Alegeri în Islanda: puterea nu se câștigă, ci se distribuie

Islanda a fost singura țară în care premierul și miniștrii săi au fost judecați pentru modul în care au administrat economia și finanțele în timpul crizei economice. Spre deosebire de țările europene și de Statele Unite, Islanda a refuzat să salveze băncile cu banii propriilor cetățeni, chiar dacă aceasta a dus la o dispută dură cu Marea Britanie și Olanda, ale căror banci au avut de pierdut. Islanda a preferat să impună controlul capitalului, pentru ca banii să nu plece din țară. În Islanda, 26 de bancheri au fost condamnați la închisoare – în total au primit 74 de ani de detenție cu executare sau cu suspendare. ”Islanda a făcut ce trebuia – creditorii, nu contribuabilii, trebuie să plăteasca pentru pagubele suferite de bănci”, spunea Joseph Stiglitz in 2011.

Islanda este țara în care femeile protestează într-un mod inedit începând din 1975 pentru ca salariile lor să fie aduse la nivelul celor ale bărbaților. Își încetează activitatea în momentul în care consideră că ar munci gratuit, raportând salariul lor la cel al bărbaților. ”Greva” a fost înlocuită de ”concediu”. Islanda este țara în care premierul a demisionat din fruntea guvernului și a partidului imediat ce numele său a apărut în scandalul Panama Papers, în aprilie 2016.

În această țară, pe 29 octombrie vor avea loc alegeri parlamentare, iar favoritul sondajelor este un partid care în Europa sau SUA ar fi considerat ”antisistem”, ”populist” și ”radical” – Partidul Piraților, o formațiune care nu exista încă în urmă cu patru ani.

The Washington Post scrie despre Partidul Piraților ca este o adunătură de anarhiști, de hackeri și libertarieni care își stabilesc prioriățile politice în funcție de sondajele online, care își doresc să facă din Islanda o ”Elveție a biților”, o țară în care să nu existe niciun fel de poliție a internetului, care își doresc să-i ofere cetățenia islandeză lui Julian Assange, fondatorul WikiLeaks. ”Pirații” spun că nu au o ideologie anume, dar cred că sistemul politic occidental care scârțâie din ce în ce mai rau poate fi transformat, pentru a le oferi cetățenilor un cuvânt mai greu. ”Nu vrem să obținem puterea, ci să distribuim puterea”, spune Asta Guthrun Helgadottir, deputat din partea partidului în actuaala legislatură, aleasă în 2013.

Sondajele de opinie plasează la egalitate, cu circa 20%, Partidul Piraților și Partidul Independenței (conservator și eurosceptic), urmate de Partidul Progresist (aflat în fruntea guvernului, de orientare liberală) și Mișcarea stângii ecologiste.

”Pirații” vikingi și-au dezvoltat miscarea pe fondul crizelor din ultimii opt ani. Timp de decenii, Islanda a fost condusă de conservatori pro-NATO, dar acest regim a fost aneantizat după criza financiară din 2008 – cea mai mare criză de la declararea independenței, în 1944. Apoi, în 2016 a urmat scandalul Panama Papers, care a dat o lovitură Partidului Progresist. ”Oamenii cred că Pirații sunt singurul partid nepătat, iar președinta Brigitta Jonsdottir este întruchiparea opoziției începând de la criza financiară”, spune redactorul-șef adjunct al publicației Morgunbladid.

Partidul Piratilor este mai degraba un concept, născut în Suedia și care apoi s-a extins în Nordul Europei. Islanda este singura țară în care partidul au reușit să intre în parlament, în 2013, obținând trei mandate din cele 64. Pe 29 octombrie, ”pirații” au șansa de a câștiga alegerile și de a încerca să formeze o coaliție cu ecologiștii, cu toate ca șansele sunt reduse.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.