Amor, amor… la Buenos Aires

Bucurie, melancolie, eleganţă, prost gust, lacrimi, râsete, prostituate, „protectori”, marinari, travestiţi, imagini pioase şi naive, fantasme macabre, un întreg imaginar trezit de tango, cu melodiile lui răvăşitoare şi dansatorii lui eleganţi şi languroşi.

Bun venit la Buenos Aires! Tango, câte piese n-au fost scrise în numele tău!

Scenele de stradă şi de cabaret, poveştile abracadabrante de dragoste se desfăşoară în ritm de tango. Abia intrat în hol, publicul este primit de doi dansatori de tango şi de o cântăreaţă însoţită de un chitarist, care îl introduc în atmosfera spectacolului.

Toate sentimentele şi imaginile amintite, plus o dominantă notă de umor se găsesc în spectacolul „Amor, amor… la Buenos Aires” de la Teatrul „Comedia” din Paris, ce ar putea fi caracterizat, după părerea realizatorului său, Stéphan Druet, cel care a pus în scenă opera „Povestirile lui Hoffmann”, drept „revistă-cabaret-teatru argentinian”. În decorul fastuos conceput de Roberto Plate, o clădire cu curtea sa şi cu un port în depărtare, 12 personaje, 8 actori şi 5 dansatori de clasă, printre care maestrul tangoului, Coco Dias, în costume extravagante, spun o poveste nonconformistă prin cântec, dans şi cuvinte. Revelaţia spectacolului este, după părerile criticilor, actorul Sebastian Galeota, cel care a jucat în „Piaf, je t’aime” sau „Mica sirenă”, căruia i se alătură Salem Sobihi, cunoscut din „Le Roi soleil” şi „Cleopatra”.

Textului, semnat de un tânăr autor argentinian, Federico Mora, i s-au adăugat piese spaniole, cele mai multe din America Latină, de la „Es mi amor” la Shakira. Spectacolul îşi datorează numele cântecului „Amor Amor”, interpretat în franceză de Tino Rossi şi Dalida. Spiritul baroc, costumele, perucile, pălăriile colorate îmbracă personaje pitoreşti: o bunică amatoare de marijuana, două fete bătrâne austere care îşi ascund nimfomania, un macho atrăgător, o prostituată…

Pe ritmuri latino, personajele se urăsc şi se adoră

Totul se petrece într-o pensiune de familie care reface atmosfera unora dintre cartierele oraşului Buenos Aires: strigăte, insulte, plânsete, joc, cântec şi… dans. Personajele se detestă şi se adoră în acelaşi timp. Piesa spune povestea relaţiilor din sânul unei familii. Ottavia la Blanca, un travestit, interpretat de Galeota, revine în pensiune, la 15 ani după ce fusese alungat de mama sa (Mona Heftre, aplaudată atât de public, cât şi de critică), care nu-i acceptase homosexualitatea, decis să „regleze conturile” cu ea, să-şi revadă bunica pe care o adora şi, mai ales, să-l regăsească pe Alvaro, dragostea vieţii lui, ceea ce provoacă o oarecare isterie. Pensiunea până atunci relativ calmă este zguduită în ritm de muzică şi dans latino. Actorii cântă şi dansează, apar numere de tango acrobatic, în coregrafia semnată de Caroline Roëlands, care pune în valoare trupurile dansatorilor. Coregrafia are perfecţiunea unei partituri muzicale, iar cei cinci dansatori oferă numere de tango excelente

Stéphan Druet, care a sesizat perfect spiritul baroc, excesiv al Argentinei, a conceput un spectacol plin de umor şi de pasiuni, care aminteşte, după părerea cronicarilor, de filmele lui Almodovar şi Fellini. De altfel, personajele sunt inspirate de filmul-cult „Esperando la Carroza” al lui Jacobo Langsner şi din diferite opere ale lui Copi.

Un spectacol colorat, dinamic, în care senzualitatea ocupă primul plan, cu toate clişeele ei „politically incorrect”.

Argentina a ocupat întotdeauna un loc important în lumea spectacolului. Ceva din teatrul argentinian al unor Arias, Savary sau Copi se regăseşte în „Amor, amor… la Buenos Aires”, care intră în seria preocupărilor lui Stéphan Druet, din ultimii ani, odată cu fondarea „Nopţilor Argentiniene” care au atras „le tout Paris”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.