Apelul academicienilor

Așteptam de multă vreme un manifest, un apel, sau orice altă formă de intervenție a Academiei Române întru semnalarea crizei naționale în care ne afundăm. Avem, iată, doar un apel al unor academicieni. Salut sensul general al acestui apel, dar sunt de acord și cu unele critici punctuale pe textul apelului, formulate de Andrei Cornea. Nu sunt însă de acord cu sensul general al acestor critici.

Diferența dintre criticii sensului general al apelului și susținătorii lui vine din viziunile divergente ale celor două, să le zicem, tabere: academicienii văd în mod critic efectele globalizării și ale ideologiei ei dominante; cei reprezentați aici prin Andrei Cornea nu văd nimic criticabil în globalizare și pun criza națională numai pe seama unor cauze interne.

Iată opinia mea, în cele ce urmează. Eu cred că una dintre cauzele interne ale crizei naționale în care ne aflăm este cuprinsă în incapacitatea negociatorilor politici ai țării de a dialoga pe teme pragmatice cu reprezentanții din România ai globalizării.

Orice analiză social-politică, oriunde, dacă nu ajunge la cauze, este vorbă goală. Aici, în România, identitatea noastră culturală este în criză, cum bine spun academicienii, din cauză că nu ne ajung niciodată banii pentru sistemul național de educație și pentru interesele noastre de promovare culturală.

Ceea ce nu vede (nu spun că nu vrea să vadă) tabăra proglobalistă este mișcarea financiară din adâncimile curentului globalist. Da, acest curent asigură aici, în România, locuri de muncă și plătește TVA. Locurile de muncă ce apar aici sunt locuri de muncă ce dispar în alte țări, cu salarii mai mari, neconvenabile eroilor globaliști. Dar nici aici, nici în țările cu salarii mai mari, eroii globaliști nu plătesc impozitul pe profitul lor real. Tehnicile fiscale de evitare a acestor plăți au toate legătură directă cu paradisurile fiscale din lume. Aceste tehnici n-au fost declarate nicăieri nelegale, dar sunt profund imorale și produc enormă inechitate financiară în relația globaliști – state.

Dacă negociatorii noștri politici ar ști să discute cu eroii globaliști într-atât de programatic încât să obțină rămânerea în țară a unui procentaj cu doar 10% mai mare din profiturile evazioniste ale globaliștilor, am avea resursele necesare pentru renașterea identității noastre culturale.

Calculați! Cifra de afaceri a globaliștilor în România este, azi, de 120 de miliarde de euro. Profitul real realizat din această cifră de afaceri este de 12 miliarde de euro. În țară rămâne un impozit corespunzător unui profit de sub 6 miliarde de euro. Dacă negociatorii noștri politici ar obține garanția unui impozit corespunzător unui profit de 8 miliarde de euro, am avea resursele care ne lipsesc pentru educație și pentru cultură. Nu știu de ce prietenii români ai globalizării ar alege să dea cu piciorul acestor resurse. Nu sunt ei cei mai importanți promotori ai echității în toate domeniile?! Nu sunt ei oameni de cultură?! Nu sunt ei eroi ai moralității publice?!

Marele nostru negociator Liviu Dragnea s-a dus în SUA, a dat mâna cu Trump și i-a spus că vrea mai multă substanță economică în cadrul parteneriatului nostru strategic. Ce nu este în regulă în chestia asta? Dragnea crede că SUA conduc marile corporații. În realitate, marile corporații conduc SUA și aproape întreaga lume contemporană.

Rămâne de lămurit o problemă: unde se află, azi, fractura cea mai adâncă din societatea noastră? Nu e indiferent ce mase se pot mobiliza (pot fi mobilizate) prin noile media? Numai în aparență fractura se află între stânga și dreapta. Pare a fi mai degrabă între cultura utilizatorilor acestor noi media și cultura generală a „tradiționaliștilor“ mai vechilor modele media. Ce separă cele două „continente“ umane este o percepție. „Progresiștii“ reduc totul la politică. „Tradiționaliștii“ mai au un rest de înțelegere a bazelor economico-financiare ale suprastructurii politico-ideologice. Falia dintre cele două percepții se va adânci; căci în lumea contemporană noile elite fac cel mai mic efort iluminist de a răspândi în public cunoaștere economică pe înțelesul tuturor. Dimpotrivă, această cunoaștere este îmbrăcată în concepte ezoterice, inutilizabile întru înțelegerea celor mai simple situații concrete.

Am făcut un mic experiment în acest sens. I-am întrebat pe cei mai inteligenți „progresiști“ din preajma mea (scriitori, jurnaliști, artiști, chiar economiști și politicieni) ce înțeleg ei prin „productivitate“. Niciunul dintre ei nu înțelegea esența conceptului: felul de a investi un leu, de pildă, și de a scoate de aici o cât mai mare valoare adăugată. Când i-am rugat să facă o propoziție care să cuprindă acest concept, n-a ieșit niciuna corectă din punct de vedere economic.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1
Ioan Buduca 1112 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.