S-a stins din viaţă ieri, în Virginia, în Statele Unite, celebrul dirijor Lorin Maazel, în vârstă de 84 de ani.
Despre cel supranumit “Little Lorin”, care era şi un un virtuoz violonist, căruia îi plăcea mai ales să interpreteze concertele pentru vioară ale lui Mozart, şi compozitor, muzicienii de orchestră din lumea întreagă afirmau că posedă cea mai mare virtuozitate a tehnicii dirijorale şi un auz infaibil al întregii orchestre. Într-un concert cu 120 de interpreţi, reuşea imediat să descopere că cineva a cântat un si bemol în loc de un si becar. Măiestria lui era desăvârşită, astfel încât aproape nu era nevoie de repetiţii. Era suficient ca muzicienii să urmărească bagheta sa în seara concertului. Era capabil să dirijeze nouă simfonii de Beethoven într-o singură zi.
Tehnica lui modernă conferea execuţiilor o perfecţiune formală şi o virtuozitate uluitoare, iar în serile în care era inspirat, se revela ca un magician al culorii orchestrale, mai ales în muzica lui Ravel şi Debussy. Melomanii l-au aplaudat la Bucureşti de mai multe ori, ultima dată toamna trecută, în cadrul Festivalului “George Enescu”, oferindu-le clipe sublime, seri de dumnezeire. Gesturile sale păreau, dincolo de dificultăţile tehnice, că desenau în aer culoare şi expresie. Partiturile cu Mozart sau Beethoven, Verdi sau Wagner, pentru a nu mai spune Puccini sau Strauss, se defineau printr-o identitate bine profilată. În ultimii ani la “Alla Scala” a scris pagini de neuitat în “Aida” şi “Tristan şi Isolda” .
Copil minune al baghetei, Lorin Maazel a dirijat pentru prima dată o orchestră profesionistă la vârsta de 9 ani, iar la 11 ani, Toscanini l-a invitat la pupitru, la New York, unde a dirijat în pantaloni scurţi. Între 9 şi 15 ani a fost la pupitrul celor mai mari orchestre.
Fiu al unei familii de evrei americani, Maazel s-a născut în 1930 la Paris, unde tată săul venise să urmeze cursuri de canto. Bunicul său, Isaac Maazel, evreu de origine rusă, a fost violonist la “Metropolitan Opera”. Primele lecţii de vioară le-a primit, la vârsta de 5 ani, de la Karl Moldrem.
La pupitrul Filarmonicii din Viena
În 1955 a debutat la “Scala” din Milano, într-un concert simfonic, în compania violonistului Leonid Kogan. Cinci ani mai târziu îşi făcea debutul la Londra, cu “BBC Symphony Orchestra”, cu Simfonia nr. 2” de Mahler, iar în anul următor era chemat să dirijeze “Boston Symphony Orchestra”.
Obţine primul său post permanent la “Deutsche Oper” din Berlin, în 1965, şi la “Radio-Symphonie-Orchester”, cu care realizează opera “Ulisse” de Luigi Dallapiccola. Graţie lui, “Deutsche Oper” este invitată la “Kennedy Center” din New York.
Între 1970 şi 1972 este dirijor asistent al lui Otto Klemperer la “New Philharmonia Orchestra”, după care este numit la conducerea Orchestrei din Cleveland, unde îi urmează lui George Szell, după doi ani de interimat ai lui Pierre Boulez.
Foarte respectat şi admirat mai ales pentru cunoaşterea profundă a repertoriului romantic şi al compoziţiilor lui Gustav Mahler, Jean Sibelius, Giacomo Puccini sau Richard Strauss, dirijând întotdeauna din memorie, el este succesiv director muzical al celor mai mari orchestre din lume. Urmându-i lui Kurt Masur, la conducerea “New York Philharmonic”, între 2002 şi 2009, programează “On the Transmigration of Souls”, compusă de John Adams ca omagiu al victimelor de la 11 septembrie. Compoziţia şi înregistrarea ei obţin “Premiul Pulitzer” şi trei Premii “Grammy” , pentru “cea mai bună compoziţie contemporană”, “cea mai bună înregistrare orchestrală” şi “cel mai bun album de muzică clasică”. După 2009, păstrează numai posturi permanente în Europa, la Opera din Valencia, şi la “Orquesta de la Comunidad Valenciana”, iar din 2011 la Orchestra Filarmonică din München.
În timpul repetiţiilor, cu Mariana Nicolesco
A condus, de-a lungul anilor, peste 150 de orchestre, în mai mult de 5.000 de opere sau compoziţii diferite. Cea mai durabilă legătură a avut-o cu Filarmonica din Viena, pe care a dirijat-o de 408 ori de-a lungul a 50 de ani: de 115 ori la Viena, de 108 ori la Salzburg şi de 187 de ori în turneu. Şi tot la Viena a apărut de 68 de ori în fosa Operei şi de 11 ori a dirijat “Concertul de Anul Nou”.
A fost, de asemenea, primul american şi cel mai tânăr dirijor care a condus, la prestigiosul “Festival de la Bayreuth”, opera “Lohengrin” de Wagner. S-a întâmplat în 1960, când avea 30 de ani.
Şi tot o premieră i s-a datorat, în 2008, când a dirijat un concert fără precedent, în Coreea de Nord, transmis şi la televiziunea nord-coreeană. Evenimentul, deşi criticat în America, a fost considerat un act de diplomaţie culturală.
În ultimii ani s-a consacrat mai mult compoziţiei, scriind, în special, o operă după “1984” de George Orwell, pe un libret de Mc Clatchy şi Meehan, care a fost montată la “Covent Garden” din Londra, în 2005, în scenografia spectaculoasă a lui Robert Lepage, şi a fost jucată şi la “Teatro alla Scala” cu casa închisă.
Muzicianul de anvergură a fost dublat de un fin intelectual, dotat pentru varii domenii. A studiat matematicile şi limbile moderne. A scris articole de critică muzicală, încă de la 8 ani, iar la 23 de ani a elaborat un roman.
Lorin Maazel a fost întotdeauna atent la relaţia israeliano-palestiniană, militând pentru dialog. În 2009 a dirijat la Roma “Lamentaţie pentru Yizhak” de Dov Seltzer, în amintirea lui Yitzhak Rabin, asasinat cu brutalitate.
La pupitrul Philharmonic Orchestra în 2010
A primit Premiul “Sibelius” în Finlanda, a fost numit Comandor al “Ordinului de Merit” al Republicii Federale Germania, şi de două ori Comandor al “Legiunii de Onoare”. În luna septembrie a anului trecut, Lorin Maazel a fost omagiat cu un bust în foaierul Operei din Viena, plasat alături de cele ale lui Herbert von Karajan şi Gustav Mahler.
Moartea sa, în urma unei pneumonii, a fost anunţată de “Castleton Festival” din Virginia, al cărui fondator a fost. “Şef de orchestră de renume internaţional”, “Maestro Maazel” şi-a dedicat peste 75 de ani din viaţă muzicii, în ultimele zile repetând, în casa sa, Castleton Farms, pentru următoarea ediţie anuală, scriu organizatorii festivalului.
Împreună cu soţia sa, Dietlinde Turban Maazel, acest tată de familie şi bunic, a fondat în 2009 “Castleton Festival”, dorindu-l “un deschizător de drumuri”.
“Recunoscând valoarea pe care o apreciase la tutorii săi când era tânăr, Maestro Maazel dorea (…) să-i încurajeze pe tinerii muzicieni prin pedagogie”, să promoveze tinerele talente şi să aducă “o energie nouă” muzicii clasice.
Descriind misiunea sa faţă de tinerii artişti, mentorul evoca o activitate care era “mai mult decât un lucru făcut din dragoste, era unul al bucuriei”.
La aflarea disparţiei lui, tenorul spaniol Placido Domingo a exclamat: “Iubite Lorin! Îţi mulţumesc pentru geniul tău!”, iar Aurélie Filippetti, ministul francez al Culturii, a salutat memoria unui “maestru intransigent, dar profund uman”, care a dirijat Orchestra Franţei.
La rândul ei, Filarmonica din Londra, pe care a dirijat-o ultima dată în martie anul acesta, s-a declarat înmărmurită de dispariţia fostului ei co-dirijor principal, cu care a colaborat timp de peste 50 de ani, iar actualul dirijor al Filarmonicii din New York, Alan Gilbert, a mărturisit că este “devastat” de dispariţia artistului.
Să mai amintim că a dirijat şi coloanele sonore ale unor filme-operă, precum “Don Giovanni”, în regia lui Joseph Losey, “Carmen”, regizat de Francesco Rossy şi “Otello”, semnat de Franco Zeffirelli.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.