Cu două săptămâni în urmă publicam articolul „Despre românii care-şi pierd identitatea” (http://www.conteledesaintgermain.ro/despre-romanii-care-si-pierd-identitatea-2/19-01-2016), plecând de la o serie de poziții publice ale doamnei Alina Mungiu Pippidi ce mie mi se păreau acut propagandistice și antinaționale. Scriam atunci, printre altele:
„ Doamna Alina Mungiu Pippidi se comportă ca un alien față de țara sa natală. Pătrunsă de destinul european la care bricolează de ani buni, a ajuns să-şi cedeze părți importante din prețioasele sale unicități ereditare în schimbul unor locuri comune, împrumutate de la modele de altă limbă și civilizație, pe care le crede mai folositoare. […]
Doamna Mungiu a ales să-și construiască o carieră academică exact pe valul acestor tendințe globalizatoare ale marilor puteri, ale dulăilor ce fac jocurile. Scopul respectivelor tendințe? Erodarea sentimentelor de apartenență și solidaritate națională ale celor mici, ale cățeilor, sugrumarea oricăror tentative ale acestora de a-și păstra identitatea și mândria unei apartenențe care să-i individualizeze. Pe principiul că aluatul imperialismului nu are nevoie de cocoloașele naționaliste ale vasalilor.
Doamna Mungiu a ales să încerce practicarea unui soi de modificare genetică, de activism civic moralizator până la demoralizare, pe cobai din România, contra unor stipendii americane, germane și, chiar mai larg, europene. Freedom House, Societatea Academică Română, Alianța pentru o Românie Curată, Hertie School of Governance reprezintă pentru domnia sa soluții de prosperitate personală, axate pe identificarea și înfierarea defectelor românilor, dar, deloc, pe empatizarea cu aceștia, pe rezolvarea problemelor lor reale, de nație umilită frecvent de către cei care o finanțează pe dânsa. […]
Eu nu îi reproșez doamnei Pippidi spiritul critic față de români ci interesele alogene cărora subordonează acest spirit critic. Transformându-l, astfel, din medicament în otravă”.
Domnul Dorin Tudoran, o personalitate ale cărei păreri mă interesează nu doar când îmi sunt favorabile, mi-a postat la respectivul articol următorul comentariu: „Cred că nu aveți dreptate”.
Am reflectat mult la această opinie care, deși exprimată cu delicatețe, are forța ei. Pentru că vine de la cine vine. Poate am exagerat – mi-am spus. Se va pronunța viitorul!
Și viitorul s-a grăbit să facă o primă mișcare, prin apariția unui nou articol al doamnei Pippidi, cu un titlu parcă desprins din depeșele secrete ale războiului rece: „SIE, trezește-te! Rușii sunt în spatele campaniilor antioccidentale sub pretextul protecției copiilor” (http://adevarul.ro/news/eveniment/alina-mungiu-pippidi-sie-trezeste-te-rusii-spatele-campaniilor-antioccidentale-pretextul-protectiei-copiilor-1_56b1016d5ab6550cb8641023/index.html).
Articolul, ca să fiu cât de nemetaforic posibil, mi se pare aberant.
Întâi construcția: doamna Pippidi pleacă de la o demonstrație publică organizată la Berlin de comunitatea rusă din Germania, în care se protesta față de pericolul (citez din articol)„la care se expun copiii lor (ruși, n.a.) pentru că trăiesc în Germania, unde poliţia e proastă şi ineficientă, iar infractorii migranţi umblă în cete înarmate pe stradă mai ceva ca în Congo”. Vorbim așadar de un protest în legătură cu „infractorii migranți”, adică cu valul de refugiați islamiști, invazie care a declanșat reacții de respingere în toată Europa, nu doar în Germania și nu doar cu protestatari ruși.
Dar asta nu o inhibă pe doamna Pippidi în continuarea demonstrației incepute. Amestecă cu dezinvoltură mere cu pere și sare, brusc, la „crastavete”: prin urmare și campania declanșată în România, în sprijinul familiei Bodnariu, este, cum altfel, provocată de mână rusească.
„Nu poţi să nu îţi pui întrebarea cum se face, în ţări unde nu a avut loc niciodată o demonstraţie pentru drepturile copilului, ca în România, […] ai brusc mulţimi scoase de un canal de televiziune din casă cu pancarte mari, printate color şi într-o engleză impecabilă, să protesteze contra tratamentului la care sunt supuşi copiii lor în ţările cele mai civilizate din lume”.
Câte mistificări în doar patru rânduri. În România s-a demonstrat nu o dată pentru drepturile copilului și, în general, românii sunt sensibili și protestează când sistemele de forță fac abuzuri flagrante asupra unor persoane ce nu se pot apăra pe măsura ticăloșiei agresorului (vezi cazul Arafat, vezi cazul Rarinca). Să sugerezi că Antena 3 le-a făcut manifestanților pancarte „printate color și într-o engleză impecabilă” este, până la urmă, o exagerare iscată de nepuțință. De falsitatea demonstrației pe care încerci să o propui. Antena 3 a avut, da, un rol în deșteptarea conștiinței cetățenești și de român a multora dintre telespectatorii ei. Să pretinzi însă că Gâdea și comp. i-au înarmat pe manifestanți cu pancarte și la Washinton și la Oslo și la Londra și în atâtea mari orașe din România, ține de o slugărnicie prea zeloasă a propagandistului mercenar. Este știut, fără mari eforturi de documentare, că organizarea și logistica acestor proteste au fost, în general, asumate de comunitățile religioase de aceeași credință cu familia Bodnariu. Și nu „contra tratamentului la care sunt supuşi copiii lor în ţările cele mai civilizate din lume” ci contra tratamentului la care sunt supuși copiii lor, punctual, în Norvegia. Însă, vedeți, fără pluralul respectiv, „țările” (în loc de cazul particular Norvegia), doamnei Pippidi nu i-ar fi ieșit titlul articolului așa cum i s-a comandat: „rușii sunt în spatele campaniilor antioccidentale…”.
E absolut rizibil să conexezi atât de artificial niște proteste împotriva valului de refugiați islamiști (care, într-adevăr, pot fi exacerbate sau exploatate de serviciile secrete rusești și Vocea Rusiei în scopuri partizan-politice) cu solidarizarea românilor în jurul cazului Bodnariu.
Și este de neînțeles pentru mine cum încercări timide ale unor compatrioți cu doxă de recuperare a identității naționale, a demnității de gintă ce ne-a fost răpită, decenii bune, de exact conivența coloșilor ce sunt pe cale să ne strivească acum, din nou, prin lupta lor de interese, sunt calificate de doamna Pippidi ca delict de trădare de țară. Nici mai mult nici mai puțin, din moment ce afirmă: „serviciile noastre secrete nu fac destul să protejeze ţara, care include spaţiul de dezbatere public, care ar trebui el însuşi inclus în ceea ce trebuie să fie securizat”.
De cine ar trebui să protejeze serviciile secrete țara? Ne explică tot doamna Pippidi: de „unul ca Dan Puric, care face treaba lui Putin”, de „cultul Arsenie Boca şi semnăturile ca să modificăm Constituţia contra marelui pericol homosexual [care n.a.] sunt copiate la indigo din Rusia”, de „…„profesorul” Dulcan, fericit să nu aibă mintea acasă”, de Gâdea si comp. care „au luat în brațele ocrotitoare copiii familiei Bodnariu”, de „deputaţii PNL şi PSD care s-au dus la Oslo (Dolha, Vasiliev, Ben-Oni Ardelean, Corlăţean) […] și care sunt de remarcat cu nume întreg şi urcaţi în topul penibilităţii”.
Ne aflăm în fața unui delir mai grav decât cel bahic. Acela, de bine de rău, poate să treacă după un somn bun. Până și asasinarea lui Litvinenko este chemată în sprijinul teribilei teorii a conspirației ce folosește drept pretext protecția copiilor. Suntem, cu toții, complicii Rusiei și ai lui Putin. Și președintele Johannis, care are la Cotroceni ofițeri acoperiți ce scriu editoriale în presă, și SRI și SIE, care „trebuie să raporteze în Parlament şi nouă tuturor care e amestecul rusesc în presa noastră” și nu o fac. Nu mai vorbesc de societatea română în ansamblul ei în care, „pe fond avem un segment de populaţie foarte apropiat de sistemul de valori şi cogniţii al ruşilor şi pe fond opus Occidentului”.
În analiza de față a articolului doamnei Pippidi am deschis, la un moment dat, un paragraf cu expresia „Întâi construcția:…”. Îl închid aici. Conform planului meu inițial, urma să continui cu „Apoi limba română:…”.
Trebuie să renunț, din motive de spațiu. Mă rezum doar la a spune că rar mi-a fost dat să văd, la un intelectual român cu îndeletniciri gazetărești, atâta neglijență gramaticală și stilistică.
Nu cred că este un simptom de neînvățare ci unul de uitare. Care nu se rezumă doar la scris românește ci și la gândit românește.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.