Presupunînd că printr-o operaţiune salutară, menită să-ţi protejeze sănătatea mintală, ţi-ai propune să faci din televizor un simplu obiect decorativ, orb şi mut, nici n-ai zice că ne aflăm aproape de capătul unei campanii electorale începută sub auspiciile aiuritoarei, nefericitei modificări a legii şi eclipsată de afacerea biocidelor măsluite, la concurenţă cu ”diluţia” actelor de guvernare şi-a respectului pentru lege.
Ravagiile procurorilor DNA, mai cu seamă, mediatice, semănînd cu lătratul fără muşcătură al cîinilor, lungul şir de scandaluri care au vulnerabilizat instituţiile statului, coborînd încrederea în ele a cetăţeanului la cota zero şi aducîndu-l în pragul lehamitei, democraţia reprezentativă pusă pe butuci de un experiment tehnocrat eşuat au compromis dezbaterea, au zădărnicit rostul şi efectele acesteia, într-o măsură pe care doar procentul participării la vot ni-l va arăta.
Ternă, anostă şi insipidă, ca o frază rostită de Klaus Iohannis din amvonul puterii, mai curînd cazonă, în plus şi inodoră datorită lipsei grătarelor şi-a chermezelor electorale tradiţionale, campania electorală se tîrăşte cu greu către urechile şi mintea electoratului.
În fond, campania pentru alegerile locale ar trebui să fie o campanie aflată în căutarea timpului pierdut în administraţie, a căutării gospodarilor cinstiţi şi curajoşi, a identificării politicilor publice adecvate, în rezonanţă cu nevoile şi aşteptările comunităţilor. Uşor de enunţat, greu de înfăptuit cîtă vreme rădăcinile răului din societatea românească sînt profunde, multiple şi mereu transmisibile de la o legislatură la alta. În lipsa eradicării acestora, în absenţa modelelor de onestitate şi moralitate fără cusur şi în locul schimbărilor profunde de mentalitate, de atitudine şi de abordare, sîntem martorii reîncălzirii unei ”ciorbe” devenite de 26 de ani şi acră şi amară, ne bălăcim în aceeaşi apă stătută, coclită şi infestată de formalism, numai de dragul de a mai bifa o acţiune, un act clamat democratic, însă, din cauza metehnelor omeneşti, a lipsei voinţei de a-l face real şi credibil, privit cu îndreptăţit scepticism de nostalgicii după partidul unic şi ”binefacerile” dictaturii de care ne mai desparte, poate, cine ştie?, doar o ordonanţă de urgenţă.
Este, din nou, vremea promisiunilor ambalate frumos, a ofertei irezistibile şi la preţ redus, condiţionată doar de timpii de emisie de pe taraba electorală, a ipocriziilor fără perdea şi măsură, a obrazului gros, a traseiştilor-cameleoni de partid, a morţilor, miraţi, dar bucuroşi că-şi găsesc loc de pomenire măcar pe listele electorale o dată la patru ani, a tinerilor sub 23 de ani, imberbi, naivi şi manipulabili, împinşi să candideze, chiar împotriva prevederilor legale, de oportunismul vîrstnicului activ de partid, molipsitor şi el ca un virus; e vremea atacurilor şi contrelor fără substanţă din mahalaua politică, a poliţelor ajunse la scadenţă şi la ora injuriei, a pozelor cu candidaţi, scoase din Photoshop şi strecurate pe şest sub preşul din faţa uşii ori agăţate de clanţe, ca veritabili ilegalişti, a revenirii canaliilor şi-a inepuizabilei lor rezerve de otravă şi mitocănie, a preşedinţilor de secţii de votare, navetişti şi paraleli cu cunoaşterea legii, stînd cu ochii pe ceas şi cu mintea la calcularea diurnei; e vremea răfuielilor şi-a umorilor moderatorilor tv exercitate pe slăbiciunile ori rezistenţa candidaţilor, dar în deplin acord cu spiritul campaniei, în fine, e vremea prefecţilor luptînd din greu să-şi afirme şi să-şi păstreze statutul de profesionişti ai administraţiei publice, precum şi echidistanţa în faţa asaltului revendicativ, absurd şi obraznic al partidelor.
Un tablou nemişcat, încremenit în timp şi-n proiect de amar de ani, un bîlci al deşertăciunii, cu actori empatici, plini de calităţi la repetiţii, dar care, odată ajunşi pe scena mare a ţării, în comunităţile lor, îşi uită replica şi menirea ori, pur şi simplu, ignoră voit pentru ce şi în folosul cui li s-a încredinţat rolul.
Un tablou de campanie care va putea arăta altfel, cu totul altfel, atunci cînd cineva va privi serios, cu determinare, ”Planul secret de guvernare a României” elaborat nu de vreun politician, ci de un jurnalist şi, mai ales, atunci cînd, însuşindu-l ca pe un manifest, ca pe o adevărată declaraţie de independenţă, de eliberare a voinţei şi energiilor, aşa cum şi este, îl va preface în obiectiv naţional de maximă urgenţă.
Din păcate, oamenii şi caracterele capabile să pună în operă un asemenea plan e posibil să nu se fi născut încă, iar dacă, cumva, tocmai s-au născut, se luptă, sărmanii, cu infecţiile din sălile de neonatologie ale spitalelor noastre! O cruntă realitate care, numai ea singură, e de natură să umbrească definitiv şi să lipsească de orice conţinut şi impact campania pentru alegerile locale.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.