Arhipelagul Marchizelor, destinaţia artiştilor şi scriitorilor

La începutul timpurilor trăiau două divinităţi: Oatea şi partenera sa, Atanua. Pe atunci nu exista decât oceanul. Atanua era fericită să contemple întinderea nesfârşiă de ape scânteietoare în care se reflecta curcubeul. Dar într-o zi s-a plictisit. După o eternitate de rătăcire, dorea să se stabilească undeva şi i-a spus lui Oatea că vrea o casă. Apelând la puterile sale divine, Oatea a început într-o noapte o melopee lung şi lentă, care a străpuns noaptea timpurilor şi a făcut să răsară din ape un pământ.

Este legenda apariţiei Insulelor Marchize, unul dintre cele cinci arhipelaguri ale Polineziei Franceze. Insule verzi şi înalte, ivindu-se din apele Oceanului Pacific, formând un ţinut de istorie şi legendă, fascinant şi de neuitat pentru cei care l-au vizitat. Sunt spectaculoase, sălbatice, adăpostind numeroase tezaure arheologice şi rituri străvechi, reînviate în festivalurile şi sărbătorile localnicilor.

Dansul Ruu al femeilor

Numele le-a fost dat, în 1595, de descoperitorul lor, spaniolul Arvaro de Mendana, ca omagiu adus Marchizei de Mendosa, soţia viceregelui Perului. Locuitorii numesc însă arhipelagul “Pământul oamenilor”.
Insulele Marchize sunt locuite de polinezieni, veniţi probabil din Insula Samoa, din anii 150 î.Ch.
Împărţite în două grupuri, Insulele din Nord – “Magdalena” (Fatu Hiva), “Dominica” (Hiva Oa), “Santa Cristina” (Tahuata) şi “San Pedro” (Moho Tani) – vizitate de americanul Joseph Ingraham în 1791, care le-a dat numele de “Insulele Washington”, şi Insulele de Sud – “Marchand” (Ua Pou), “Masse” (Eiao) şi “Chanal” (Hatutu), “Baux” (Nuku Hiva) şi “Deux Frères” – botezate, în acelaşi an, de francezul Étienne Marchand, “Iles de la Révolution”, ele au atras europenii prin frumuseţea lor sălbatică.

Localităţile cele mai populate se află în insula Nuku Hiva, unde se găseşte şi satul Taiohae, care este centrul administrativ al arhipelagului. Principala insulă a grupului de sud, devenită celebră, este Hiva Oa.
Insulele Marchize l-au inspirat pe romancierul american Herman Melville, ale cărui aventuri în aceste locuri formează cadrul romanelor autobiografice “Taïpi” şi “Omoo”, care descriu în detaliu viaţa triburilor indigene în timpul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea.

Celebrele textile tapa

Cercetătorul şi aventurierul Thor Heyerdahl şi-a scris cartea “Fatu Hiva”, după ce a vizitat această insulă.
Şi tot în Insulele Marchize şi-a trăit ultima parte a vieţii pictorul Paul Gauguin, stabilit în anul 1901 în Hiva Oa, supranumită “Grădina Marchizelor”, realizând sculpturi în lemn şi numeroase picturi.

Este înmormântat în cimitirul Atuona, alături de mormântul lui aflându-se cel al lui Jacques Brel, stabilit în Insulele Marchize în 1974. Un cântec, “Les Marquises”, din albumul său omonim, cântă locurile care l-au fermecat, în care “Râsul exisă în inimă”.

Şi au mai trecut pe aici scriitorii Jack London, Georges Decaunes, Max Radiguet, Pierre Loti, Robert Louis Stevenson, Somerset Maugham, Victor Segalen…

Unicitatea florei şi faunei, particularitatea culturală au dus la înscrierea Insulelor Marchize pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Dans războinic

Vizitatorul contemporan poate ajunge în Marchize cu avionul. Dar vizitarea lor cea mai spectaculoasă este pe mare, cu “Aranui”, un cargobot care serveşte şi pentru aprovizionarea insulelor. De la un golf la altul, cargobotul este aşteptat de localnici cu nerăbdare.

Natura spectaculoasă a insulelor este cadrul unei culturi speciale, cea a civilizaţiei “tiki” (statui antropomorfe din piatră), o cultură gravată în piatră şi lemn, desenată pe piele, de o forţă extraordinară.
Astăzi, cultura machiziană este o combinaţie de cultură originară, tahitiană şi franceză.

De la sfârşitul anilor ‘70 s-a produs o renaştere culturală în Insulele Marchize, datorită Monseniorului Le Cléac’h şi Federaţiei Culturale “Motu Haka”, locuitorii redescoperindu-şi cântecele, dansurile, sculpturile, şi tatuajele interzise de misionarii creştini, dar rămase tot timpul în memoria comunitară. “Pahu”, marile tobe, răsună din nou în văi, şi “tūhuna”, cum se numesc artizanii specializaţi, sunt mai numeroşi şi mai talentaţi ca oricând.

Scenă din Festival cu marile tobe din piele de capră

Insulele Marchize sunt considerate unul dintre cele mai vechi focare de dispersie a populaţiei polineziene în Polinezia orientală, triunghiul geografic situat pe ambele părţi ale Ecuatorului, de la Hawaii în nord, Insula Paştelui la est şi Noua Zeelandă la sud.

Locuitorii lor au dezvoltat o arhitectură ceremonială monumentală, cu o statuară din piară foarte bogată, “Tiki”, sculpturi antropomorfe, şi un stil artistic legat de piaţa centrală a comunităţilor, “tohua”, formate din gradene, unde aveau loc marile întâlniri ale triburilor. Astfel, Valea Hatiheu, a celebrului trib “Taipi” descris de Melville, adăposteşte şapte tohua. Se găsesc în acest sit numeroase gravuri pe stâncă, fie izolate, fie integrate arhitecturii. Sunt impresionante platformele “paepae hiamoe”, care formau fundaţia locuinţelor şi celebrele “marae”, vechi loc de cult.

Dans ritual cu călăreţ

În afară de “tiki”, obiectul cel mai sculptat, artizanii din zilele noastre realizează platouri, lănci, pinteni sau “penu”, un instrument care serveşte culegerii fructelor arborelui de pâine, bogat decorate. Sculpturile, în lemn preţios, cum ar fi cel de trandafir, păstrează motive ancestrale, compuse din linii complexe. Unele dintre ele au o valoare considerabilă pe piaţa de artă.

Practica tatuajului, răspândită de altfel în întreaga Polinezie, a atins perfecţiunea în aceste insule. Tatuarea din cap până în picioare, în scop iniţial războinic, avea motive specifice insulelor, care sunt copiate astăzi în întreaga lume.

Mica insulă paradisiacă Tahuata adăposteşte o populaţie de artizani ale căror creaţii sunt foarte căutate şi considerate adevărate opere de artă. Se produc acolo stofe, confecţionate din fibrele anumitor esenţe lemnoase, cu motive inspirate de sculpturile în piatră şi de vechile tatuaje. Dar şi “tapa”, de origine vegetală, altădată folosită pentru veşminte, devenită astăzi obiect decorativ.

Paul Gauguin, Cavaleri pe plajă

Femeile confecţionează “umuhei”, buchete parfumate ce se poartă în păr.

În insula Nuku Hiva s-a filmat, în 2001, o emisiune americană “Survivor”. Aici pot fi explorate golful şi valea Taipivai, de care se îndrăgostise Stevenson, şi Golful Fecioarelor, numit astfel după vârfurile cu forme asemănătoare unor siluete feminine care îl înconjoară.

“Festivalul Marchizelor” are loc din doi în doi ani, de fiecare dată pe o insulă diferită. “Festivalul Artelor” s-a deschis progresiv tuturor arhipelagurilor polineziene, primind grupuri din Hawaii, Samoa, Noua Zeelandă, Tahiti…

Aceste festivaluri sunt dedicate culturii tradiţionale.

Piese de artizanat modern

La Taipivai, grupurile de dansatori se succed în trei locuri, ceea ce permite spectatorilor să se deplaseze de la o scenă la alta în funcţie de preferinţe.

Printre festivităţile cele mai respectate se află cele de “Matari’i I Ni’a”, prilejuită de apariţia constelaţiei Pleiadelor, care marchează începutul sezonului abundenţei. Este prima ceremonie care deschide sezonul festivităţilor şi are loc anual pe marele râu Papeno’o.

La Taiohae, atrăgătorul sat de pe malul mării, se desfăşoară Festivalul din Marchize. Pentru el au fost restaurate o serie de sculpturi tradiţionale şi create unele noi de către artizanii din diferite arhipelaguri ale Insulelor Sudului. Au fost reconstruite, de asemenea, casele tradiţionale. Iar Catedrala, cu numeroasele sale sculpturi în lemn, şi stela în onoarea lui Melville sunt de neocolit.

Tatuajele vestite în toată lumea

În luna mai a acestui an s-a desfăşurat prima ediţie a “Festivalului Muzicilor Contemporane din Insulele Marchize”, care a avut loc pe scena de la Temehea, cu o sonorizare şi un iluminat moderne. Au participat la ea şi grupuri din Tahiti, iar Andy Tupaia a fost “naşul” festivalului. S-au reunit peste 500 de dansatori şi percuţionişti. Pentru această ocazie, organizatorii au readus la viaţă “Tetum”, un loc sacru abandonat. Festivalul a început în ritmul trezit de 20 de percuţionişti care se folosesc de mâini pe tobe din piele de capră, ritm ce devine extrem de rapid.

Au urmat dansatorii, interpretând “Putu”, prin care bărbaţii urează bun venit, şi “Ruu”, un dans în genunchi al femeilor, menit să alunge spiritele rele.

Noua generaţie este pasionată de “Haka Toua”, un dans războinic impresionant, în care bărbaţii sunt încurajaţi de strigătele dansatoarelor devenite spectatoare.

Nu poate fi uitat “Haka Manu”, Dansul Păsării, extrem de graţios, dansat de o solistă. Bărbaţii îi preferă “Maha’u”, Dansul Porcului, interzis odinioară de misionari din cauza conotaţiilor lui erotice.
Pământul insulelor produce o mare varietate de fructe şi legume tropicale care a dat naştere unor reţete culinare speciale, cum ar fi tocana de capră cu lapte de cocos, peşte crud, marinat în suc de lămâie şi servit cu lapte de cocos.

Spaţiu sacru de dans

Călătorul găseşte în Insulele Marchize diverse pensiuni, cum este “Kanahau” la Taaoa, în Hiva Oa, construită pe înălţimea golfului Takauhau, cu o vedere panoramică minunată. Formată din bungalouri, ea păstrează un stil autentic, cu mobilier în lemn de teck, şi cu mâncăruri specifice locului.

În această localitate, vizitatorul poate admira dale din coral sau din pietre de origine vulcanică, ce serveau de postament vechilor case din lemn, şi poate vizita “Maison du Jouir”, reconstituirea vechii case a lui Gauguin. În centrul satului, muzeul propune copii după operele pictorului.

În insula Nuku Hiva, numită şi “Insula mistică”, se află pensiunea “Mave Mai”, plasată la 100 de metri de chei şi dotată cu un confort modern.

Nu pot fi omise atracţiie pentru iubitorii de drumeţie sau de scufundări marine, care descoperă adevărate frumuseţi naturale şi specii fascinante de animale marine.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.