Andrei Huţuleac: „Găsesc că e o nevoie viscerală a omului de a organiza haosul”

Unul dintre spectacolele cele mai tentante din stagiunea 2016 – 2017 a teatrului nostru este ”Amadeus”, în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză, de la Metropolis. Unde este dreptatea lui Dumnezeu în confruntarea dintre Mozart şi Salieri, aceasta este tema fundamentală. Și abilitatea sclipitoare cu care Andrei Huţuleac reuşeşte să-l interpreteze pe Mozart are forţa vrăjii celei mai puternice cu care un actor îşi ademeneşte spectatorul.

Când încă era student, l-a întâlnit regizorul Felix Alexa, care începea repetiţiile pentru spectacolul ”Spitalul Comunal”, la Teatrul Metropolis. Cu Marius Manole, Răzvan Vasilescu, Valentin Uritescu, Marius Stănescu, Adela Mărculescu şi colega lui de generaţie, Raluca Aprodu. Andrei Huţuleac a primit invitaţia de a face parte din distribuţie. Și cei mai mulţi au spus că a fost cel mai bun: ”M-am speriat atât cât e nevoie să-ţi faci treaba bine. Ce nu te omoară te întăreşte. Iar ei au fost indulgenţi”, comentează Andrei Huţuleac debutul. Reflecţia lui poate să aibă originile în procuparea părinţilor, amândoi medici. Andrei a ales tranşant actoria: s-a înscris pentru admitere la 3 universităţi de teatru. A fost acceptat de toate trei. A ales UNATC, la Bucureşti.

Următorul spectacol în care a jucat a fost unul nominalizat pentru cel mai bun, la Gala UNITER: ”Mobilă şi durere”, în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză, de la Centrul Cultural pentru UNESCO ”Nicolae Bălcescu”. Andrei Huţuleac a fost şi el nominalizat pentru ”cel mai bun actor într-un rol secundar”. În aceeaşi perioadă a jucat şi în teatrul independenţilor, într-”O piesă deşănţată”, regizată de Lia Bugnar. Într-un singur an a devenit motiv esenţial, argument în discuţiile despre spectacole de văzut neapărat ale pasionaţilor de teatru.

”Poezii la prima mână”

”Nu ţin cu dinţii de o realitate care taie în carne vie. Nu caut adevărul cu orice preţ în nimic din ceea ce fac. Mă preocupă mai degrabă convenţia, povestea, emoţia. O femeie îmbrăcată mă atrage mai mult decât una care îşi expune fără ruşine suma formelor. Relaţia mea cu realitatea e similară. O găsesc mult mai interesantă dacă e subscrisă unei convenţii.”

”N-am avut un plan de devenire. Sunt mai degrabă un pseudointelectual cu pricepere la discurs. Mă pricep la cuvinte şi sunt un om foarte norocos”, se descrie scurt şi smerit, cu meşteşugit simţ al umorului, Andrei Huţuleac în discuţia despre acum. Ne invită să-l urmărim într-”O scrisoare pierdută” (Tipătescu) şi ”Amadeus” (Mozart), ambele spectacole în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză aflate în repertoriul Teatrului Metropolis. ”Nici nu ştiu dacă îmi doresc să ajung cunoscut, având în vedere ce presupune asta azi.”
În afara scenei de teatru, Andrei Huţuleac scrie şi poezie (a publicat deja un volum, ”poeziilaprimamână”).

„La 19 ani aveam o viziune mai boemă asupra profesiei. Am învăţat între timp că actoria te obligă să fii cu picioarele pe pământ. Trebuie să ţii cont de dorinţele terţilor (colegi, regizori, scenografi), trebuie să înţelegi că sunt oameni care depind de tine şi de care la rândul tău depinzi. Poezia, pe de cealaltă parte, e un act solitar, lipsit de constrângeri. Întoarcerea către sine se petrece în intimitate.”

Abilităţile din arta actorului, înţelepciunea şi interesul pentru o informaţie cuprinzătoare ar fi argumente să-l vedem pe Andrei Huţuleac în intervenţii publice cu îndemnuri pentru o atitudine proactivă, de antreprenoriat sau spre diferite acţiuni. Respinge această alternativă şi argumentează solid: ”E un lucru periculos pentru un actor să se implice în acest fel în comunitate. Cred că cea mai bună metodă a unui profesionist de a-şi expune crezul e prin ceea ce face. Eu mă pricep să joc nu să militez. Gândesc despre discursul social de azi că e încărcat cu emoţie. Or, este foarte uşor să produci emoţie. E mult mai greu să produci argumente. Sunt un membru oarecum activ al comunităţii online şi văd acolo cât de uşor se inflamează spiritele mai ales în jurul unor false probleme. Și e normal poate dar nu mă reprezintă acest tip de atitudine. Deşi o înţeleg. Găsesc că e o nevoie viscerală a omului de a organiza haosul punând etichete.”

”Nu suntem îngeri sau demoni”

În film a jucat roluri mici, episodice chiar, dar întâlnirile lui au fost cu regizori importanţi precum Stere Gulea, Vlad Păunescu, Călin Netzer şi Cristian Iftime: ”E un mediu de expresie care mă preocupă foarte mult. Înainte de ‘90 se făceau 100 de filme într-un an. Acum e complet diferit”. Este la rândul lui regizorul unui film de scurtmetraj pe care l-a produs împreună cu Dan Chişu, care va apărea în curând şi care se numeşte ”Offstage”. ”Am bătut un pariu cu mine însumi. E o încercare, timidă deocamdată, de a proba şi altă postură decât aceea de actor. În procesul de lucru am fost preocupat aproape exclusiv de poveste şi de lucrul cu actorii. Scenariul îmi aparţine iar din distribuţie fac parte Adrian Titieni, Amalia Ciolan şi Tudor Istodor.”

În discuţia noastră am atins şi subiecte vulnerabile pentru noi toţi, azi. Oamenii se împart în buni sau răi?
”Nu e nimeni «înger» sau «demon». Suntem cu toţii oameni, avem deopotrivă lumini şi umbre şi nu ne rămâne decât să analizăm la rece, obiectiv, situaţiile şi contextele în care ne desfăşurăm, cu acel «organ» al bunului-simţ pe care îl avem în mod esenţial cu toţii. Găsesc că e aproape bolnav să ai o opinie radicală. Paradoxul este că de multe ori tocmai aceia care pretind că luptă pentru diversitate şi pentru libertate judecă radical. Cred în înţelegerea empatică a oricărei persoane. Orice opinie trebuie formulată mereu ţinând cont de context ca întreg dar şi de fiecare parte a lui.”

În fiecare vineri dimineață îl puteți asculta la Matinalul Fără Nume pe care îl realizează la Smart FM. „La radio am ajuns pentru că Marius Tucă a acceptat să mă lase să mă exprim așa cum simt eu. Nu consider că am nici debitul, nici vocea și nici energia unui moderator de radio dar asum această emisiune ca pe o șansă de a mă întâlni cu oameni cu care în viața reală nu reușesc să mă întâlnesc din diverse și obiective motive. Următorul invitat pe care îl „vânez” este regizorul de film Cristi Puiu.”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.