Aranjament tacit pentru aprobarea contestatei ordonanţe a interceptărilor

Declaraţie politică a senatorului independent Valer Marian privind Ordonanţa de Urgenţă nr. 6 din 14 martie 2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal.

În cursul anului trecut, după preluarea guvernării în Polonia de către dreapta conservatoare, noul premier Beata Szydlo i-a demis rapid pe cei patru şefi ai serviciilor secrete poloneze cu motivarea că aceste servicii deveniseră mai degrabă instituţii politice decât instituţii care să protejeze interesele ţării, iar şefii lor deveniseră o ameninţare mai mare decât cele din afară, inclusiv prin implicarea lor în interceptarea ilegală a convorbirilor unor demnitari polonezi.

De câteva săptămâni, în Macedonia au loc proteste vehemente împotriva deciziei preşedintelui acestei ţări de a amnistia un grup de politicieni, în frunte cu fostul prim-ministru de dreapta Nikola Gruevski, care erau anchetaţi în legătură cu ascultarea ilegală a unui număr de 20.000 de persoane incluzând politicieni, magistraţi, jurnalişti şi clerici religioşi. Este de menţionat că în această ţară balcanică a început, cu câţiva ani în urmă, implementarea unui program de combatere a corupţiei, susţinut şi finanţat de Uniunea Europeană, pentru care a fost desemnat coordonator fostul ministru român de justiţie Monica Macovei.

Cu două săptămâni în urmă, Curtea Constituţională a Germaniei a decis că unele aspecte ale legii antiteroriste, introduse în 2009, sunt neconstituţionale şi încalcă dreptul la intimitate, motivându-se că această lege a fost folosită de poliţia federală (BKA) pentru a desfăşura „intervenţii disproporţionate” în anumite cazuri, în condiţiile în care legea permite BKA să instaleze echipamente de supraveghere în locuinţe, să monitorizeze convorbirile telefonice şi să instaleze programe informatice speciale în cumputerele suspecţilor de terorism. Cazul a fost adus în atenţia Curţii Constituţionale de un grup de policieni social-democraţi, liberali şi ecologişti care susţin că puterile acordate BKA încalcă drepturile individuale la intimitate.

Săptămâna trecută, în raportul Departamentului de Stat al SUA privind situaţia drepturilor omului în România pe anul 2015 se accentuează că există numeroase acuzaţii că autorităţile ascultă ilegal telefoanele, iar arestul preventiv este prelungit fără motiv. În document este prezentat faptul că SRI a pus în aplicare ilegal 44.000 de mandate de ascultare doar în 2014, adică 120 de mandate pe zi.

Prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 142 alin. 1 din Codul de procedură penală, constatând faptul că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), conform cărora România este stat de drept, în care drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor sunt garantate, şi că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” supusă controlului nu respectă condiţiile de calitate inerente unei norme legale, sub aspectul clarităţii, preciziei şi previzibilităţii.

Articolul 142 alin. 1 din Codul de procedură penală, intrat în vigoare în data de 1 februarie 2014, prevede textual următoarele: „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului”. Este de precizat că vechiul Cod de procedură penală conţinea o reglementare mai strictă şi cu acoperire constituţională în materia supravegherii tehnice, prevăzând următoarele în art. 912 alin. 1 „Procurorul procedează personal la efectuarea înregistrărilor şi interceptărilor prevăzute în art. 911 sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală”. Această reglementare a fost schimbată de ctitorii noului Cod de procedură penală, foştii miniştri de justiţie Monica Macovei şi Cătălin Predoiu şi secretarul de stat Alina Bica, iar codul în vigoare a fost adoptat fără să fie supus dezbaterii Parlamentului, prin asumarea răspunderii guvernamentale de către cabinetul Emil Boc, cu susţinerea preşedintelui Traian Băsescu. Principalele instituţii judiciare, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi Consiliul Superior al Magistraturii, au fost consultate cu ocazia redactării noului Cod de procedură penală, dar niciuna nu a formulat obiecţii referitor la prevederile declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională. Menţionez că, potrivit unui răspuns primit recent la o întrebare adresată ministrului Afacerilor Interne, Petre Tobă, la nivelul Ministerului Afacerilor Interne sunt desemnaţi peste 30.000 de ofiţeri şi agenţi de poliţie ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare, care îşi desfăşoară activitatea sub coordonarea şi supravegherea procurorilor, astfel că nu poate fi invocată o penurie de lucrători specializaţi în acest domeniu.

Într-un asemenea context intern şi extern, Guvernul României a adoptat, la propunerea ministrului Justiţiei, Raluca Prună, Ordonanţa de Urgenţă nr. 6 din 14 martie 2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal. Această ordonanţă a fost vehement contestată de către asociaţiile profesionale ale magistraţilor, respectiv de către Uniunea Naţională a Judecătorilor din România şi Asociaţia Magistraţilor din România, de profesori universitari de drept şi avocaţi, precum şi de către organizaţiile neguvernamentale verticale, specializate şi dedicate apărării drepturilor omului, în frunte cu Centrul pentru Resurse Juridice. Principalele critici aduse ordonanţei sunt legate de neconstituţionalitatea acesteia întrucât, pe de parte, un astfel de act normativ nu poate fi adoptat în cazul în care priveşte o problemă care afectează drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, iar, pe de altă parte, legiferează transformarea SRI în organ special de cercetare penală, fapt fără precedent după Revoluţie, care ne aduce aminte de rolul nefast jucat de fosta Securitate în timpul regimului totalitar comunist.

Cele mai concludente şi pertinente critici au fost formulate de Centrul pentru Resurse Juridice, care a învederat, în esenţă, următoarele aspecte:

1. Modificările propuse nu pot face obiectul unei ordonanţe de urgenţă, întrucât afectează drepturile şi libertăţile fundamentale, prin introducerea unui serviciu militarizat şi secret ca titular al tehnicii de interceptare şi mai cu seamă prin sporirea competenţelor acestui serviciu în zona de cercetare penală, încălcând astfel art. 115 alin. 6 din Constituţia României.

2. Completarea Legii nr.14/1992 privind organizarea şi funcţionarea SRI prin adăugarea alineatului 2 al art. 8, introduce o structură denumită Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor care obţine, prelucrează şi stochează informaţii referitoare la securitatea naţională şi care, la cererea organelor de urmărire penală, asigură accesul nemijlocit şi independent al acestora la sistemele tehnice pentru executarea supravegherii tehnice din Codul de procedură penală. Acest alineat nu detaliază explicit, în lege, cine este acest centru, ce face, cine îl conduce, cui se subordonează, cu excepţia faptului că este în cadrul SRI. În lipsa unor astfel de date, textul nu este clar, previzibil şi accesibil (a se vedea §46 din Decizia Curţii Constituţionale).

3. Parchetele vor primi mijloace tehnice necesare, numai că acestea operează numai prin intermediul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor al SRI, deci nu vor pune nemijlocit în executare mandatele de supraveghere tehnică, asa cum prevede art. 8 alin. 2 din Legea 14/1992, ci vor fi mijlociţi de SRI, aparatura necesară aparţinând acestui serviciu.

4. Nu rezultă nici cum vor colabora furnizorii de reţele publice de comunicaţii cu procurorul, organele de cercetare penală sau lucrători specializaţi din cadrul poliţiei pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică (noul alin. 2 al art. 142 CPP), câtă vreme totul este mijlocit de Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor din cadrul SRI. Textul este in contradicţie cu noul alin. 2 al art. 8 prezentat mai sus. Drept urmare, nu este clar, previzibil şi accesibil (a se vedea §46 din Decizia Curţii Constituţionale).

5. Noul alin. 3 al art. 8 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea SRI stabileşte că modul concret de acces la sistemele tehnice al organelor judiciare se stabileşte prin protocoale de cooperare. Prin urmare, se stabileşte printr-o legislaţie infralegală, de natură administrativă, care are un grad sporit de inaccesibilitate şi instabilitate, un mod concret de intruziune în viaţa privată a cetăţeanului (a se vedea §47 din Decizia Curţii Constituţionale).

Magistraţii, avocaţii, profesorii de drept, ONG-urile verticale, o parte a presei şi numeroşi cetăţeni şi-au pus speranţele în Parlamentul României, aşteptând ca forul legiuitor suprem să respingă contestata ordonanţă. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 a fost înregistrat, sub nr. 173/21.03.2016, la Senatul României, prima cameră sesizată, care a aprobat dezbaterea sa în procedură de urgenţă, cu termen de adoptare tacită la data de 5 mai 2016. Referitor la acest proiect de lege, Biroul Permanent al Senatului a însărcinat Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru drepturile omului să adopte avize până la data de 6 aprilie 2016 şi a însărcinat Comisia juridică şi Comisia pentru constituţionalitate să adopte raport comun până la data de 13 aprilie 2016. Comisiile de avizare s-au conformat, adoptând avize favorabile până la termenul fixat. Concesivitatea lor a fost oarecum şocantă, mai ales în cazul Comisiei pentru drepturile omului, care a adoptat aviz favorabil cu unanimitate de voturi. Comisia juridică şi Comisia pentru constituţionalitate nu au respectat termenul fixat, neputând adopta raportul comun timp de trei săptămâni din lipsă de cvorum. Săptămâna trecută, respectiv în data de 26 aprilie 2016, cele două comisii au adoptat un raport comun de respingere, cu menţiunea că acest fapt nu s-a datorat voturilor împotrivă, ci numărului mic de voturi pentru (4) şi abţinerilor (6).

În aceste condiţii, proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 trebuia să intre pe ordinea de zi a Senatului în şedinţele de plen imediat următoare, respectiv în cele două şedinţe programate după Paşti, în zilele de 3 şi 4 mai 2016, pentru a nu trece prin adoptare tacită în data de 5 mai. Proiectul de lege nu a figurat pe ordinea de zi afişată pe site-ul Senatului în prima parte a zilei de 3 mai 2016, apărând însă pe prima poziţie în ordinea de zi distribuită la casetele senatorilor înainte de şedinţa de plen programată pentru ora 16.00. Este de precizat că raportul de respingere adoptat de Comisia juridică şi de Comisia pentru constituţionalitate nu a apărut pe site-ul Senatului până la ora începerii şedinţei. Cum era previzibil, numărul senatorilor prezenţi la şedinţa de plen din 3 mai a fost mai redus decât în mod obişnuit. Curios este că, în jurul orelor 17.00, după ce a fost epuizată prima parte a ordinii de zi şi urma să se treacă la partea a doua, care cuprindea iniţiativele legislative supuse dezbaterii, un vicelider al Grupului parlamentar al PNL din Senat a solicitat preşedintelui de şedinţă să constate lipsa de cvorum, fapt verificat şi confirmat. Astfel că şedinţa de plen a fost închisă, iar proiectul de lege pentru adoptarea contestatei ordonanţe nu a mai mai putut fi supus dezbaterii şi adoptării. Și, cum în ziua următoare, respectiv în data de 4 mai este programată doar o şedinţă comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor, urmează ca ordonanţă să fie aprobată tacit de Camera Superioară a Parlamentului în data de 5 mai 2016, când în programul Senatului sunt prevăzute doar şedinţe ale comisiilor permanente.

Cine a făcut jocurile pentru ca ultracontestata ordonanţă a interceptărilor să fie adoptată tacit de Senat? Cei care şi-au pus speranţele în Parlament vor putea trage concluziile de rigoare. Este evident că atât Biroul Permanent al Senatului cât şi preşedintele Senatului şi liderii grupurilor parlamentare nu au depus diligenţe în vederea dezbaterii ordonanţei interceptărilor în termenul fixat. Cert este că la Senat manipularea a făcut casă bună cu superficialitatea şi laşitatea. Cert este şi că România devine oaia neagră a Uniunii Europene şi în acest domeniu, în condiţiile în care până şi în Bulgaria vecină, la care ne place să ne uităm deseori cu superioritate, executarea interceptărilor este apanajul Ministerului de Interne, nu al unui serviciu secret.

Senator independent

Valer Marian

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.