Numai chibiţii super-excitaţi de calificarea echipei Steaua în primăvara europeană a competiţiei Europa League au trecut cu vederea noua imagine a gazonului de pe Arena Naţională. Pe centrul terenului se vedea un dreptunghi lung şi galben, într-un contrast izbitor cu părţile laterale, vizibil deteriorate.

Pe zona centrală, gazonul era mai veşted, dar arăta mai puţin deteriorat, în vreme ce pe părţile laterale el era mai închis la culoare, însă arăta deteriorat şi se desprindea în hălci la fiecare alunecare sau oprire bruscă a jucătorilor. Chiar şi pentru nespecialişti, a fost cât se poate de clar că s-a umblat din nou la gazonul de pe Arena Naţională.

Meciul România-Franţa a însemnat începutul scandalului legat de gazonul de pe Arena Naţională (pentru snobi, Naţional Arena). Trompetele din presă au dat fuga la federaţie sau la Oracolul cu ochii mari şi pălărie mică, făcând trimitere la cele mai trăsnite explicaţii şi aranjamente. Cotidianul.ro a publicat atunci amănunte despre complicata situaţie a gazonului de pe Commerzbank Arena din Frankfurt. Din cauza proiectului realizat de constructorul Max Boegl, gazonul din Frankfurt a fost stabilizat abia după 3 ani, şi atunci prin utilizarea unor complicate echipamente de aerare şi de accelerare a fotosintezei. Au fost amânate partide şi concerte din cauza degradării ierbii şi a riscului crescut de accidentări. Pur şi simplu iarba nu prindea rădăcini. Acestea stagnau şi, în cele din urmă, putrezeau, ruloul de gazon alunecând extrem de uşor de pe patul de nisip.

Situaţia se repetă şi la Bucureşti. După meciul cu Franţa a fost căutat în mare grabă un ţap ispăşitor, ignorându-se problema de construcţie şi de proiect. În mare grabă a şi fost schimbat gazonul. Din Olanda (nu pe banii lui Gigi Becali) a fost importată o suprafaţă nouă de joc, la un preţ exorbitant. Adică la 338.000 de euro! Ceea ce înseamnă aproximativ 40 de euro metrul pătrat. Acest gazon a rezistat câteva luni. Pe alocuri s-a subţiat până la doar 1,5 centimetri. A ţinut numai la meciurile din această toamnă. Înaintea partidei Steaua-CFR Cluj, o parte a gazonului a fost schimbată din nou. De data aceasta a fost importat un gazon mai ieftin, de la firma Richter din Austria, la numai 11 euro metrul pătrat. Preţ onorabil, obişnuit chiar pentru metrul pătrat de gazon destinat competiţiilor. Dar nici el suficient pentru a rezista până la finala Europa League. Ceea ce înseamnă că administraţia Arenei Naţionale şi FRF au mai plănuit o schimbare la început de primăvară. Adică al patrulea gazon în aproximativ 6 luni de existenţă a Arenei Naţionale.

Cine plăteşte închirierea unei instalaţii costisitoare pentru accelerarea procesului de fotosinteză? Cine a suportat operaţiunile efectuate până acum şi mai ales cine va plăti cheltuielile din anii următori?

A rămas complet neelucidat preţul enorm al Arenei Naţionale. Şi mai ales faptul că directorul Romeo Boţocan de la Max Boegl România (firma care a proiectat şi a construit stadionul) este una şi aceeaşi persoană cu Romeo Boţocan fost director la firma de marmură TitanMar (proprietatea lui Adriean Videanu).

Pentru unii, DNA-ul lucrează la foc continuu, pentru alţii n-are ochi şi n-are urechi!