Amintiri din copilărie

Copiii sunt precum niște „bureți” care absorb informații, așa că de ce noi oare nu ne putem aminti nimic din vremea aceea?

Începând de la cel mai dramatic moment al vieții ( data în care ne-am născut), primii pași, primele cuvinte, cei mai mulți dintre noi nu-și aduc aminte momentele incipiente ale vieții. BBC.com a întocmit un studiu care ar putea să răspundă la această întrebare.

Această „groapă a amintirilor” a fost studiată de psihologi, părinți frustrați și chiar neurologi. A fost o obsesie pentru „tatăl psihoterapiei”, Sigmund Freud, care a denumit-o „amnezie infantilă”, acum 100 de ani.

Aminirile din vremea copilăriei există sau au fost inventate?

Ne putem aduce aminte evenimente fără să avem cuvintele necesare pentru a le descrie? Am putea ca într-o bună zi să ne recuperăm amintirile? O parte din puzzle poate proveni din faptul că bebelușii sunt precum „bureți” care absorb informația, formând 700 de conexiuni neurologice în fiecare secundă și pot învăța o limbă străină cu o rapiditate care ar face orice poliglot invidios.

Ultimele studii arată că ei încep să se formeze încă din prima secundă. Însă la maturitate, informațiile se pierd fără posibilitatea de a le recupera. O explicație ar fi că amnezia infantilă este un rezultat al procesului natural de a uita lucrurile experimentate pe tot parcursul vieții.

Un răspuns vine din partea cercetărilor din secolul XIX ale psihologului german Hermann Ebbinghaus care a condus o serie de experimente făcute pe propria persoană pentru a testa limitele memoriei umane. Pentru a se asigura că mintea sa este complet goală a inventat „silaba nonsense” și a creat cuvinte din litere aleatorii pe care a început să le memorize.

Diagramele sale ulterioare au arătat faptul că mintea noastră suferă un declin rapid al capacității de a ne aminti lucrurile pe care le-am învățat: lăsat singur, creierul nostru „aruncă” jumătate din materialul nou într-o oră. Până în ziua 30, am reținut doar 2-3%.

Ebbinghaus a descoperit însă că modul în care uităm este predictibil. Pentru a afla dacă amintirile bebelușilor sunt diferite, trebuie să comparăm diagramele. Atunci când au făcut calculele în 1980, oamenii de știință au aflat că ne amintim cu mult mai puține lucruri de la momentul nașterii și vârsta de 6-7 ani decât credem. În mod clar ceva diferit se întâmplă.

În mod intrigant, „vălul” se ridică mai repede pentru unii, decât pentru alții. Unii oameni își pot aminti evenimente de pe vremea când aveau 2 ani, în timp ce alții nu-și aduc aminte nimic de la vârsta de 7-8 ani. În medie, frânturi de amintiri apar la 3 ani și jumătate. Mai intrigant este faptul că discrepanțele între amintiri au fost de asemenea observate de la o țară la alta, unde media amintirilor variază până la 2 ani.

Poate aceasta să ne ofere mai multe indicii care să ne explice memoria infantilă? Pentru a afla, psihologul Qi Want de la Universitatea Cornell a adunat numeroase memorii de la studenți chinezi sau americani. Așa cum stereotipurile naționale prezic, poveștile americane sunt mai lungi, mai elaborate și mai egocentrice. Poveștile chinezești, pe de altă parte, sunt mai elementare, în medie, ele au început și cu șase luni mai devreme.

Este un model susținut și de alte studii. Acelea mai detaliate și mai egocentrice au fost mai ușor de recăpătat. Se crede că auto-interesul poate fi de ajutor și că dezvoltarea unei perspective proprii influențează evenimentele importante. „ Este diferența dintre <> și <>”, spune Robyn Fivush, un psiholog de la Universitatea Emory.

Atunci când Wang a făcut același experiment din nou, de această data întrebându-le pe mamele copiilor, a găsit același tipar. Cu alte cuvinte, cei care au amintiri vagi: să dea vina pe părinți.
Prima amintire a lui Wang a fost o excursie la munte alături de familie în Chongqing, China, cu mama și sora sa. Avea în jur de 6 ani. Însă până s-a mutat în Statele Unite, nu a fost întrebată. „În culturile occidentale, amintirile din copilărie nu sunt importante. Oamenilor nu le pasă”, spune ea.

„Dacă societatea îți spune că amintirile sunt importante pentru tine, le vei păstra.”, spune Wang. Înregistrarea celor mai vechi amintiri o are în vedere pe Maori New Zealanders, a cărei cultură include un accent puternic pe trecut. Many își aduce aminte evenimente care s-au petrecut când avea doar 2 ani.

Cultura noastră poate să determine și modul în care vorbim despre memoriile noastre, unii cercetători susținând că ele revin doar atunci când ne specializăm în comunicarea orală. „Limbajul ajută la furnizarea unei structuri, sau organizare, pentru memoriile noastre, care sunt narative. Creând o poveste, experința devine mult mai organizată și mai ușor de amintit”, spune Fivush. Unii psihologi sunt sceptici în privința acestui lucru. Nu există nici o diferență între vârsta la care se nasc copii surzi și dezvoltarea semnelor de comnicare pentru memoriile lor incipiente, de exemplu.

Aceasta ne duce la teoria conform căreia nu ne putem aduce aminte deoarece creierul nostru de la acea vreme pur și simplu nu are echipamentul necesar. Explicația vine din partea unui celebru neurolog din istorie cunoscut ca pacientul HM. După o operație nereușită care era menită să îi trateze epilepsia și i-a distrus hipotalamusul, HM nu era în stare să își amintească noi evenimente.

„Este centrul abilității noastre de a învăța și a ne aduce aminte. Dacă nu era hipotalamusul, nu eram în stare să îmi aduc aminte conversația de acum”, spune Jeffrey Fagen, de la Universitatea St. John.
În mod intrigant, cu toate acestea, el era în stare să acumuleze noi informații, precum bebelușii. Atunci când cercetătorii l-au rugat să copieze un desen al unei stele cu 5 colțuri, uitându-se în oglindă, el și-a îmbunătățit desenul cu fiecare încercare.

Posibil ca atunci când suntem copii, hipotalamusul să fie dezvoltat insuficient pentru a stoca evenimentele în amintiri. Puii de șobolan, maimuțe și oameni continuă să adauge noi neuroni în hipotalamus încă din primii ani de viață, și se pare că în momentul în care încetează acest lucru, nu mai sunt în stare să formeze memorii.

Însă oare hipotalamusul subdezvoltat ne pierde amintirile, sau nu au fost formate niciodată?
Încă din copilărie evenimentele continuă să ne afecteze comportamentul cu mult înainte să le uităm, unii specialiști consideră că procesul este încetinit pe parcus. „Probabil că informațiile sunt stocate într-un loc inaccesibil momentan, dar este dificil de demonstrat acest lucru în mod empiric.”, spune Fagen.

Ar trebui să fim foarte conștienți de ceea ce ne aducem aminte din trecut, probabil copilăria noastră este încărcată de evenimente false care nu au avut niciodată loc.

Elizabeth Loftus, un psiholog de la Universitatea din California, Irvine, și-a dedicat întreaga carieră studiind acest fenomen. „Oamenii își pot alege sugestiile și să înceapă să le vizualizeze”, spune Loftus.

Evenimente imaginare

Loftus știe cum se întâmplă acest lucru. Mama sa s-a înecat într-o piscină atunci când ea avea 16 ani. Ani mai tărziu, o rudă a convins-o că ea i-a descoperit trupul. O săptămână mai tărziu, i-a spus că era vorba despre altcineva. Bineînțeles, nimănui nu-i place să i se spună că amintirile nu sunt reale.

Pentru a-i convinge pe sceptici, Loftus știa că are nevoie de dovezi fără echivoc. În anii 1980, ea a recrutat voluntari pentru un studiu și și-a recăpătat amintirile.

Loftus a spus o minciună elaborată despre o excursie traumatizantă într-un centru comercial unde s-au pierdut și au fost salvați de o femeie în vârstă.

„Pur și simplu le-am spus participanților că am vorbit cu mamele lor despre un anumit lucru care nu se întâmplase. Cei mai mulți dintre ei au crezut, în timp ce alții chiar își <> totul în cel mai mic detaliu”.

De fapt, suntem mai încrezători în amintirile fictive decât în cele care care chiar s-au petrecut.
Chiar dacă memoriile sunt bazate pe evenimente reale, probabil sunt insuflate de alte persoane . Acel moment în care ai mâzgălit-o pe sora ta? Ai văzut momentul într-un video de familie. Acea aniversare cu un tort făcut de mama ta? Poate fratele tău ți-a spus despre asta.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.