Akram Khan şi Sărbătoarea Primăverii în ritmuri contemporane

“Şaizeci şi cinci de minute exaltante de teroare şi farmec neîntrerupte; n-am văzut niciodată ceva asemănător”, scria publicaţia Time Out Sydney despre specolul iTMOi (In the mind of Igor) al coregrafului Akram Khan. Spectacol care străbate lumea la acest sfârşit de an, începând din Davis, California (24 octombrie), continuând cu Grand Théâtre de Québec (28 octombrie), Théâtre Maisonneuve din Montréal (30 şi 31 octombrie), şi terminând cu Grand Théâtre din Luxembourg în noiembrie şi Théâtre Molière din Sète la începutul lui decembrie.

Carismaticul coregraf englez Akram Khan a creat acest spectacol anul trecut pentru a celebra centenarul baletului Sărbătoarea Primăverii al lui Stravinsky, prezetat prima dată în mai 1913.

Coregrafia lui Akram Khan este o epopee dantescă, susţinută de 11 dansantori excepţionali în sunetul tobelor. Îndepărtându-se de opera originală, Akram Khan şi-a asociat trei compozitori, Jocelyn Pook, Ben Frost şi Nitin Sawhney, acesta din urmă fiind şi autorul muzicii pentru coregrafia Vertical Road, programată de Danse Danse în 2011. Coregraful a adăugat temei sacrificiului pe cele ale dragostei şi ale credinţei. Din partitura mitică a lui Stravinsky a păstrat numai esenţa şi structurile ritmice pe care le-a aplicat gesturilor vehemente ale kathak-ului şi unui dans contemporan visceral, care cochetează cu folclorul rus, hip hop-ul, flamenco, buthô şi chiar cu gestica dervişilor rotitori.

Alternând muzica electronică, uneori asurzitoare, cântecele folclorice, instrumentele clasice şi chitara electrică, noua partitură semnată de cei trei compozitori nu mai este decât o referire îndepărtată la ruperile de ritm ale lui Stravinsky.

“Am început prin a mă îndepărta de orice imagine care m-ar fi putut constrânge. Numai atunci am reuşit să descopăr gândirea lui Igor Stravinsky, să urmăresc drumul lui sinuos, să însoţesc desprinderea sa de conformism”, explică Akram Khan.

Combinând culturile şi epocile, într-o suită de tablouri eclectice, coregraful a realizat o operă balansând între o poeziie delicată şi energie vitală, care captivează privitorul şi stimulează imaginaţia, reuşind, cum scria un critic, “să facă să izbucnească frumuseţea din haos”.

Când i s-a comandat o operă pentru Centenarul Sărbătorii Primăverii, coregraful a decis să ofere un ecou ultra contemporan al operei lui Stravinsky. El explorează modalitatea în care Stravinsky a bulversat pentru totdeauna codurile compoziţiei muzicale şi a creat o dramă hrănită de ritualul sacrificiului.

“Stravinsky a fost un model, un far, un ghid. El a transformat clasicismul muzicii, suscitând emoţiile prin motive ritmice şi structurale ce rezonau cu istoria unei femei care dansează până ce moare. Această abordare a fost o mare sursă de inspiraţie. Mi-am reapropriat-o folosind efectele repetitive ale lui Stravinsky, dar adâncind explorarea condiţiei umane”, mărturisea Akram Khan.

Ici şi colo se fac simţite, ca o amintire îndepărtată, ecouri din Sărbătoarea originală. Dar imaginaţia lui duce privitorul pe ţărmurile invizibilului, ale umbrei, lumi stranii, care guvernează destinele oamenilor.

Sub impulsul dinamismului lui Stravinsky, Akram Khan le cere dansatorilor să se concentreze asupra impactului fulgurant al partiturii. Să-i sesizeze asprimea, asperităţile revoluţionare care răvăşesc lumea muzicii. Efectul este exploziv.

În penumbra încărcată de fum, 11 dansatori împrumută gesturile kathak-ului sau dansurilor Europei de Est, pe muzica cu infinite variaţii.

În această ambianţă misterioasă, piesa este cufundată, încă de la început, în tema sacrificiului, referinţa esenţială la opera lui Stravinsky. Sub o lună neagră, un preot strigă într-o limbă de neînţeles numele lui Abraham şi Isaac, în timp ce sună un clopot. Apare Regina albă, înconjurată de supuşii ei şi de tânăra sacrificată, cu gesturi de robot dezarticulat, în timp ce bântuie o fiară fntomatică cu două coarne. Un bărbat cu un veşmânt amintindu-l pe cel al dervişilor rotitori execută un impresionant solo de hip hop, în timp ce unele mişcări ale grupului amintesc coregrafiile Pinei Bausch.

La 100 de ani de la crearea Sărbătorii Primăverii şi după numeroase interpretări, semnate în timp de Béjart, Pina Bausch, Gallotta sau Preljocaj, Akram Khan a propus o privire mai adâncă asupra operei lui Igor Stravinsky, o înţelegere a resortului care a suscitat opera. Făcând să convieţuiască emoţia şi durerile, coregraful intră în intimitatea Sărbătorii Primăverii. O reflecţie asupra frumuseţii şi haosului naturii.

Costumele sunt concepue de Kimie Nakano, scenografia i se datorează lui Matt Deely.

Dansează Kristina Alleyne, Sadé Alleyne, Ching-Ying Chien, Denis „Kooné” Kuhnert, Yen-Ching Lin, TJ Lowe, Christine Joy Ritter, Catherine Schaub Abkarian, Nicola Monaco, Blenard Azizaj şi Cheng-An Wu.

Născut în 1974 la Londra, într-o familie originară din Bangladesh, Akram Khan este unul dintre coregrafii cei mai aclamaţi ai generaţiei sale. Şi-a construit o solidă reputaţie pe plan internaţional cu operele sale originale şi accesibile, în care kathak-ul şi dansul contemporan fuzionează în mod inteligent, în solo-urile kathak-ului care îţi taie respiraţia şi în piesele de grup în care colaborează cu dansatorii, muzicienii, artiştii vizuali, actorii şi scriitorii.

La 40 de ani a primit peste 20 de premii şi aproape tot atâtea nominalizări, printre care cea la Laurence Olivier Awards, pentru Cea mai bună coregrafie, cu Zero Degrees cu Sidi Larbi Cherckaoui. Este asociat al Teatrului Sadler’s Wells din Londra şi al MC2: Grenoble.

A coregrafiat un segment al spectacolului de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra, din 2012. Şi-a urmărit întotdeauna ambiţia de a explora întâlnirile între diferite culturi şi discipline artistice.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.