit…Un an bun (Luigi Comencini, 1990)…

Ultima ei apariţie în cinema datează din 2002, în filmul Cea mai frumoasă zi din viaţa mea, regizat de Cristina Comencini.

În serialul Il Sangue e la rosa

A marcat de asemenea producţiile micului ecran cu Balzac, al regizorului Josée Dayan (1999), dându-le replica lui Gerard Depardieu, Jeanne Moreau şi Fanny Ardent.

În Italia, după şase Premii Nastro d’Argento pentru cea mai bună actriţă, a fost încununată, în 2009, cu David de Donatello pentru întreaga carieră. Mai primise de altfel două Premii David di Donatello pentru filmele Greierele în 1980 şi Parfum de mare în 1983.

O actriţă emblematică a cinema-ului italian

Carieră ce a continuat, de altfel, în televiziune, unde a lucrat până în ultimele ei zile.

A colaborat cu cei mai mari regizori, de la Alberto Lattuada la Mario Monicelli, Dino Risi, Henri Verneuil, Joseph Losey, jucând în peste 80 de filme pentru marele ecran şi 40 pentru televiziune, îndrăznind să treacă de la roluri de vampă la cele de femeie în vârstă, întotdeauna strălucitoare.

Virna Lisi va rămâne una dintre figurile emblematice ale cinema-ului italian, prin frumuseţea, prin talentul şi prin caracterul ei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.