Aerul care ne atacă – între noroi şi praf în Bucureşti

Metamorfoza noroi – praf în Bucureşti este o chestiune de anotimp, dar şi una de civilizaţie. Cât este ea de veche, se ştie. Practic, dintotdeauna. Problema este alta. Când a fost altfel? Coabitatea cu praful şi noroiul a devenit o tradiţie cu adevărat urbană, deşi este preluată din lumea satului.

Încă din secolul al XVI-lea s-au păstrat informaţii despre miasmele şi mocirla care răsăreau de sub pavelele de lemn, care pavau principalele „poduri” ale târgului, până la băltitele mahalale de margine, nepavate, şi pe ale căror uliţe căruţele lăsau urme adânci în clisa slinoasă a noroiului. Peste secole, descoperim că izvorul principal al stricării aerului în Bucureşti sunt solul murdărit de oameni şi animale, străzile rău pavate, rău întreţinute, contaminate de bolnavi, circulaţia vehiculelor de transport şi a oamenilor, emanaţiunile din canale, locuinţe şi industrii.

Calitatea aerului pe care îl respirăm în Bucureşti este indicele cel mai evident al stării igienice generale a oraşului. Astfel, cu cât aerul din Bucureşti este mai lipsit de praf, de fum, de diferite mirosuri, cu atât vom fi mai siguri că pe de o parte pavajul, curăţenia şi circulaţia de pe străzi sunt mai îngrijite, şi de pe altă parte, repartizarea industriilor este mai bine făcută şi că locuinţele particularilor sunt mai curate. Bine ar fi să fie aşa! Despre cât de bun este pavajul şi cum este el întreţinut în ultimele decenii s-a scris mult. Circulaţia de pe străzi pare a fi la îndemâna oricui iar sputele tuberculoşilor şi gripaţilor azvârlite pe asfalt cu dezinvoltură sunt uscate de soare iar prin circulaţie, praful fin ce rezultă de aici este inhalat de oricine. Şi iar viroze respiratorii, gripe bizare, carantină.

Ce măsuri trebuie luate? Amintim selectiv unele deziderate igienice ale anului 1914! Iată-le: „În primul rând străzile se apără de noroi şi praf prin pavaje solide. Cel mai bun pavaj este betonul şi asfaltul, apoi lemnul, apoi piatra cubică. Când s-a făcut praf sau noroi să fie cules şi să se repare pavajul stricat. Strada se spală în fiecare zi. Să se ia măsuri pentru captarea prafului, fumului, mirosurilor industriale. Să se reglemeteze circulaţia în oraş.

Pentru a suprima scuipatul de pe bordură, urinarea şi exhibarea fecalelor în plină stradă, şi fiecare să-şi preia responsabilitatea igienei personale, lucrul acesta se poate face numai prin schimbarea mentalităţii.

Praful de primăvară conţine o mulţime de fibre şi resturi vegetale; cel de vară şi de toamnă este mai fin. Forma şi grosimea prafului variază frapant după anotimpuri, după fenomenele meteorologice şi după pavajul străzii.

Elementele dozate în praful străzilor sunt următoarele: apa, materiile organice, materiile minerale, fierul, calciul, Magneziul, PO4, H3, materiile silico-argiloase; acidul fosforic este prezent în strada pavată cu piatră cubică şi asfalt.

Tuberculoza, maladie socială, provine din agentul bolii şi complexul mizeriei societăţii omeneşti; aşadar vom căuta originea bolii în toate lipsurile şi în abuzurile contra naturii omeneşti, cum sunt: surmenajul extraordinar din timpul modern, aglomeraţia în oraşe, circulaţia din aceste oraşe, contaminarea drumului public prin spute etc. Praful se ridică în aer prin circulaţie; se depune pe sărac ca şi pe bogat; germenii însă îşi găsesc terenul de dezvoltare acolo unde şad sărăcia, grija zilei de mâine, neglijenţa, aglomeraţia, murdăria, ignoranţa.

Germenii de stradă întâlniţi în praf şi noroi la începtul secolului XX nu diferă substanţial de începutul secolului XXI, în privinţa aerului pe care-l respirăm în Bucureşti. Aceşti germeni erau împărţiţi în patru categorii:

  • germenii de origine intestinală şi urinară – diaree infantilă, holeră, urina tuberculoşilor şi nu numai etc.

  • germenii de origine bucală, pulmonară rezultaţi prin expectoraţii de la trecători, pneumonie, gripă, bronşită, tuberculoză etc.

  • germenii de origine cutanată (variolă, scarlatină, febre eruptive etc.).

  • în noroiul şi praful ce provine din toate murdăriile solului murdărit de animale mişună microbi de tot felul.

Praful de stradă este cu atât mai periculos cu cât strada este mai neglijată şi cu cât circulaţia este mai mare”.

Bucureştiul este acelaşi oraş de sute de ani. De pildă, Bucureştiul anului 1855 pe care-l descoperim în rândurile ofiţerului austriac Ştefan Dietrich reprezintă o imagine în oglindă a oraşului de azi, doar cu unele accesorii schimbate. Este acelaşi oraş de sute de ani întrucât problemele sale de fond nu au putut fi rezolvate.

Bucureştiul de odinioară se evidenţia prin „îngrămădirea de clădiri din centru, periferiile neîngrijite, grădini necultivate şi curţile murdare”, astfel că „oraşul Bucureşti, care-i destul de întins, nu este deloc frumos. Mulţimea bisericilor, mănăstirilor, palatelor şi a caselor nu folosesc la nimic, căci ordinea lipseşte complet şi bunul cu răul se amestecă în cel mai deplin contrast. O parte din oraş zace încă în ruine, cu pivniţe ce stau deschise ca adevărate prăpăstii în cele mai frecventate străzi! Un râu întortocheat şi destul de mare îşi rostogoleşte valurile tulburi prin oraş şi apa lui serveşte ca articol de vânzare, la băut şi gătit cu toate că în el se scurg şi canalele. Malurile lui desgustătoare sunt legate prin podeţe sărăcăcioase de lemn.

Oraşul constă dintr-un adevărat labirint de străzi strâmbe, strâmte, foarte murdare şi adesea kilometrice. În cea mai elegantă parte a oraşului străzile sunt foarte rău pavate, cât privesc cele de la periferie nici vorbă de asemenea minuni. În aceste străzi mişună neîncetat şi fără nici o regulă nenumărate căruţe care se ciocnesc una de alta, închid circulaţia, ameninţându-te la fiecare pas cu călcarea sau strivirea. Ici şi colo doar, pentru apărarea pietonilor se află trotuare pavate cu pietre necioplite, care din pricina acoperişurilor fără streaşini zac în apa ce se scurge, făcându-le nepractice”.

Oraşului îi lipseşte încă o administraţie eficientă, uniformă măcar în deciziile care privesc salubritatea şi întreţinerea străzilor, astfel încât tandemul noroi-praf, iubitor de microbi şi viroze respiratorii, să înceteze.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Adrian Majuru 530 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.