Angela Gheorghiu: „Fraților, chiar nu realizăm că toți suntem de vină? Trezirea!”

„Adriana Lecouverur“, la Covent Garden, în februarie 2017, cu o serie de reprezentații. Și pe urmă la „Teatro Colon“ din Buenos Aires, același spectacol, patru reprezentații, în martie. În aprilie va susține un concert special la Dubai Opera House și la National Concert Hall Taipei, în Taiwan. În luna mai, „Tosca“, la Viena.

În 2017 va celebra debutul său la Royal Opera House Covent Garden. 25 de ani de tumult și elogii din ce în ce mai răsuntoare, în toată lumea, pentru una dintre cele mai puternice personalități feminine ale genului liric, „opera superstar“-ul Angela Gheorghiu. „Mi-au dat lacrimile. Am avut nevoie să ies din sală. A fost uluitoare. Poate să facă orice“, recunoștea maestrul Sir Georg Solti în timpul repetițiilor de la „Traviata“, din 1994, spectacol pentru care BBC și-a modificat grila de programe ca să introducă transmisia „Traviatei“, cu Angela Gheorghiu. Acestea sunt locurile din toată lumea unde a performat românca născută la Adjud: New York, Londra, Paris, Salzburg, Berlin, Tokyo, Roma, Seul, Veneția, Atena, Monte Carlo, Chicago, Philadelphia (cu Philadelphia Orchestra), Sao Paolo, Los Angeles, Lisabona, Valencia, Palermo, Balbeck, Amsterdam, Kuala Lumpur, Zürich, Viena, Salzburg, Madrid, Barcelona, Valencia, Praga, Montreal, Moscova, Taipei, San Juan, Ljubljana. Sunt 10 ani de la primul său recital la Scala din Milano. 2006 a fost anul în care a deschis și Festivalul de Film de la Cannes. Și tot în acel an a interpretat pentru prima dată „Tosca“, într-o producție creată de Royal Opera House, special pentru a o aduce pe scenă pe Angela Gheorghiu. Odată, demult, avea 18 ani, era în primul an la Conservator, Iosif Sava, într-una dintre seratele televizate, i-a prevăzut concertele care aveau să urmeze la Metropolitan Opera de la New York.
Angela Gheorghiu: Anul viitor vor fi 25 de ani de la debutul la Royal Opera House. N-am debutat pe scena de acasă. Eu n-am avut un debut la Opera Română. Pentru un artist ca mine, care vine dintr-o nație unde nu e susținut în niciun fel, niciodată – oricare dintre colegii mei, spanioli, germani, francezi, americani, ruși, sunt însoțiți în permanență, cu continuitate, de critici, de oameni culturali din țările lor, eu n-am avut niciodată lângă mine un jurnalist alături –, eu am avut de împlinit și acest al doilea rol, să-i spun: puneam singură întrebări, cărora le dădeam și răspunsurile. Nu am avut nicio susținere.

În seria „Recitaluri Complete“, Warner Classics va lansa pe 20 ianuarie 2017 o cutie conținând 7 CD-uri cu înregistrări ale concertelor Angelei Gheorghiu, celebrând cei 25 de ani de la debutul sopranei la Royal Opera House Covent Garden.

La anul, va apărea la Londra biografia Angelei Gheorghiu

Anca Dobrescu: Păstrați amintiri de la prima apariție pe scena de la Covent Garden?

Angela Gheorghiu: Cum să nu? Pentru toate aceste amintiri, anul următor voi publica o carte biografică.

Aveți deja conturat întregul proiect?

Partenerul editorial este o editură britanică, prima mea carte va apărea la Londra.

Un medic canadian povestea cât de complicat i-a fost să aibă un bilet la un concert pe care l-ați avut relativ recent, în Toronto…

Când este programată o singură reprezentație, se întâmplă așa. Locurile în sală se epuizează imediat. Și e o întreagă muncă atunci. Rămân în teatru, după spectacol, cel puțin un timp egal cu al concertului efectiv. Pentru că oamenii vin la cabină, vor să-mi vorbească, povestim împreună. Și chiar îmi amintesc de acel concert. Era 2.00 noaptea și eu nu ieșisem încă.

Cu Mihai Ciortea la Wiener Staatsoper

Tot acest medic spunea că a fost surprins să descopere că sunteți româncă. Nu cunoștea detaliul acesta.

Într-un anumit nivel al reputației, de multe ori… aparții tuturor, ești al tuturor. Dar eu am grijă de fiecare dată și merg acolo, la rădăcini, la detaliu, spun mereu că sunt din Adjud.

Cuceriți pe oriunde treceți… spectatori și profesioniști…

Am venit de nicăieri, dintr-o țară mică, fără nimic altceva, niciun „adaos“, fiind la fel ca ceilalți colegi ai mei, abordând situațiile exact ca ei și la același nivel și de atâția ani, pe propria mea forță. Și sunt și un fel de „oaie neagră“, adică singura din lume care refuză regiile urâte de spectacol.

Simt compasiune pentru Alina Cojocaru și Johan Kobborg

Ce numiți o regie urâtă?

Înseamnă o regie hidoasă, urâtă. Chiar de curând am primit o așa-zisă invitație la Opera Română și m-am simțit chiar ofensată, bineînțeles, de directoarea Operei – n-o cunosc, e o fostă balerină, e director interimar. A venit împreună cu Andrei Șerban, care mă cunoaște de o viață, m-au invitat să cânt într-o operetă montată de Andrei Șerban, hidoasă, oribilă, sinistră, eu, acolo, deși el știe că eu nu accept așa ceva. Și totuși au încercat să mă invite. Și toată această situație, în colaborare cu Opera din Iași. În condițiile în care erau deja plini de răni și de povești cei de aici. Mă refer la soliștii Operei Române, angajați aici, la balerinii Operei Române și la scandalul care i-a cuprins pe Alina Cojocaru și pe Johan Kobborg. Ar fi avut nevoie de un avocat, să nu vină în România în contact cu un om care are probleme cu legea. Ar fi avut nevoie de contracte încheiate solid, cu profesioniști. Ar fi bine să revină amândoi în România, să depășească acel episod. În lume, pe scenele teatrelor de operă, sunt artiști de toate naționalitățile, pentru că e o chestiune de talent. Mare nevoie avem aici, la București, de cineva care să înțeleagă pe cine să invite și sub ce formă. Nu este respect, iar colegii mei continuă să nu fie respectați. De fiecare dată, un român nu va fi plătit ca un străin.

Cu Bryn Terfel la Gstaad Menuhin Festival

Lucrurile sunt altfel în ceea ce privește Festivalul „George Enescu“?

N-am fost invitată la vreo ediție a acestui festival.

Avem nevoie de o sală adevărată pentru muzică

Managementul nostru cultural este un motiv pentru care lucrurile nu se așază așa cum ne dorim toți?

Educația, școala și oamenii care administrează cultura, chiar și cei din Parlamentul României, au de înțeles că e un subiect aparte, care are mare nevoie de profesioniști. Și în acest domeniu sunt atât de multe elemente pe care dacă nu le cunoști, nu faci față, faci gafă după gafă. Inclusiv legislația e greșită. Nu a venit nimeni, România nu a solicitat pe nimeni cu experiență, să răspândească informația necesară, cunoașterea detaliilor acestui domeniu, inclusiv cum se construiește un teatru specific. Aștept să pun prima cărămidă unui centru al artelor, de care este mare nevoie. Vin aici Zubin Mehta și Tony Pappano și îmi spun: „Angela, fă ceva! Cum să cântăm cu orchestrele acestea minunate într-o sală cu microfoane?“ Noi nu avem o sală. Ateneul Român este o „bombonieră“. Chemăm filarmonici imense în sală cu microfoane. Avem un gol imens administrativ și profesional. Au rămas aceleași figuri, administrând nevoile muzicii clasice, din vremea lui Ceaușescu. Pe atunci exista „Aria“. Azi se numește „Artexim“. Fondurile sunt gestionate de un responsabil cu același nume. Este tragic, după părerea mea. Depășește limitele tragicului. Nu mai există.

The Broad Stage

Aveți o soluție?

Există, desigur, soluții, când începem să conștientizăm. Cum am schimbat un președinte, am sunat și i-am transmis: „Te rog să mă chemi oricând“. Niciunul nu m-a chemat, pentru că este o ramură unde nu există oameni care să fi ținut pasul cu evoluțiile din lume. Oamenii au nevoie să învețe, să fie antrenați. Mă refer la organizatori. Despre Festivalul „Enescu“, am un e-mail care reprezintă unul dintre șocurile vieții mele. Festivalul „Enescu“ este un „fake“, adică o farsă. S-a mințit mult în străinătate. Ceea ce se vinde în afară despre Festivalul „Enescu“ nu este adevărat… Voi face la un moment dat toate precizările.

George Petean, unul dintre cei mai mari baritoni din toate timpurile

Și propriile experiențe de concert aici?

Mi se pun întrebări în legătură cu România și eu spun că nu sunt implicată deloc în nicio organizare. Am făcut trei concerte. După concertul de la Teatrul Național – invitația am acceptat-o din considerație față de Ion Caramitru, nu am solicitat vreun onorariu –, sper că banii au fost folosiți pentru acele scopuri care au fost amintite. Nu am vreo informație ulterioară. Niciun mesaj. Am organizat și un concert pentru suportul tinerilor care au avut de suferit după acel concert organizat în Clubul Colectiv. Am rugat pe toată lumea, oricine mi-a solicitat atunci vreo invitație, să plătească intrarea, să putem aduna fonduri pentru sărmanii copii. Am un prieten apropiat al cărui fiu încă nu-și poate mișca degetele… Am făcut apel tuturor, inclusiv președintelui și Casei Regale, prietenilor din străinătate, să doneze prin acele bilete de intrare. M-am oprit pentru acest concert dintr-un turneu între New York și Moscova. O bună parte din suma strânsă, banii care au venit printr-o agenție de bilete, aproximativ 60.000 de euro, au dispărut. Este țara nimănui. Andreea Marin a intentat proces, l-a câștigat și, cu toate acestea, banii nu au fost recuperați. Eu am scris SMS-uri și președintelui Iohannis și premierului Cioloș, să soluționăm acest aspect: „Vă rog frumos, știu că nu vă ocupați cu așa ceva, dar puteți direcționa mesajele spre cei care ar putea soluționa“. Eu nu mai știu ce să cred. Mă depășește. Nu mă exprim în românește? Am făcut o glumă cu tristețe, desigur. O situație absurdă. Fraților, chiar nu realizăm că toți suntem de vină? Trezirea!

Doar Caruso a mai făcut un astfel de disc

Găsesc tulburător că discuția noastră se întâmplă de o vreme și încă nu am reușit să vorbim despre spectacolele și concertele pe care le susțineți…

Așa este. Dar e împovărător ce se petrece și mă apasă. Anul acesta am înregistrat un disc cu o muzică sublimă. Am făcut cele mai frumoase arii. Ceva nou, cu totul inedit. Doar Enrico Caruso a mai înregistrat așa ceva, în anii ’20, și am căutat să pun și ce se așteaptă de la mine, ariile cele mai cunoscute. Am înregistrat din nou și „Vissi D’arte“, „Tosca“, cu această ocazie, pentru că Warner a pierdut drepturile între timp.

Când va fi gata?

Anul următor. Pentru că și acest proiect are nevoie de timpul lui: înregistrări, promovare, fotografii. Dar e încheiat. Gata. E pus în bancă.

Aici?

Aici am produs eu însămi două discuri, cu colinde românești unul și celălalt cu colinde străine, orchestrate și înregistrate în România. Și mai am un gând să înregistrez, pentru că văd că nimeni nu realizează că avem una dintre cele mai frumoase voci de bariton care au fost vreodată, de același nivel cum este și Nicolae Herlea. Și omul face carieră – Doamne, a făcut și Nicolae Herlea, dar acesta face o adevărată carieră: îl cheamă George Petean, are o voce senzațională și vreau să fac un disc cu el. Știți ce voce are? Pe mine mă răscolește, e ceva… Un super-mega-talent.

Staatsoper Unter den Linden

Ce șanse sunt să vă vedem curând, într-un concert, aici?

Doar dacă, așa, cu prietenii ne hotărâm să creăm o sală în aer liber și prietenii mei aduc sunetiști, lumini, scenă, orchestră. Din punctul de vedere al muzicienilor de la Ateneul Român, de la Operă, toți artiștii din România, doar la un semn și reacționează. Acest aspect mă motivează pe mine cel mai mult. Îmi spun tot timpul: când mă duc printre ei simt, așa, o iubire sinceră, frumoasă. Când sunt printre ei, am acel râsu’-plânsu’. Consider că nu sunt puși în valoare. Domnilor, oamenii aceștia de ani de zile fac stagiunile, țin totul și, de ani de zile, cât durează o carieră, cântă aproape pe gratis. Când nivelul de performanță, de măiestrie este același, diferențele financiare față de colegii lor din lume sunt uriașe. În Franța, mai ales, spun des că nu doar cei care au trăit acolo, românii de acolo, sunt mari. Sunt atâția oameni, la fel de valoroși sau mai valoroși, care din anumite motive au ales să trăiască aici. Am ajuns după ani să înțeleg toate lucrurile acestea.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Anca Dobrescu 68 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.