Angela Merkel şi sindromul Dresda

„Plecaţi!”, „Trădători”, „Merkel în Siberia, Putin la Berlin!”, fluierături, urlete, înjurături: sunt, mai înainte, caracteristicile primirii hiperagresive, la Dresda, a cancelarei Angela Mekel şi preşedintelui Joachim Gauck, veniţi în acest oraş din Estul ţării pentru a marca împlinirea a 26 de ani de la reunificarea Germaniei, eveniment istoric în viaţa nemţilor, dar şi a Europei postbelice.

Pentru a celebra căderea Zidului Berlinului şi reunificarea, autorităţile de la Berlin au decis ca festivităţile oficiale să aibă loc în fiecare an într-un alt land. Ironie a acestui sistem de rotaţie, Dresda, ales pentru festivităţile din 2016, nu este doar foarte frumoasa capitală a Landului Saxonia, dar şi oraşul german care, de ani de zile, se remarcă prin concentrarea de populişti, extremişti de dreapta şi neonazişti de tot felul. Tot Dresda este locul în care s-au născut manifestaţiile organizate de mişcarea Pegida în fiecare luni seara împotriva „islamizării” Germaniei şi în care se blamează politica promovată de cancelara Angela Merkel referitoare la refugiaţi. Tot la Dresda, micile partide de extremă dreapta înregistrează în mod regulat puseuri de febră.

Mai înainte ca Merkel şi preşedintele Gauck să aibă parte de această primire atât de ostilă, de un tratament similar beneficiase primarul Dresdei, Dirk Herbert, el fiind huiduit copios pentru că invitase la festivităţi reprezentanţii comunităţii musulmane din oraş, gest prin care dorea să-şi manifeste solidaritatea după incendiul criminal care, la începutul lunii septembrie, afectase o moschee locală. Au fost manifestări pe cât de violente, care i-au făcut pe ziariştii străini aflaţi la faţa locului să spună că se întâmplă foarte rar în această ţară ca oamenii politici să fie insultaţi în public cu atâta încrâncenare. Din această perspectivă ei citează doar momentul în care Helmut Kohl, cancelarul reunificării, agresat la începutul acestui proces în fosta RDG, manifestanţii aruncând cu ouă în el, când gărzile sale de corp l-au ţinut cu greu pentru că se repezise la unul dintre contestatari.

Or, acum, violenţa verbală ieşită din comun a manifestanţilor din Dresda arată cât de mult a degenerat în ultima vreme climatul politic din Germania, ceea ce a condus la succese electorale repetate ale noului partid de extrema dreapta, Alternative fur Deutscland – Alternativa pentru Germania (AfD), apărut iniţial ca o forţă politică potrivnică euro. Aceste succese ale sale reprezintă o sfidare evidentă pentru Angela Mekel exact cu un an înaintea alegerilor legislative.

Pe de altă parte, dacă, la un moment dat, Pegida părea în pierdere de viteză, sosirea refugiaţilor din 2015, cotaţi la un milion, reprezintă o nouă raţiune de a fi pentru acestă mişcare. „Noi suntem poporul”, strigă azi partizanii săi, reluând sloganul manifestanţilor est-germani din 1989 şi blamându-i pe cancelara Merkel şi pe preşedintele Gauck, ambii proveniţi din Estul german. Este un protest politic dovedit de avântul AfD, pe care sondajele de opinie îl creditează cu 12%-14% din intenţiile de vot în toată Germania, dar care a atins procente de 25% la alegerile regionale din noile landuri din Est.

După 11 ani de putere, Angela Merkel se confruntă cu o contestare crescândă legată de neliniştile nemţilor în faţa afluxului de migranţi, pe care, cuprinsă de o euforie inexplicabilă, cancelara i-a invitat en-gros în Germania. Dată astfel peste cap, ţara a consemnat şi o creşere a agresiunilor rasiste sau împotriva celor care cer azil, context ce favorizează AfD. Landul Saxonia a devenit un vârf al extremei drepte, în 2015 înregistrându-se 477 de atacuri împotriva celor care vor azil, cu 86% mai mult decât anul precedent. În acest land, AfD a ajuns pe locul al doilea după recentele alegeri, devansând pentru prima dată democrat-creştinii din UCD. Actualul ministru federal de Interne, Thomas de Maisiere, fost ministru de Interne şi al Justiţiei în landul Saxonia imediat după reunificare, arată cu degetul la „marile bulversări” trăite de germanii din Est în cursul ultimilor 25 ani şi face o paralelă între violenţele extremei dreapta şi cererile de autonomie ale extremei stângi. În fine, el pune un alt punct pe I cerând nemţilor din Vest să înceteze să mai dea lecţii concetăţenilor din Est.

Faptul că partidul Angelei Merkel a suferit eşecuri în serie în alegerile dintr-o serie de landuri, şi, constatare şi mai gravă, acest lucru s-a petrecut concomitent cu ascensiunea AfD, a destabilizat-o evident şi consistent pe cancelară. Ultimul de acest fel a fost consemnat în alegerile regionale de la Berlin, de pe 18 septembrie, când UCD a înregistrat 17,6%, cel mai mic procent după reunificare, pierzând şase procente faţă de precedentul scrutin, cancelara admiţând că guvernul ei a fost insuficient pregătit să primească refugiaţi. Revenind din nou la celebrele sale cuvinte „Wir schaffen das”, pronunţate prima oară la 31 august 2015, ea a spus că nu le va mai repeta vreodată.

Apăsând pe ideea unei opoziţii frontale la politica privind migraţia a Angelei Merkel, AfD a obţinut 14,2% din voturi, intrând în parlamentul capitalei, el aflându-se în prezent în adunările a 10 din cele 16 landuri federale, ceea ce este extraodinar pentru un partid creat în 2013!

Acest evidente eşec al UCD intervenise la două săptămâni după cele din Saxonia Inferioară şi Mecklemburg – Pomerania Occidentală, fieful Angelei Merkel, când cancelara a fost şocată să se vadă pusă la pământ, AfD fiind acum gata să vizeze un scor cu două cifre la alegerile legislative din 2017. Unii observatori cred că aceste rezultatele la regionale lasă să se întrevadă o intrare a AfD în camera inferioară a Parlamentului.

Există însă destui ziarişti nemţi şi străini care cred că, în pofida acestor insucese şi a impopularităţii crescânde, Angela Merkel ar putea câştiga un al 4-lea mandat de cancelar, dat fiind că nu are concurenţă în rândul creştin democraţilor săi, deşi riscă să fie fragilizată atât în Germania – deşi cealaltă forţă politică, partidul social-democrat, nu poate ieşi din criza ce roade stânga europeană -, cât şi în Europa, unde cândva ea era cea mai puternică persoană, iar azi steaua ei păleşte masiv. Oricum, din toate punctele de vedere, sindromul Dresda spune multe.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Dumitru Constantin 677 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.