Alegătorul român şi măgarul lui Buridan

De când cu Brexitul care a dat totul peste cap mai ales în Europa, „naş dom” parcă (sau casa noastră), după cum o numea Gorbaciov încă înainte de sfârşitul anului 1989, asistăm la o bulibăşeală totală în lumea din care, volens nolens, face parte şi România. Nu că anul respectiv evocat mai sus n-ar fi fost el însuşi o bulibăşeală totală ce s-a soldat până la urmă cu actuala structură în care Germania joacă rol de factotum. Dar acum ea ne bulibăşeşte pe toţi, ba chiar se bulibăşeşte pe sine, sub înţeleapta cârmuire a cancelăriţei sale având la activ suave stagii de formare şi pefecţionare sub şi mai înţeleapta supraveghere a serviciilor est-germane şi sovietice, unele peste altele, dacă nu or fi contribuit şi cele româneşti pe vremea când făcea poze nud pe litoralul încins al Mării Negre, cam albastră acum, din păcate.

Lucrurile sunt prea complicate în lumea subţire în care Putin ţine morţiş să facă legea profitând de deruta cvasitotală a celorlalte puteri. Statele Unite pe de altă parte, după o guvernare cam bleagă (ca de obicei!) a Partidului Democrat, încearcă să iasă din amorţeală fie pe mâna republicanului Trump pe care propriul partid îl priveşte chiondorâş deşi îl suportă, neavând alt candidat mai de soi, fie pe aceea a lui Hillary Clinton, ce are de dat socoteală justiţiei americane (mai bâlbâită acum decât a noastră) pentru folosirea neadecvată a unor adrese electronice, graţie cărora chiar generalissimul Colin Powell şi-a văzut dată în vileag corespondenţa romantică cu cine altcineva decât Corina Creţu a României, mai bine zis a lui Ion Iliescu, mare americanofil, după cum ştim cu toţii.

Şi pentru că blegeala americană nu are cum să nu provoace costuri şi grave tulburări, fiind molipsitoare pentru aliaţi şi prieteni, o lume întreagă e gata de a fi aruncată în haos, trezindu-se uriaşe ambiţii în tabăra celor ce abia aşteaptă să se caţere mai sus. Şi nu e vorba doar de şturlubatica republică nord-coreeană unde se folosesc rachetele nu numai ca purtătoare de focos nuclear, ci şi pentru executarea celor ce mişcă în front împotriva luminatului Conducător. Se ridică de asemenea China ce revendică teritorii japoneze, iar „casa noastră”, ca să ne întoarcem la ceea ce ne doare mai mult, e asaltată de valuri de popoare afro-asiatice migratoare, răspunzând chemărilor tandre ale doamnei Merkel, dornică să le primească la sânul ei mai mult decât larg, iubitor şi încăpător, înglobându-le generos şi pe ale noastre sânuri, chiar dacă sunt mult mai pipernicite.

Iară noi, noi românii de astăzi, epigoni ai unor minţi şi caractere oricum mai ferme şi mai luminate din istoria noastră, ne zbatem cu ale noastre probleme, printre care, la loc de frunte, reconfigurarea scenei politice în preajma alegerilor legislative ce ne bat la uşă. Încetul cu încetul se încing, pe lângă grătarele cu mici, şi grătarele cu actanţii nedoriţi de pe scena politică, ale DNA. Nu că nu ar merita-o din plin, dar de obicei sunt prinşi doar cu mici găinării, sau dacă sunt găinari mai de soi, îşi demască spăşiţi complicii prin mărturisiri complete şi scapă cu suspendare, sau cu unul, doi anişori şi averea agonisită rămasă întreagă, ascunsă prin offshoruri sau pe numele rubedeniilor. Iar cei care nu deranjează pe nimeni, căzuţi la mica înţelegere cu justiţiarii şi cei de deasupra lor, ori pur şi simplu nefiind pe listele întocmite de cei care decid totul, stau liniştiţi precum Dragnea, care mai latră din când în când ca un câine bătrân ba la guvernul de tehnocraţi al lui Cioloş, ba la însăşi Ciolănia Sa iohannistă, pe care oricum nu are de unde să o apuce din cauza rotunjimii prostiei, vorba lui Fănuş Neagu. Sau pentru că nici măcar de către coana Merkel nu e găsibil, neamţul nostru fiind singurul lider est-european pe care nu l-a convocat la discuţii – ca să nu zic negocieri, un termen mult prea pretenţios pentru taclalele pe care le pregăteşte doamna de alamă coclită deja de fierbintele tăvălug musulman.

Alegătorul român nu are dileme, fiind din născare ba pesedist, ba liberal (căci ţărăniştii au cam murit de mult!), sau, dacă le are cumva, stă ca măgarul lui Buridan între două sau trei găleţi de oferte cu iz naţionalist din dreapta sau din stânga spectrului politic, cealaltă jumătate fiind una cu damf populist-soroşist, deşi chiar această orientare e doar o amăgire. Bulionul e agitat tot cu polonicul pe care îl cam ştim astăzi cu toţii. Aşa încât oarecum discutabila propunere legislativă privind caracterul obligatoriu al participării la vot cade în derizoriu, de vreme ce electoratul strâns astfel cu japca s-ar orienta precum calculul probabilităţii ne învaţă încă de pe băncile şcolii: dacă goleşti din avion un sac cu monede, la impactul cu solul acestea, în mod obligatoriu, se vor aşeza jumătate cu faţa în sus, iar cealaltă jumătate cu faţa în jos. Deci cui îi foloseşte?

De pe acum se configurează situaţia cu care suntem obişnuiţi de atâta vreme: UDMR, dacă va mai intra în parlament, va decide el singur cu cine va guverna. Doar dacă nu mai apare vreun Făt Frumos călare pe un cal mâncând jăratic, furând-o pe Cosânzeana de la zmeul cel rău.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Radu Ulmeanu 123 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.