ULTIMA ORA
Previous Pause Next
 
Home » Comentatori » Editorialisti » Apus de soare cu mititei

Apus de soare cu mititei

24 Apr 2008 Traian Ungureanu | 25 comentarii | 5086 vizualizari
Rating:
11 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
În 1947, la 24 de ani, Monica Lovinescu, fiica scăpărătoare a marelui Eugen Lovinescu, e înfiată de istorie.
 
Desen de George Anghelescu
România îşi revine iute după război. Cultura se întoarce la firul luminos al modernismului. Domnişoara Lovinescu primeşte o bursă în Franţa, face un doctorat şi scrie o splendidă istorie a poeziei româneşti. La întoarcere, în 1950, e distinsă cu Premiul Fundaţiilor Regale.

Monica Lovinescu e liderul unei generaţii care transportă literele româneşti într-o experienţă ultraeuropeană. În 1954, împreună cu soţul ei, enigmaticul poet Virgil Ierunca, organizează la Bucureşti „Serile clasicismului românesc“, o suită de concerte, expoziţii şi dezbateri care îi aduc în ţară pe Brâncuşi şi Enescu. Reconstrucţia postbelică se încheie cu succes. „Serile“ rămân, după mai bine de 50 de ani, unul dintre marile festivaluri culturale ale Europei.

În 1957, la 30 de ani, Monica, aşa cum îi spun studenţii care îi sorb cursurile, e cel mai ascultat spirit public român. Articolele şi emisiunile săptămânale la Radio Bucureşti o fac bine cunoscută în toată ţara. În 1959 provoacă senzaţie cu o serie de articole radicale care răstoarnă Cazul Ilie Merce, un tânăr de 20 de ani, condamnat pentru viol şi furt calificat. M. Lovinescu demonstrează că Merce e victima condiţiilor traumatice ale primei copilării şi condamnatul e eliberat. În 1963, la 40 de ani, Monica Lovinescu devine cel mai tânăr academician român.

În 1973 apare „Istoria latinităţii culturale române“, o lucrare clasică tradusă în toate limbile de mare circulaţie. În 1989 publică „Febra şi raţiunea - Jurnalul unei boli curmate“. Cartea descrie existenţa uitată a fenomenului comunist al anilor ’40 şi imaginează o Românie sub dictatura unui Partid Unic local.

Volumul stârneşte o dezbatere furibundă şi prilejuieşte debutul în presă al lui I.P. Culianu, marele istoric al religiilor, de la Universitatea Chicago, şi, mai târziu, rectorul onorific al Universităţii Bucureşti. Monica Lovinescu îşi petrece ultimii ani de viaţă conferenţiind pe teme româneşti la mari universităţi europene şi americane. Moare în 2008, la Bucureşti. După o zi de doliu naţional, e înmormântată la Fălticeni, în cavoul familiei.

Bulevardul Primăverii devine Bulevardul Monica Lovinescu. Care e înţelesul acestei pagini de istorie contrafactuală, acest exerciţiu de cum ar fi fost dacă? Ar trebui să pricepem ce viaţă i s-a luat Monicăi Lovinescu şi ce destin ne-a fost interzis nouă, celorlalţi români. Ar trebui să simţim că destinul României a fost înlocuit cu o osândă şi că, prin urmare, comunismul e adevărata istorie contrafactuală a României.

În locul unei vieţi de muncă şi splendoare culturală, Monica Lovinescu a avut parte de exil, bătăi şi de povara de a apăra în fiecare zi România de barbarie. Monica Lovinescu a trăit în afara ţării, dar tot acolo au trăit şi au minţit diplomaţii statului comunist. Monica Lovinescu a rămas toată viaţa acasă, în interiorul culturii, pe care a salvat-o şi a păzit-o asemenea cărturarilor ce îşi călăuzesc naţia căzută în robie.

Fiecare cuvânt scris, fiecare carte publicată, fiecare întrebare colţoasă pusă acum la radio şi tv îi datorează ceva. La sfârşit, erosimul acestui spirit care a salvat tot ce mai avem a fost încununat de o uitare ornată cu respect istovit şi ipocrit. Silviu Brucan e legendar, Monica Lovinescu e o scamă, noi suntem mărunţi.
 
 
Cotidianul.ro va recomanda portalul MONEY.ro si MONEY WEB TV.
 
Abonare Newsletter
 
 
 

25 comentarii

 
1
Monique-Françoise 24-Apr-2008 19:50
Când uiţi de Bă-secu, scrii bine, TRU !
Acest articol îmi aminteşte de TRU cel de demult, de cînd scriai la Ev.Zilei şi nu erai căzut în limbă după actualul prezidel.
Să nu uiţi un amănunt important, domnule TRU :
tot "în afara ţării, dar tot acolo au trăit şi au minţit diplomaţii statului comunist" au minţit şi chiar UCIS securiştii care lucrau la oficinele aşazis reprezentanţe comerciale, gen oficina din Anvers, unde era şef, GHICI CINE ?!
Acelaşi securisto-comunist Bă-secu, cel care a medaliat-o post-mortem, aşa cum am prezis acum câteva zile, pe Monica Lovinescu !!


2
mondocane 25-Apr-2008 00:51
tinichelele
asi fi vrut sa scrieti altceva ;imi aduc aminte perfect timbrul inconfundabil al vocii Doamnei Monica Lovinescu;nopti la rand ,cu castile la urechi,adormeam , ma trezeam parca din reflex la o Actualitatea romaneasca sau alte voci;dar cand o ascultam pe Monica Lovinescu trebuia sa fac un efort de luciditate sa trec peste acel timbru unic care-mi capta o parte din atentie...in acel moment frumos de aducere-aminte ,vad comentariul nr.1(personajul nu cred ca e de genul feminin ,ar fi tragic);cum scormoneam prin memorie ,mi-am adus aminte de un prieten care vazand ceva stralucitor ingropat pe jimatate in pamant ,a tras de obiect si s-a taiat foarte rau la mana;era o cutie de conserve ,o tinichea, cum ii ziceam noi;tinicheaua apare totdeauna cand nu te astepti si binenteles iti produce si neplaceri;
3
Micheline 25-Apr-2008 08:59
Felicitari pentru articol
Este o completare, de aceeasi caliatate a articolului de ieri al d-lui Emil Hurezeanu.
Indiferent de subiectul pe care-l abordati d-le Ungureanu, articolele dvs sunt la fel de captivante.

@mondocane: felicitari si tie pentru comentariu; cred ca este pe gustul d-lui Ungureanu si prea complicat pentru cel de la prima postare.
4
Lumy 25-Apr-2008 10:21
Ungureanu si arta de a scrie
Monica Lovinescu ne-a fost daruita de Dumnezeu ,care stia ca la rascrucea destinului din anii '40 vom alege drumul gresit , spre iadul comunist si vom avea nevoie de o calauza serafica prin intunericul labirintului in care inca mai bezmeticim si azi.
5
Nabucodonosor 25-Apr-2008 10:40
Monique si altora ca ea
Iubiti, inegalabili si inestimabili peremisti,

Patria va multumeste. Datorita voua, lumea intreaga a aflat ca in Romania este democratie. Prostia, mitocania, incultura, intoleranta, ura de rasa si multe alte “calitati” se exprima plenar, multumita voua si iubitului vostru fuhrer, tovarasul dr., drd., pres., vice-pres., sen., tribun, sot, tata, frate,…V. C. TUDOR.
6
julius001 25-Apr-2008 11:23
julius001
Monica Lovinescu a avut de ales. Sint multi intelectuali ramasi in tara care s-au adaptat - caci nu ?! ce e inteligenta daca nu adaptare !?...Dar ! Monica Lovinescu a ales sa fie fidela educatiei parintesti de acasa. Si si-a asumat conditia. De elita intelectuala. Daca romania a cazut sub jug rusesc, daca comunismul ceausist s-a hranit pervers din ruralitatea poporului roman, daca tranzitia a fost infectata de mafie securista - asta e istorie. Monica Lovinescu a trebuit sa lucreze cu aceste date. Pina la urma viata ei e un caz de onorabilitate asumata. A ales sa fie om de onoare. Pe tiparul cavalerilor medievali. Este cu siguranta unul din cei zece drepti care ne-a salvat neamul de sodoma si gomora comunista.
7
inimarea 25-Apr-2008 11:42
O altă istorie contrafactuală
În 1941, Hitler îşi ascultă generalii: amînă Planul Barbarosa şi invadează Mare Britanie. Anglia cade la fel de rapid ca Franţa, Imperul Britanic devine Imperiul German, apar Republica Anglia, Rep. Scoţia, Irlanda, Australia. Canda devine stat al USA. America asistă anesteziată la expansiunea germană, iar Hitler devine stăpînul planetei.
În 1943, Germania şi Japonia atacă URSS, care capitulează doi ani mai tîrziu. Se instituie mileniul celui de-al treilea Reich, disciplina germană prinde în cleşte întreaga Europă, Africa şi Oceania. SUA ajung ţara de destinaţie a tuturor evreilor din lume, ceea ce provoacă serioase tulburări, de care profită partida nazistă din America, ajunsă la putere în 1950. SUA devin stat fascist, încheind o trainică alianţă cu Germania, asigurîndu-se - astfel - dominaţia exclusivă a lumii, de către cele trei mari puteri Germania-Japonia-USA.
Cunoaşte o amploare inimaginabilă purificarea etnică. Evreii, ţiganii şi negrii sînt urmăriţi şi exterminaţi metodic. Nearienii sînt colonizaţi ca locuitori toleraţi, fără drepturi cetăţeneşti, de preferinţă în Africa. Românii trec masiv la religia protestantă, îşi germanifică numele, vorbesc nemţeşte în familie, fericiţi cu promisiunea că, peste trei generaţii, vor deveni cetăţeni ai Reichului Mondial. România nu mai există, cum nu mai există Bulgaria, Grecia, Yugoslavia, Polonia etc. Teritoriile respective devin guvernorate, conduse direct de un înalt funcţionar german, în beneficiul exclusiv al marii naţiuni germane, cuprinzînd Prusia, Austria, Elveţia, Alsacia şi Lorena, Regiunea Sudetă - extinsă pînă la Praga, capitala istorică a Imperiului Romano-German.
În 1950, se naşte în guvernoratul Erdely, în casa etnicului român Ion Ungureanu, un fiu botezat Thommas, înregistrat ca Thommas Schwartz. Lui îi datorăm splendida cronică imperială "A doua venire", în care Fhurerul este prezentat ca noul Mesia, adevăratul mîntuitor al neamului omenesc. Între prieteni, Thommas este alintat "Heilişor".
8
Lumy 25-Apr-2008 12:07
pasul intre real si imaginarul patologic
Aoleu... ingrozitoare scenarita ta ! Adica , vrei sa spui ca mai bine ca ni s-a intamplat asa si nu altfel ?
9
Lumy 25-Apr-2008 12:10
@inimarea si vorba buna
tie ti-am scris la @8 , dar nu m-am conectat corect !!!!
10
inimarea 25-Apr-2008 13:02
Nu
Scenariul este inspirat de Memoriile lui Churchil, care i-a mulţumit Domnului că Hitler a atacat URSS, nu Anglia, care nu avea, practic, apărare.
Altmineri, întotdeauna e loc de mai rău, vorba optimistului. De aceea am opus unei istorii contrafactuale feerice, "una neagră", amîndouă avînd fix aceeaşi valoare.
11
Monique-Françoise 25-Apr-2008 18:11
Întradevăr, aveţi o imaginaţie bogată
inimarea (25-Apr-2008 11:42)
O altă istorie contrafactuală
În 1941, Hitler îşi ascultă generalii: amînă Planul Barbarosa şi invadează Mare Britanie. Anglia
şi sigur sunteţi scriitor.
Îmi place mult cum scrieţi.

12
tiberius 25-Apr-2008 18:54
Domnule inimarea
e de rău dacă vă laudă francisca! Şi cine ştie cât avea la bord W Ch când a scris chestia aia ? Va urez : "Paşte fericit" !
13
inimarea 25-Apr-2008 20:44
Multumesc asemenea!
Ch a scris chestia asta in Memorii, apărute într-o variantă prescurtată în română, la începtul anilor '990.
Părerea mea este că Monique-Francoise are un război personal de purtat, şi că nu e singura războinică de pe forum. În ce mă priveşte, nu pot să nu remarc că are gust literar, şi să nu-i fiu recunoscător pentru apreciere. Dacă m-aş lua după mulţumirea pe care mi-o produce o laudă, cît de mică, mai c-aş înclina să-i dau dreptate - că, da, sînt scriitor.
PS: Scrisele lui Ch se completează bine cu Diplomaţia lui Kissinger, unde este analizat pe larg contextul izbucnirii 2ndWW. De acolo, reiese că Hitler acţiona ca un jucător de poker beat, şi că ideea britanicilor de a bombarda Berlinul şi alte mari oraşe germane, a fost o genială cacealma.
14
Monique-Françoise 26-Apr-2008 05:56
Nu-l băgaţi în seamă pe
inimarea (25-Apr-2008 20:44)
Multumesc asemenea!
Ch a scris chestia asta in Memorii, apărute într-o variantă prescurtată în română, la
Tiberius Claudius Nero, e invidios !
L-aş lăuda şi pe el, dar e prima oară când citesc un comentariu de al lui; şi nici nu am ce lăuda.
15
Kabul din Afg 26-Apr-2008 06:20
Acelasi Tr Ungureanu
Articolul este (si) un excelent exercitiu de imaginatie pozitiva, care ii tradeaza autorului latura implicativ creativa a felului sau de a fi, aspect care nu poate fi inteles de acritura care-si zice Monique si Francoise, orbita de ura impotriva presedintelui. Dorinta de mai bine strabate din tot ce scrie dl TrU, fie ca e vorba de politica sau nu. Sa-i uram numai de bine si PASTE FERICIT!
16
IronBlue 26-Apr-2008 08:45
Cum ar fi?
inimarea (25-Apr-2008 20:44)
Multumesc asemenea!
Ch a scris chestia asta in Memorii, apărute într-o variantă prescurtată în română, la
Sa traim intr-o lume dreapta, in care principiile sa conduca?
O persoana ca Moni. Fr., s-ar trata de obsesia patologica pe care si-a dezvoltat-o fata de d-l Presedinte Basescu.
Incercarea de a-l face pe autor sa se distanteze de opinia lui, magulindu-l, mi se pare puerila.
Observ ca la inimarea, a avut efect. Mai in gluma, mai in serios, i-a multumit pentru aprecierea interesata si s-a lasat mangaiat pe spate.
Aceasta mladiere orientala, cred ca ne-a facut destul rau, in timp.
Imaginile pe care le-am vazut prin fereastra deschisa de d-l TRU, puteau fi cat se poate de reale daca istoria nu s-ar fi jucat cu noi sau noi cu istoria.
17
tiberius 26-Apr-2008 09:30
Buna dimineata!
Obisnuiti fiind sa cititi doar printre rinduri, nu mai stati sa deslusiti nici articolul, nici postarile; orbiti de propriile voastre obsesii, latrati la luna care nici macar nu are de gind sa rasara.

TRU nu face altceva decit sa denunte amar, imposibilitatea scrierii si trairii unei istorii contrafactuale.

Inimarea, incercind sa-l puna in umbra, aminteste aici de W Ch, evident total neinspirat; francisca se trezeste din ea stie ce si-l omagiaza pe "scriitor".

Va urez fiecaruia individual : Paste fericit !
18
inimarea 26-Apr-2008 10:56
Specia anistorică
Ţin de ea nemulţumiţii de istoria lor personală. Dotaţi cu forţă creatoare, recurg la istorii contrafactuale pentru a-şi motiva propriul eşec. Nedotaţi, se-nşiră în urma dotaţilor, plîngind - banal şi tern - cruda soartă a omului pe acest pămînt. De preferinţă, se întîlnesc unii cu alţii, în împrejurări funebre, ideal prilej de exibare a refuzului acceptării elementarului dar şi necruţătorului adevăr că omul este muritor. Mimînd durerea, eternizînd regretul, căutînd a păcăli - fie şi-n acest mod îndoielnic şi nedemn - soarta lor de fiinţe pieritoare.
Tristă trivialitate, căt de bine maimuţăreşti autenticul disperării, justificat doar în cazuri tragice, de pierdere prematură a fiinţe cum mai dragi nu pot fi, pe lumea asta!
Moartea este solemnă atunci cînd este acceptată simplu. Durerea este adevărată cînd persistă, răspîndindu-se - în doze mici, răzbătătoare - în voinţa de a muri, în refuzul unei vieţi chinuite. Aşa a murit tatăl meu, după o agonie de 7 ani şi trei luni, tot aşteptînd s-o întîlnească pe "Mama". Înainte de a-şi da sfîrşitul, i-a trimis ultimul gînd: Gata, Mamă, vin. Stai liniştită, acum vin!
Şi s-a dus. El - împăcat, noi - împăcaţi; el mîngîiat, noi - nu. Ar fi fost aproape o blasfemie să-l fi jelit.
A murit un om simplu, neştiut decît de către ai săi. A avut norocul de a nu fi fost celebru; am avut norocul de a nu fi fost asaltaţi de mulţimea doritoare a ne împărtăşi durerea ei, nu pe-a noastră. L-am dus la locul lui, creştineşte, discret, liniştit. Vine Paştele blajinilor, şi o să-i pomenim pe-amîndoi, neştiind dacă ei chiar se pot întîlni în ceruri, dar ştiind că zbuciumul vieţii le-a fost prea de ajuns, căci împliniseră numărul anilor lăsaţi de Dumnezeu omului.
Avem şi noi, în familie, un şambelan al morţii - preşedinte al comitetului de trimitere pe lumea cealaltă - fratele mai mare al tatii. Avînd vocaţie de cioclu, l-am însărcinat să rămînă el ultimul, să stingă lumina. A fost de acord căci abia merge pe 80.
19
tiberius 26-Apr-2008 11:27
Grafomania
excesiva este indiciul clar al tuturor refularilor acumulate in exces; nu e tocmai usor sa te vezi trimis iremediabil in rindul "statisticilor" desi, parerea personala te expediaza constant in lumea celor alesi. Mal-cordialitatea e toxica; inima buna vine din seninatea cu care iti accepti destinul. Reinnoiesc urarea : PASTE FERICIT ! Cu stima ...
20
inimarea 26-Apr-2008 11:32
Vale!
Cred în stima criticilor mei. Nici nu ştiu cum aş trăi fără. Le urez, tuturor, Un Paşte luminos!
21
tiberius 26-Apr-2008 11:56
de acord cu dvs
dezambicuizarea este sau ar fi dezirabila.
22
Lumy 26-Apr-2008 12:10
@domnului profesor inimarea
peste ale carui comentarii nu trec nicio data cu vederea , PASTE FERICIT ! si buna sa-ti fie inima !
23
inimarea 26-Apr-2008 12:47
Lumy
Paşte fericit! Iar inima, dacă-i sănătoasă, e numai bună!
Toate bune!
24
Pintea Viteazul 28-Apr-2008 06:08
1954
"În 1954, împreună cu soţul ei, enigmaticul poet Virgil Ierunca, organizează la Bucureşti „Serile clasicismului românesc“, o suită de concerte, expoziţii şi dezbateri care îi aduc în ţară pe Brâncuşi şi Enescu"

Pe cine incerci sa prostesti, TRU ?
25
tiberius 28-Apr-2008 07:23
Pintea draga
buna dimineatza !

Da' ... tare prostutz mai eshti !

In alta ordine de idei, (daca sthii ce-s alea), PASTE FERICIT!
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
Citeste si:
 
 
 
 
 
 
EDITORIALISTI

Autodenunţul Elenei Udrea

În tele-taverna prezidenţială numită B1, unde toţi fripturiştii lui Băsescu se înghesuie să-şi arate susţinerea şi să-i atace pe adversari, s-a petrecut un lucru şocant. Elena Udrea, ministrul Turismului (mamiţica sloganului „Land of Choice“), ne-a arătat câteva referiri la convorbirile fostului procuror Angela Ciurea.

Crin Antonescu premier

Poate să învingă bunul-simţ pe 22 noiembrie, la urne? În România nu are cum să aibă loc o revoluţie a bunului-simţ, cum îşi doreşte candidatul PNL. Fiindcă, în primul rând, electoratul, în majoritate, se complace în marasm.

România sub ocupaţie
Ţara lui Pagubă Vodă (II)

România va avea sigur preşedinte după 6 decembrie. Se bate apa în piuă din greu. Unii chiar vor vota. Ceea ce rămâne nesigur ţine de o “agendă a lucrurilor lipsă”. O rea litate tot mai sumară, împachetată în ziare. Trecută cu vederea. Orbiţi de spectacolul sclipicios al lumii politice şi de scandalurile mondene. Asurziţi de manele şi de trăncăneala politicianistă. Hă, hă, hăă...

M-am săturat!

L-am auzit pe marele histrion promiţându-le militarilor: După 1 ianuarie vă rezolv şi pensiile!

Descoperirea urii

Nu de mult, câţiva comentatori cu pretenţii au făcut o descoperire senzaţională: prezenţa urii în viaţa publică românească.
 
 
 

Spatiile publicitare F5 sunt administrate de