”Toată lumea a obosit – politicienii, oamenii, presa, instituțiile, democrația. Europa este obosită, extenuată, descompusă. Încă un maraton al negocierilor? Câte au fost până acum? Iarăși acei ochi obosiți de suprasolicitare ai celor implicați în negocieri? Încă o dată o amânare sau un compromis de care nimeni nu e convins și care nu este decât începutul următoarei crize. Așa stau lucrurile de ani de zile. Este prea mult”, spune un articol de opinie publicat de Der Spiegel în ediția în limba engleză.
”Nu vrem să povestim despre măreție, despre eroi politici sau despre acțiuni atotcuprinzătoare. Asta ar fi dificil într-un sistem complex cum este Europa. Vrem să vorbim despre chestiuni minimale: politica trebuie să fie una de succes pentru a se legitima. Trebuie să rezolve probleme, în special pe cele mai mari, care necesită mult efort. Însă asta nu se întâmplă. În cazul Greciei, tot ce am văzut sunt pseudo-soluții, dacă nu mai rău.
Se oferă un scurt răgaz doar pentru a fi urmat de altă întâlnire maraton și de alte proceduri în grabă în Parlamentul german. Epuizarea se va accentua, la fel și teama care îi va catapulta pe populiști la putere – cei care vor face ca problemele să fie și mai mari. Este un cerc vicios.
Epuizarea este doar una dintre consecințele acestei stări de criză. Adevărul este că în ultimii ani ne-am pierdut Europa. Nu mai este Europa pe care a promis-o generația părinților fondatori – oameni ca Robert Schuman, Konrad Adenauer, Helmut Kohl și Francois Mitterrand. Este aproape contrariul. Astăzi trăim în anti-Europa.
Au fost mulți factori care au adus lucrurile aici, inclusiv criza euro. Însă niciunul nu a fost atât de dăunător precum lupta prelungită privind Grecia.
Europa a promis creștere pentru fiecare. În schimb avem competiție pentru prosperitate. Mulți germani nu vor să sacrifice nimic pentru Grecia, în timp ce grecii așteaptă ca germanii să contribuie pentru ca lucrurile la care ei trebuie să renunțe să nu fie prea multe.
Europa a promis sfârșitul gândirii naționaliste și chiar sfârșitul statelor națiune, într-o oarecare măsură. În realitate, continentul trece printr-o renaționalizare. Puțini mai continuă să creadă în binele comun, iar statele privesc doar la propriile interese.
Europa a promis reconcilierea cu istoria sa. Însă istoria a devenit o armă, cu Grecia cerând repartații Germaniei pentru Al Doilea Război Mondial. Între timp, imaginile cancelarului Merkel cu mustața lui Hitler au devenit comune în timpul protestelor anti-austeritate din Europa.
Europa a promis egalitate politică. Intenția a fost ca Franța și Germania să conducă continentul, luând în calcul în același timp preocupările statelor membre mai mici. Dar în timpul crize Germania și-a depășit partenerii și a devenit puterea dominantă în UE.
Europa a promis o Europă pentru oameni. În schimb, chiar instituțiile care sunt cel mai departate de alegători au cea mai mare putere – Banca Centrală Europeană, FMI și Comisia Europeană. Pe de altă parte, parlamentele, care au cea mai mare legitimitate democratică, sunt obligate doar să aprobe pe banda rulantă deciziile luate la Bruxelles.
Europa a dorit pacea eternă. Din fericire nimeni nu se uită acum după arme. Dar starea de spirit nu este pașnică. Unele publicații vorbesc despre o stare extrem de agresivă și despre revenirea atmosferei șovine.
O promisiune a mai fost că UE va juca un rol important în lume – ca putere politică și economică și ca un model de unificare pașnică a continentului după două războaie mondiale. În schimb, Europa a devenit un copil problemă al scenei internaționale, uneori ciuca bătăilor. Nu există nicio dovadă a influenței sale semnificative.
Pe scurt: Europa nu doar că este obosită – este și o dezamăgire. Asta înseamnă și disparitia unei categorii interesante – europeanul. În anii 1970 și 1980, mulți germani se simțeau mai mult europeni decât germani. Acum nu-i mai auzi spunând asta atât de des și e trist.
Lucrurile nu pot rămâne așa. Idee admirabilă a unui continent unit nu trebuie lăsată să fie distrusă de criza greacă. Există și alternative la această politică a epuizării, chiar dacă ele presupun riscuri. Cu toate acestea, ar fi mai bine decât ce se întâmplă acum.
O variantă este Grexit, ieșirea Greciei din zona euro și încercarea de a trece de criză cu propria monedă. A doua variantă este o reducere a datoriilor, adică Greciei să nu i se mai ceară să plătească o parte din ele. Ambele variante ar produce mari tensiuni, dar ar oferi și șansa unui nou început și a depășirii crizei.
Cei care se consideră în sufletul lor europeni vor susține a doua variantă, cea a unor controale stricte în schimbul unor ajutoare generoase și al unor politici bugetare obligatorii pentru toți. Asta presupune niște costuri, dar și posibilitatea de a avea cândva Europa promisă.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.