Alternativa 2017

Rezistenții din Piața Victoriei ne umplu forumurile și cutiile de email cu îndemnuri să le fie valorificată energia. Să se facă o alternativă 2017, că altfel degeaba dau ei jos guvernul Grindeanu.

Fiind nașa primului titlu, Alternativa 2000, dat în iarna lui 1995, cînd consideram că ne trebuie cam cinci ani să construim o elită politică alternativă la PSD (numărați voi cîți ani sunt de atunci), aș putea schimba pe un alt canal, că am văzut filmul ăsta, am și jucat în el de vreo trei ori. Dar oamenii au dreptate. Au ieșit în stradă că au crezut că e un moment decisiv. Au ieșit pe cuvîntul unor oameni care i-au chemat, și care ar trebui să aibă un oarecare sentiment de obligație față de ei și ceva să le ofere pentru viitor. Dar am bănuiala că nu au, că îi cunosc pe ideologii revoluției actuale de pe vremea cînd noi eram în Piața Universității sau cu spatele la zid cînd strigau la noi Moarte lor!, iar ei erau editorialiști la Scânteia, Tineretul Liber sau Voiculescu ( numele lor sunt Cristian Tudor Popescu, Mircea Cărtărescu, etc ), sau de cînd noi eram contra exploatării de la Roșia, iar ei erau în redacții achiziționate integral de Gold, de văzut studiul de caz al Ioanei Avădani, aici (numele lor sunt Mălin Bot, Mircea Marian și alți rezistenți de ultimă generație din iarna 2017). Ca atare, pentru miile de oameni frustrați zilele astea că nimeni nu pune umărul după ce ei și-au făcut cu prisosință și adaos de civilizație și umor, datoria, iată care e alternativa 2017, sau mai exact, alternativele pozitive pe care le aveți.

Alternativa 2017- 1.

PSD a înțeles ceva din toate astea și va prezenta un partid reformat pe viitor.

Nu prea cred, și iată de ce. PSD a făcut lucruri mult mai rele în trecut (în marțea neagră chiar au încercat să scoată complet conflictul de interese, au încercat să schimbe totalul votanților la referendum, etc), a mai încasat contralovituri rele și o aripă mai reformistă tot nu a ajuns la putere. Pentru că nu era nici una, minus niște acoperiți de pe la SIE cu care luptam eu prin extern pentru integrarea României în UE în anii două mii; și care erau de trei ori slabi, că erau din Externe, deci nu aveau bază populară, că erau acoperiți și că știam toți că sunt. Ca pregătire erau zece etaje peste cei de acum, dar ce folos? Mai sunt și acum vreo cîțiva- au fost scoși la delimitare zilele trecute- dar problema tot aceea este. PSD nu a mai avut curaj, după Geoană și Ponta, să încerce oameni dinafară, deși au fost praf făcuți în străinătate pentru că nu au avut oameni de profil internațional. La fiecare epurare de către DNA, partidul s-a mai apropiat un pas de bază, și dacă vă iese să-l băgați pe Dragnea, baronul chintesențial, la pușcărie, va avansa Oprișan, achitat de toate instanțele, sau altul ca el. Nu vrem să acceptăm că PSD este produsul unui electorat, în care a atras și ceva clasă mijlocie, mai ales bugetară, care s-a săturat de discuții despre austeritate de la unii care dau țepe gigantice la restituirea proprietăților și îi preferă pe ăia care fură, dar măcar nu le bagă mîna direct în buzunar lor. Oamenii ăștia nu au nici un entuziasm pentru PSD, trecute sunt vremurile cînd Iliescu era iubit, pur și simplu rațional au evaluat (sondaj IRIS în noiembrie) că guvernul Ponta a fost mai bun decît guvernul Cioloș pentru ei, cu o margine suficientă. Așa cum după vara lui 2012 a urmat o mare victorie PSD-PNL, acum am avut marea victorie mai întîi și scandalul pe urmă, dar mandatul lor de la popor rămîne, chit că el nu a fost să se închidă DNA. Nici să nu vă imaginați că, dacă DNA vrea să îl lege pe Dragnea pentru mai nimic,ăsta se va lăsa dus și votanții lui or să aplaude. La condamnarea cu dedicație, majoritatea parlamentară va răspunde cu legiferarea cu dedicație, de data asta pe față, ziua și fără secrete. În rest, ce cred că a învățat PSD e doar că nebun e ăla care se atinge de SRI, așa că sunt de părerea lui Băsescu, o vor lăsa mai moale cu lupta cu Sistemul, deocamdată vreo doi acoperiți notorii au fost plantați pe la Grindeanu, nu mi-e clar dacă pentru a-l ține sub supraveghere sau acolo e linia moartă. Tot ce trebuie să facă PSD ca să îi țină piept lui Iohannis, care și-a urmărit ghinionul cu casa pînă la consecințele finale, este contramobilizare, și au cum, slavă Domnului, Coaliția pentru Familie și alte populisme naționalist creștine create de ruși și importate de noi (din convingeri similare, nu că am fi cu Putin). Calea poloneză deci, cu asupra de măsură, cît se poate, că noi nu suntem Polonia și cel mai mic bobîrnac de la Bruxelles ne învinețește rău. Dar, la drept vorbind, nu prea au ce ne face.

Alternativa 2017-2

Alt premier al lui Iohannis, susținut de o majoritate parlamentară difuză

Scenariul doi sună cam așa. Divizia de presă Servicii, greu lovită de tăierea a zece la sută din buget, plus reflectorul pe finanțările lor prin firme și fonduri europene nu reușește să ajungă la o înțelegere cu Dragnea și ne face presiuni prin stradă, mobilizează lumea cu referendumul populist al lui Iohannis (întrebarea va fi ”E adevărat că alți oameni sunt corupți și trebuie aspru pedepsiți?”) și guvernul Grindeanu își dă demisia. Cu un PSD lovit prin Dragnea și Grindeanu amenințați cu pușcăria- terenul a fost pregătit, că știe o lume întreagă că voiau să demoleze pușcăria ca să nu meargă ei în ea- șeful statului are o mînă puternică și el poate face un guvern de uniune națională (partidele trimit propuneri de miniștri pe care le filtrează președinția și serviciile), sau unul tehnocratic (toată lumea trimite propuneri de miniștri pe care le filtrează președinția și serviciile, cum a fost la guvernul Cioloș) și ne alegem cu guvernul Cioloș doi sau echivalent. Programul PSD e suspendat, facem economii, în rest nu facem nimic, că fiecare are ideea lui și ne blocăm unii pe alții. Discutăm în schimb subiectul populist numărul doi, Reforma Constituțională, sau Cum Vom Schimba din Temelii Natura Statului, Natura Românească și Natura Umană, pe înțelesul cui nu a luat nici cursul de Constituție Comparativă pentru începători – greu nu e, fiind predicat tot de cine nu a absolvit același curs… dar ne va ține ocupați cu proiecte megalomane în vreme ce lumea în cădere din jurul nostru avea nevoie de altceva- de priză la realitate, pur și simplu… Majoritatea parlamentară se va face, unde există voință există putință, în PNL toți cei care se pregăteau să treacă la PSD, care erau mulți, au înghețat pe poziții și nu mai știu cu cine să negocieze, în PSD aripa Reformistă cu Dosar Înghețat se constituie la iuțeală, la USR nu e problemă, ei fac și demonstrații anti-PSD în Parlament, deci votul contra e simplu, maghiarii se vor vinde mai scump, adică vor negocia să nu le impute și lor DNA neglijențe în serviciu ca la primarul Timișoarei ca infracțiuni, ce se întîmplă în rest, treaba altora, dar lor nu, statul de drept român nu are dreptul să intre peste statul de drept maghiar, minoritățile sunt mereu gata, iar în rest avem pe băieții cu ochi albaștri gata să ne refacă un UNPR pentru toate anotimpurile și toate alianțele, că unde țara are nevoie de majoritate patriotul nu stă pe gînduri. USR și PNL rămîn un cuplu, cam ca persoana cu dizabilități și însoțitorul autorizat, nu se pot despărți, dar nici fuziona, furnizori de citate de cancan politic pentru tot anul. Vin prezidențialele și câștigă Klaus, din lipsă de contracandidat, vin legislativele și cîștigă iarăși PSD, din lipsă de contraelită politică.

Alternativa 2017-3.

Iohannis își face partid prezidențial nou

Președintele își dă seama că nu mai poate continua cu partide care au un trecut, și îi dă mandat lui Dacian Cioloș să facă un partid nou. Aici chestiunea care se pune este dacă din USR se poate face un partid prezidențial serios sau va rămâne cum e acum, sub nivelul de coerență și competență politică de la precedentele încercări, adică PAC (mare succes, dar s-au scindat și au dispărut), Alternativa României/UFD (oameni buni, băgați de Varujan la Vîntu și alte combinații) sau URR (oameni excelenți, nu au făcut nici un compromis și au cîștigat alegeri doar la Cîmpulung, au dat faliment). Situația PAC, care a fost în parlament, e probabil cea mai apropiată de USR, deși PAC era mai omogen ca pregătire și ideologie. Dar la drept vorbind nu contează de la ce pleacă USR, vorba e ce potențial are care să îi servească lui Klaus Iohannis. Nu are lider- cu Clotilde s-a terminat- dar acesta e mai degrabă un avantaj în relația cu președintele. Are puțini oameni, dar vorba este, vor să mai crească, au înțeles că problema cu partidele este scăzuta lor reprezentativitate, și că doar partide deschise cu mulți membri pot fi reprezentative, sau se va întîmpla și la ei ce s-a întîmplat la toate partidele, chiar cele minuscule, primii ocupanți ai sediului închid ușa? Și unde există această elită alternativă la care să se extindă USR? Sau e peste tot ca la USR Ilfov (Pantelimon, Voluntari, Popești Leordeni, etc) unde un fost pesedist, un fost penelist și un supraviețuitor al Partidului Democrației Sociale au făcut o vajnică filială și au recuperat votanții lui Gabi Oprea (3000 doar în Popești-Leordeni), greșind doar un picuț cînd au sărit gardul guvernului Grindeanu, de au trebuit reținuți de ceilalți manifestanți? Se poate, cu alte cuvinte, face un mare partid în România fără ca el să fie un fel de PPDD, pur și simplu pentru că asta e resursa umană în țara profundă, sau oricum asta e cea care cîștigă alegeri prin filiale, dînd deoparte naivii și idealiștii, cum a fost la toate partidele? Reiese acum că USR nu a avut nici un control de integritate la alegeri, comisia lui Moroianu nu a verificat nici un candidat (în timp ce verifica simpli membri drastic), deci obstacole veritabile în fața creșterii nu există, cum au venit pe lista electorală de București Tehnocrați Nenumiți de la poziția 2 la poziția 12 la fel pot veni recruții de la alte organe și pe viitor. Între timp cei deja intrați învață lecția realității repede, inclusiv cei veniți din societatea civilă, pentru că deși aș fi crezut că mai mulți din ei știu că parlamentarul moral nu propune amendament bugetar cu cheltuieli suplimentare (scriu de ani de zile aici că țările care au progresat în lupta cu corupția au făcut neconstituționale asemenea amendamente), tot au sfîrșit prin a propune cu toții autostrăzi, aeroporturi și șosele de centură, că ăsta e electoratul, trebuie să îi arăți ceva, nu numai pancarte. Astfel încît contradicția între idealiștii din prima serie și recruții de mai tîrziu se poate atenua lin și fără probleme, cît eu încă mai aștept ca dl. Manuel Costescu, trimisul USR în comisia de supraveghere a SRI, să ne informeze cum a supravegheat el SRI și eventual de ce fondurile europene, inclusiv în fostul său guvern, servesc la supravegherea neconstituțională și ineficientă a populației de către servicii prin intermediul unor firme de securiști de toate generațiile… Alternativa, desigur există: recrutarea se face numai pe studii, partidul devine o școală de politici publice, recunoscîndu-se că sunt multe de învățat și nu poți toată viața (de partid) să produci doar texte pe Facebook scrise de copywriteri, partidul devine un laborator, și, deși primele idei erau nerealiste – că promisiunile se fac, și ordonanțele se dau, de TOATE partidele și guvernele, pur și simplu că așa merg statul și electoratul, se coagulează treptat ceva de alt nivel decât miniștrii feisbuciști care se exprimă ca Dragoș Pîslaru (”Am călcat pe bec„, „aceste palme pe care le luăm, si eu, si Vlad (n.red. Voiculescu, fostul ministru al sănărății), sunt îndreptățite” (măcar e onest, nota mea, AMP) și au de fapt doar competența să mobilizeze lumea pe Facebook. Sau nu? Care din variante ar crește mai repede, că pînă la prezidențiale mai sunt mai puțin de trei ani, cea superficială sau cea substanțială? Sau e cu putință ca proiectul USR să fie deja considerat un eșec, și facem altul de la zero, mutăm iarăși votanții din Popești Leordeni, că intermediar să îi mute se găsesc (traseismul, ca și legiferarea prin ordonanțe, au niște cauze, și nu vor dispărea prin lichidarea unor persoane, sunt 12 ani de cînd încercăm, ci doar a cauzelor, dar tedința e inversă…). Enfin, unim ce a mai rămas din PNL în Noua Creație Sintetică de Dreapta, vin prezidențialele, cîștigă Klaus și ne-am liniștit.

Alternativa 2017-4.

Greva democrației reprezentative. Anarhia salvează România

Miniștri putem schimba, partide noi puteam face, dar democrația reprezentativă nu o mai putem reînvia. Problema centrală, absența unor asociații de oameni cu idei similare despre cum trebuie să meargă societatea, care să se reflecte în cîteva partide, nu se mai poate rezolva pentru că lumea nu se mai asociază. Manifestantul onest, chit că adus pe stradă de profesioniști Facebook care știu ce îi place și ce nu îi place, are idei politice postmoderne și consideră partidele depășite, cum zicea și Iliescu în 1990 (cînd noi îl luam cu Huo!). Oamenii care au ieșit de bună credință în stradă nu mai pot fi băgați ușor înapoi, mai ales că pot fi ușor stimulați pentru disperare, pentru furie, pentru tot ce e nevoie. Au fost și flatați de toată atenția, că acuma cred și ei despre ei că pot da lecții de civism la tot mapamondul, și nu că sunt din țara sau orașul cu record negativ la voluntari în ajutorul cuiva sau pur și simplu la donat sînge. Pe baza acestei minunate încrederi în sine, care e oricum mai bună decît lipsa ei, ideile lor politice se cristalizează, și ele sună cam ca ale IT-stului Bogdan, care a scris așa pe SmartWoman (whatever that is):

” Nu ar fi mai corect un parlament format din 20 de milioane care să voteze, dupa caz, legile care îi interesează, iar unde nu sunt interesati sa poata exista acordul tacit pentru majoritatea votantă? Cum ar fi posibil? Păi printr-o aplicatie, un fel de Sfatul Țării virtual, un facebook legislativ, unde toti am avea conturi virtuale, chei electronice de identificare si forumuri de sustinere, dezbatere si analize. Bine, dar ceilalti? Ceilalti care nu au calculator sau nu vor sa isi faca acest cont? Ei bine, ei rămân reprezentati de “parlamentari”. Ar trebui sa fie un drept delegarea votului, nu o obligatie. Cine vrea, merge la vot, isi deleagă reprezentantul cu riscul ca acesta sa voteze exact pe dos decît a promis in campanie sau să-l fure protejat de consecinte. Cei care au votat un mandat de parlamentar, își pierd dreptul de a primi user in cel virtual. Așa legile se vor vota nu prin număr de voturi de parlamentar, ci prin număr de voturi simple, iar fiecare parlamentar votează cu mandatul zecilor de mii de voturi cu care a fost mandatat”.

Nu știu dacă Bogdan e mai IT-ist decît Florin Bădiță, care s-a dovedit a nu fi nimic din ce a scris pe Linkedin că e, dar e sigur mai articulat și, cert, reprezintă un curent de gîndire. Renunțăm la partidele nereprezentative și suntem consultați direct, pe lîngă parlamentari, ei pot continua să reprezinte Popești Leordenii. Sigur, politicienii nu vor pune în practică ce vrea Bogdan, dar Bogdan și ai lui pot face sistemul de facto, ieșind în stradă de fiecare dată când majoritatea parlamentară statuează ceva cu care ei nu sunt de acord și cineva are interesul să facă o campanie de mobilizare și să îi informeze, ca la OUG 13. Urmarea am cam văzut-o în Bulgaria și Republica Moldova, unde tinerimea stă mai mult pe la manifestații anticorupție și detestă partidele, iar bătrînimea merge la vot disciplinat și alege pe foștii comuniști. Țara nu merge nicăieri, că nu e consens pe nimic și se țin des alegeri, care par toate decisive dar nu decid nimic.

Ordinea e cea a plauzibilității, după mine, dar le puteți aranja cum vreți. Și ca să nu vă las prea triști, revin săptămâna viitoare cu ce se mai poate face, desi sper că ați înțeles deja că întrebarea preliminară e cine vrea să facă…

Alina Mungiu-Pippidi

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.