Apropierea colapsului politic

Sistemul în care funcţionează România nu mai are disponibilă nici o soluţie pentru mişcări tactice care să se alinieze celor din trecutul nu foarte îndepărtat. Simt cel mai bine acest fapt partidele care au câştigat alegerile. Ce vrea sau nu vrea preşedintele Iohannis nu prea are legătură cu decizia acestuia de a nu desemna premier candidatul propus de PSD. De la acest refuz şi până la suspendarea preşedintelui este o cale lungă, care îi descalifică în totalitate pe cei care o contrapun astfel deciziei negative. Degringolada din rândul partidelor, dovadă vie a interesului prioritar pentru distrugerea conştientă a ţării, pusă în slujba intereselor strict personale, îşi arată faţa. Zeci de ani, nemulţumirile faţă de clasa politică, afirmate de toată lumea, inclusiv de o parte a acestei clase, au avut drept cauză politicianismul din sânul corupţiei. Toţi foştii şefi de stat au optat pentru un fel de soluţii identice celei prin care PSD a desemnat acum un candidat pentru funcţia de premier. Ceea ce este cu adevărat scandalos, sau ar trebui să fie, nu stă în refuzul preşedintelui, ci cum a fost posibil ca un partid să vină cu o asemenea propunere. Instituţiile statului par a avea o problemă cu ramificaţii teribile, care a transformat gradual ţara într-o tarabă. Propunerea făcută de PSD cuprinde cam tot ce poate fi mai rău şi mai semnificativ pentru derapajul general. PSD a ofensat tot ce poate da un oarecare ton României. Dincolo de toate, acest fapt îşi arată monstruoasa realitate. Politica de cadre, blocată, mizeră şi focalizată în parohiile corupţiei, este un alarmant atentat la siguranţa naţională. Alianţele României, democraţia, siguranţa generală practic sunt puse în paranteze. Sfidarea organismelor interne şi externe de pe poziţiile votului popular nu poate duce decât la alegeri anticipate. Statul român este captiv unui grup restrâns de persoane care nu pot reprezenta o alternativă la nimic. Se văd cu ochiul liber dezastrul şi imposibilitatea ca acest grup să poată mişca lucrurile. Ameninţând preşedintele cu destituirea, PSD arată criza ca partid şi mimare ideologică. Preşedintele poate fi suspendat, însă nu şi demis! Popularitatea preşedintelui poate să scadă şi să urce precum ritmul cardiac al unui adolescent aflat în febra emoţiilor. Problema României, în acest moment, nu este preşedintele, şi acest fapt ar trebui înţeles ca atare. Indiferent cine ar fi fost preşedinte, în contextul alianţelor României, nu putea gira propunerea improvizaţiilor din fruntea PSD.

Klaus Iohannis nu a făcut decât să aplice rigorile în care se situează România. Ura şi dispreţul faţă de preşedinte, rezultat al unui politicianism tot mai eficient propagandistic, anulează responsabilizarea clasei politice, în special a celei care se vrea conducătoare. Niciun partid nu poate fi pus deasupra altuia în ce priveşte consolidarea sistemului democratic. Partidele care se trag din fostul partid-stat sunt puternic amprentate de propaganda salvării ţării, pe care o predică într-un total dezacord reprezentat de situaţiile în care s-au aflat la guvernare. Interesul nostru naţional nu constă în promovarea corupţiei ca sistem absolut, care ar putea oferi soluţii. Orice victorie politică presupune sacrificii, nu pregătirea pentru un nou şi programatic dezastru.

Noua propunere pentru desemnarea prim-ministrului va trebui să ţină cont de faptul că România nu este o ţară în care este posibil chiar orice.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.