Apateu – „Roşul există în amândouă”

Şcoala românească din Apateu (Körösszegapáti) este una dintre cele mai moderne instituţii cu caracter românesc din Ungaria. Dacă în majoritatea localităţilor locuite de români pedagogii ne-au primit cu neîncredere – fiind obişnuiţi cu presa de scandal –, aici chiar directoarea este sunată de profesoara Pintye Edit, întrebând-o dacă ne permite să vizităm câteva clase din clădirea modernă a şcolii.

Până soseşte directoarea stăm de vorbă cu copii care se bucurau de vacanţa de vară care la 1 septembrie se va termina. O parte dintre copii ştiu un pic româneşte, alţii se consideră maghiari cu rădăcini româneşti – un fenomen care este firesc în regiunile unde convieţuirea are şi valenţe politico-istorice. Copii veseli, părinţi zâmbitori – o atmosferă care diferă esenţial de cea găsită în nordul traseului nostru, localităţi izolate socio-cultural, unde nici chiar poliţiştii comunitari nu prea ştiu ce se întâmplă în satele vecine, confundând cetăţenia cu naţionalitatea şi şcoala bilingvă (unde se predă totul în română) cu cea de curriculum, unde se predă şi limba română în 5+1 ore pe săptămână.

Nostalgia anilor cât am fost profesor la secţii maghiare şi clase româneşti din Transilvania scoate din mine pedagogul. Hai să examinăm un pic copiii din Apateu…

– Auziţi, cine îmi spune care e diferenţa dintre steagul maghiarilor şi al românilor?

Copiii nu prea dau din coate să-mi răspundă, toţi trag cu ochiul undeva în spatele meu.

– Ei, vreţi să copiaţi… – zâmbesc la ei, dar după câteva minute îmi dau seama că elevii prinşi în ofsaid încearcă să dea răspuns „citind” culorile de pe drapelele arborate pe primăria din Apateu: unguresc, românesc şi UE.

– Roşul există în amândouă – strigă un băieţel, apoi fuge să-mi arate frăţiorul din cărucior.

Între timp soseşte directoarea Vad Erzsébet, care ne conduce prin săli cu maximă încredere. La un moment dat mă opresc şi scot aparatul foto.

– Ce aţi găsit aşa interesant? – mă întreabă directoarea zâmbind.

– Am un sentiment de délàj vu – îi răspund. – Anul trecut când portalul nostru a efectuat un maraton de reportaje printre românii, maghiarii şi ucrainenii din Transcarpatia (Ucraina), exact aşa de afectat m-am oprit în sala de şedinţe a primăriei din Solotvino (Slatina), în faţa geamului principal, holbându-mă la steagurile maghiarilor şi românilor fluturând de-o parte şi cealalaltă a geamului… Acum iarăşi mă cuprind aceleaşi emoţii…

– Da, aici nu e o problemă să te identifici cu steagul naţiunii tale. Ungurii îl au pe al lor, românii pe al lor…

Cât timp ne uităm prin clase, fotografiind planşe în limba română, soseşte mica „stea” a şcolii, Papp Réka, de 8 ani, care a câştigat locul doi la Concursul pe ţară (Ungaria) al poveştii româneşti. Merge cam greu conversaţia cu Réka, ea având tentaţia de a schimba discuţia în limba statului.

– Nu, nu, nu vorbim ungureşte! Dacă începeţi să vorbiţi şi între voi limba statului, aţi şi pornit pe calea asimilării – îi explic Rekăi.

Săraca de Reka se sperie de atâţia oameni serioşi care – iată – au început să fie deodată aşa serioşi, şi se apucă de recitat povestea cu ţapul, berbecul, gâsca şi motanul. La început parcă înţeleg textul, apoi cuvintele ei prind accente puternice. Oricum un singur lucru totuşi am înţeles din poveste: ţapul, berbecul, gâsca şi motanul erau mari prieteni. Deci – probabil – povestea nu se poate termina altfel, decât bine, ca … între prieteni.

Introducând datele şcolii româneşti din Apateu în baza noastră de date (areal de acoperire, microbuze, cadre, secţia la care îşi continuă studiile, gradul de asimilare etc.), aud o voce slabă lângă mine. E Réka. Roşie la faţă. Simt că roşesc şi eu – am uitat de săraca fată, adâncindu-ne cu adulţii în nişte probleme grele.

Roşii amândoi la faţă.

– Spune Réka dragă?

– Mehetek haza?

De Csaba Szabó – Cluj Napoca

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.