De aproape două săptămîni, de cînd s-a anunţat declanşarea protestele din toată ţara sub pretextul „Graţierii”, şi noi şi alţi jurnalişti am atras atenţia că jocul este mult prea periculos, atît timp cît nimeni nu-şi asumă responsabilitatea pentru organizarea manifestaţiilor. Din păcate, nimeni nu ne-a ascultat. Din contră!
Acum, se vede din avion că totul, absolut totul este o manipulare teribilă, mulţi se prefac că analizează obiectiv ceea ce este plin de subiectivitate, aşteptînd la gura sobei „rezultatul anchetei”. Declaraţii în stînga, declaraţii în dreapta, fiecare fugind de responsabilitate exact atunci cînd trebuie puse întrebări directe, fără ocolişuri. Vă propun să ne aducem aminte cum au evoluat lucrurile în aceste ultime două săptămîni şi, cu cărţile pe masă, să încercăm desluşirea iţelor. Fără ipocrizie, fără părtinire, fără frică.
În opinia mea, ceea ce s-a întîmplat miercuri noaptea în faţa Guvernului îşi are originea în seara de 22 ianuarie, cînd un grup de manifestanţi s-au trezit în mijlocul lor cu preşedintele României, Klaus Iohannis. Şi cei din Piaţă, dar şi cei de la televizor au simţit că au cea mai înaltă protecţie şi, în mintea lor, s-au gîndit că nimeni nu-i mai poate împiedica să facă orice. Acele cuvinte deja celebre, cu „gaşca de politicieni”, au devenit combustia pentru serile ce au urmat.
Sînt convins că marea masă a protestatarilor a fost formată din oameni de bună credinţă, dar asta nu are nici o importanţă, căci nimeni nu le-a negat dreptul de a protesta. Însă nimeni nu poate scuza o mulţime atît de mare dacă ei, participanţii, nu-şi pun întrebarea: cine este organizatorul acestor proteste?
Am prezentat pe larg în „Cotidianul” şi pe la emisiunile TV la care am participat întreaga reţea a unor organizatori dubioşi care n-au făcut altceva decît, în mod inconştient, să cheme oamenii în pieţele din marile oraşe: fără nici o responsabilitate, fără nici o aprobare! Cînd îl întrebi pe cîte unul dacă îşi dă seama de pericole, îţi răspunde sec: dar, ce, la Revoluţie am avut vreo aprobare?
Te uiţi la ei cu uimire, căci cei mai mulţi abia dacă erau născuţi în 1989 şi nu înţeleg că în democraţie nu poţi protesta aşa cum s-a întîmplat atunci, căci esenţa democraţiei constă tocmai în diferenţele faţă de societăţile totalitare.
Nu cred că îţi trebuie vreun doctorat, fie el şi plagiat, pentru a-ţi da seama că fără nici o organizare, o masă de 50.000 sau 100.000 de oameni poate deveni necontrolabilă, poate fi infiltrată cu provocatori, poate deveni violentă sau, Doamne, fereşte!, poate fi expusă unei adevărate tragedii. Am spus cu subiect şi predicat, sîmbătă după amiza, la RTV, că manifestaţia nu va mai rămîne paşnică multă vreme, căci energiile consumate de structurile care o organizează trebuie să aibă o finalitate, un scop pentru care a şi fost organizată. Altfel, dacă ar fi fost doar un protest liniştit şi frumos, ar fi fost asumată fie de către PNL, fie de către USR, ambele partide fiind într-o criză de imagine ce putea fi recuperată, măcar parţial, în acest fel.
Dar oamenii simpli pot greşi, pot lua decizii eronate, pentru care deseori chiar răspund. Cei care trebuie să prevină astfel de evenimente sînt cei care deţin, sub o formă sau alta, Puterea. Toţi, fără excepţie! Ei au informaţii de la SRI, au puterea deciziei în mînă, pot, cu alte cuvinte, să acţioneze preventiv sau printr-o acţiune operativă.
Dacă ei, din interese politice strict personale, aprind scînteia într-o astfel de mulţime, nu mai contează nimic. Totul poate s-o ia razna, fără ca apoi cineva să mai poată opri escaladarea continuă a violenţelor! Exact asta s-a întîmplat acum!
Ceea ce spunea Călin Popescu Tăriceanu după ce Klaus Iohannis l-a chemat la o întîlnire informală, înainte de formarea guvernului, capătă sens abia acum. Să recitim cu mare atenţie declaraţia lui Tăriceanu şi s-o analizăm în lumina (sau întunericul) ultimelor evenimente:
„La această discuţie, subliniez, nu am fost singur, am fost cu colegul meu, co-preşedintele ALDE, Daniel Constantin, deci există martori la această discuţie, preşedintele era singur. Preşedintele ne-a prezentat care este dorinţa domniei sale de a realiza o altă majoritate decât cea rezultată din alegeri, pe zona centru dreapta, alcătuită din PNL, ALDE, USR, PMP, UDMR plus minorităţi, care pe hârtie ar fi însumat puţin peste 50%, dar evident ar fi desconsiderat opţiunea majoritară a electoratului…. A spus: ‘Eu nu voi accepta sub nicio formă un guvern PSD cu un premier PSD. Este o luptă în care eu mă voi angaja şi merg până la capăt. Şi atenţie voi cei de la ALDE că o să cădeţi degeaba în acest război, care nu e războiul vostru’. Eu am considerat că este un bluff care să ne determine să ne schimbăm atitudinea. La vremea respectivă am considerat-o ameninţare, dar cu un scop politic, de a obţine crearea majorităţii de centru dreapta”!
Discuţia a avut loc la cîteva zile după alegerile parlamentare cîştigate de PSD şi ALDE. La vremea aceea, să recunoaştem!, mulţi am crezut că propoziţia „Este o luptă în care eu mă voi angaja şi merg până la capăt” era doar o metaforă şi am tratat-o ca atare, chiar dacă în zilele ce au urmat am văzut determinarea preşedintelui de a împiedica formarea unui guvern PSD+ALDE, cu toate că, în final, l-a desemnat pe Grindeanu prin SMS, fără să-l aibă alături, conform cutumei.
De atunci, în absolut toate referirile la Guvern, Iohannis a folosit un ton ironic, batjocoritor, culmind cu cei doi elefanţi pe care i-a descoperit cînd s-a dus peste Grindeanu, fără să facă cel mai mic efort pentru a-şi ascunde acest dispreţ. A fost o continuă provocare a susţinătorilor săi, încercînd să minimalizeze înfrîngerea partidelor sale de la alegerile din decembrie 2016. Orice mi-ar spune analiştii politici, în acele zile de după alegeri, s-a pus la cale acest plan al manifestaţiilor populare, indiferent de deciziile guvernului! Dacă nu erau aceste ordonanţe, se găsea alt pretext. Să nu uităm că exact cînd a apărut programul protestelor a avut loc şi incendiul de la „Bamboo”!
Şi a venit ziua de duminică, 29 ianuarie 2017, cînd la un miting neautorizat, ca şi celelalte, de altfel, s-au strîns în faţa Guvernului peste 40.000 de oameni care au demonstrat paşnic pînă după miezul nopţii. A doua zi, Klaus Iohannis făcea pe Facebook apologia „voinţei cetăţenilor”: „Guvernul nu poate să treacă peste voința cetățenilor, care este suverană. Vocea oamenilor nu mai poate fi ignorată! O democrație solidă este una în care majoritățile nu abuzează de drepturile lor doar pentru că dețin, vremelnic, puterea. Solicit Guvernului să abandoneze demersurile privind grațierea şi modificarea Codurilor penale. România are doar de pierdut din prelungirea acestei situații care a scos zeci de mii de români în stradă”. Nici măcar o silabă care să îndemne la calm, deşi, chiar sub acest mesaj, Dumitru Rizoaica, un pensionar de 80 de ani, îi atrăgea atenţia Preşedintelui chiar pe Facebook-ul său: „Voinţa cetăţenilor se exprimă la vot, dl Preşedinte, NU în stradă! Ţara trebuie guvernată de cei aleşi, iar nu de de cei din stradă, care pot fi manipulaţi pentru a servi alte interese decît cele ale României!”
Marţi, 31 ianuarie, cu largul sprijin al PSD, care n-a vrut în ruptul capului să vadă pericolul străzii deja incitate, s-a declanşat nebunia: anunţarea adoptării, seara, tîrziu, a ordonanţei cu „abuzul în serviciu” – atenţie, nu mai era vorba de „graţiere”! – care n-a făcut altceva decît să amplifice tensiunile create din timp de tot felul de forţe oculte, ascunse sub diverse forme de anonimat, s-a dat apă la moară celor care abia atît au aşteptat: un pretext care să scoată şi voluntar oamenii în stradă!
La ora 23:12, cînd în Piaţa Victoriei erau aproape 100.000 de oameni, Klaus Iohannis postează pe Facebook un adevărat Cod de declanşare al unei operaţiuni, din care spicuim:
– „Dragi români, Astăzi este o zi de doliu pentru statul de drept. Statul de drept, care a primit o lovitură puternică de la adversarii justiției, dreptății și luptei împotriva corupției”.
– „De astăzi, misiunea mea este să restabilesc statul de drept. Voi face tot ce îmi stă în putință pentru a face din România o țară eliberată de corupție! Mă voi bate până în ultima zi a mandatului meu pentru acest lucru!”
Chiar a doua zi, miercuri, 1 februarie 2017, era clar, pentru orice om care nu s-a născut ieri, că o diversiune bine pusă la punct, după manual, se va produce. Şi s-a produs! Se vorbeşte acum de implicarea galeriilor de fotbal în violenţele declanşate în Piaţa Victoriei, însă acestea au fost prezente şi la celelalte proteste, inclusiv cele din iarna 2012, la mitingurile în apărarea lui Arafat.
Aberaţia că actele violenţe au fost puse la cale de PSD pentru a justifica intervenţia în forţă a jandarmilor şi „spargerea” mitingului nu este altceva decît o diversiune menită să ascundă planul secret pus la cale amănunţit de oricine altcineva. PSD nu avea nici un interes să scoată galeriile de fotbal în stradă, de altfel nici nu cred că ar avea vreodată puterea s-o facă, liderii acestora avînd, mai degrabă, legături cu serviciile secrete, acestea fiind controlate exclusiv de Hellvig, omul de casă al preşedintelui! Nu avea nici măcar interesul ca mitingul să ia amploare (de altfel, aceasta este şi cea mai mare greşeală a liderilor săi, că nu şi-a dat seama că aroganţa lui Iordache, indiferenţa cu care au tratat toate ieşirile în stradă ale populaţiei pot să-i irite chiar pe oamenii de bună credinţă), cu atît mai puţin să iasă un scandal care poate duce la demiterea guvernului său!
Uitaţi-vă, însă, cu atenţie la reacţia preşedintelui: deşi a fost în stradă alături de manifestanţi, deşi le-a trimis în „noaptea ordonanţei” un mesaj pe Facebook, odată cu izbucnirea violenţelor, adică exact atunci cînd ar fi trebuit să intervină, a tăcut chitic! Or, dacă era bine intenţionat, tocmai atunci ar fi trebuit să apară cu mesaj care să potolească masele din stradă şi să ceară autorităţilor să ia măsurile de rigoare! Era obligaţia sa constituţională s-o facă, potrivit art. 80, al. 2 din Constituţie: „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”.
Nu trebuie uitat faptul că preşedintele este şeful informal al tuturor serviciilor secrete, numirile şefilor fiind chiar atributul său. Or, în seara violenţelor, ministrul de Interne spune că nici măcar nu a fost anunţat de SRI despre provocările unor grupuri, doar doi secretari de stat primind SMS-uri de la un ofiţer! Sînt ferm convins că serviciile l-au anunţat cu mult timp înainte pe preşedinte despre posibila escaladare a violenţelor, altfel Hellvig nu-şi mai justifică postul!
Se pune întrebarea: la ce i-ar folosi lui Iohannis acea noapte violentă din stradă, iar răspunsul este cît se poate de clar: la dărîmarea Guvernului! La fel cum s-a bucurat după mitingul de la Colectiv, cînd a spus că „trebuia să moară oameni ca guvernul să-şi dea demisia”, la fel ar putea să facă şi acum!
Ca argument suprem pentru intenţiile ascunse ale lui Iohannis stă şi felul în care a apreciat intervenţia jandarmilor, lăudată de toată lumea, inclusiv de către manifestanţii paşnici. Iohannis şi-a exprimat nemulţumirea faţă de felul în care jandarmii au acţionat, deşi tocmai datorită lor nu au existat victime în urma acelei nopţi de coşmar! Nu cumva pe preşedinte l-a enervat faptul că intervenţia jandarmilor a stricat anumite planuri? Că grupurile de agresori au fost izolate, aşa încît populaţia paşnică să poată pleca liniştită acasă? În piaţă, cîţiva inconştienţi au venit cu copiii în braţe, iar, în ceea ce am văzut cu toţii, este de mirare că nimeni nu a păţit nimic. Numai preşedintele se arată nemulţumit de intervenţia jandarmilor!
Sigur că lucrurile nu se vor opri aici, că protestele vor continua şi că nimeni nu şi le va asuma nici de acum înainte. Klaus Iohannis nu-şi permite să piardă această „bătălie” pentru statul de drept, aşa cum a anunţat. Dacă acest Guvern nu cade acum, nu se ştie cînd va mai avea ocazia să spere. La CCR, Iohannis are şanse minime să obţină satisfacţie, căci ordonanţa care a scos lumea în stradă tocmai asta făcea: să pună în concordanţă Codul Penal cu deciziile CCR, or ar fi de rîsul curcilor ca acum CCR să fie împotriva propriilor decizii! Aşa încît totul se joacă acum!
Nu întîmplător, în aceste zile a fost activată reţeua de agenţi de influenţă din afara ţării, aceeaşi care l-a spijinit şi pe Traian Băsescu, prin care se transmite către cancelariile străine mesajul că PSD vrea să distrugă statul de drept. Renumita agenţie de ştiri „Reuters” publică un articol semnat de mai vechile noastre cunoştinţe Radu-Sorin Marinaş and Luiza Ilie, „Bloomberg” postează un articol al deja „celebrei” Anda Timu, „Euractiv” publică un articol anonim, în care sînt citaţi doar Klaus Iohannis, Monica Macovei, Laura Codruţa Kovesi şi Adriana Săfotiu!
În acest context, ce rost are să ne mai prefacem că nu ştim cine sînt organizatorii, provocatorii şi instigatorii acestei manifestaţii anti-PSD care durează de cîteva săptămîni? Pe organizatori îi găsim pe Internet, cei mai mulţi fiind din tabăra USR, pe provocatori i-am văzut în imaginile filmate de televiziuni şi ştim cine îi comandă la nevoie, iar instigatorul este nimeni altul decît Klaus Iohannis, adică acela care îşi doreşte căderea Guvernului cu orice preţ, aşa cum a reuşit şi după Colectiv, tot în urma unui protest de stradă pe care l-a susţinut direct!
Sebastian Ghiţă povesteşte în dezvăluirile sale şi despre demisia lui Victor Ponta după Colectiv: „A avut de ales între a vedea în Bucureşti alţi morţi şi a potoli lucrurile. Erau oameni pregătiţi să atace Primaria Sectorului 4 cu cocktailuri molotov şi Guvernul României. Era un ordin al ministrului MAI să nu oprească intrarea oamenilor”! Declaraţia aceasta a fost făcută cu mult timp înainte de protestele de acum şi a fost confirmată şi de Victor Ponta: „Am demisionat din cauza faptului că momentul Colectiv era folosit de Klaus Iohannis și oamenii din jurul lui pentru a aduce tulburări și mai mari în țară”!
Cu alte cuvinte, nu sînt lucruri nemaiîntîlnite, ci unele pe care le-am mai văzut, despre care am mai auzit, dar pe care totdeauna le-am ignorat. Acum s-a mers prea departe: sînt sacrificaţi sute de mii de oameni, cărora li se livrează sistematic teme de nemulţumire diverse, care sînt apoi speculate mediatic într-un fel înfricoşător: azi motivul este „amnistia”, mîine „graţierea”, poimîine „Codul Penal”, totul pentru ca, într-o seară friguroasă, să vedem cum deasupra unei mulţimi zboară haotic sute de petarde, sticle incendiare, pietre, coşuri de gunoi etc. Imaginile acestea au făcut înconjurul lumii, într-un moment în care nimeni nu avea vreun interes să le provoace, afară de preşedintele Iohannis, cel care nu are linişte după alegerile din 11 decembrie 2016: „Este o luptă în care eu mă voi angaja şi merg până la capăt!” Se pare că tema „Vreau Guvernul Meu!” va mai rămîne în actualitate încă mult timp şi va trebui să ne aşteptăm de aici înainte la absolut orice manevră.
Eisenhower spunea cîndva: „Dispreţul pentru fiinţele umane este prima caracteristică a unui dictator”! Mi-e teamă că avea dreptate.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.