Arhitecţii care manipulează lumina naturală

Lansată după război, de către marele arhitect Alvaro Siza şi de discipolii săi, Şcoala de Arhitectură de la Porto a reunit arhitecţi sensibili la contextul socio-economic şi geografic al proiectelor de arhitectură. Şcoala lui Alvaro Siza a cucerit o apreciată recunoaştere internaţională. În timpul Portugaliei lui Salazar, ţara a rămas izolată de scena europeană, iar opera arhitectului Fernando Tavora, aproape necunoscută. Admirator al lui Le Corbusier, Tavora a simţit importanţa modernismului Portugaliei, adaptată la condiţiile specifice ale locului şi climatului, dar în special la modul de viaţă. Lucrările sale s-au orientat în special către studiile de arhitectură vernaculară prin articolele publicate de el între 1945 şi 1947, legate de casele portugheze, în Problema casei portugheze. În anii ’60, el a pilotat o vastă anchetă intitulată Arhitectura populară în Portugalia.

O interesantă arhitectură realizată în Brazilia de Alvaro Siza

Arhietctura lui Alvaro Siza se încadrează perfect ambientului

Activitatea arhitectului şi gânditorului Tavora era indisolubil legată de şcoala de Arhitectură de la Porto. Ţinute în marginea producţiei dominante, experienţele Şcolii de la Porto găsesc o conjunctură favorabilă în 1974, creată de Revoluţia Margaretelor, după cum afirmă Jean-Francois Lasnier. Noile autorităţi încep un ambiţios proiect de locuinţe colective, numit SAAL (Servicio de Apoio Ambulatorio Local), pentru categoriile defavorizate. În pofida mijloacelor reduse, Alvaro Siza a văzut în acest proiect o oportunitate. Participarea locuitorilor a influenţat concepţia locuinţelor şi, într-o oarecare măsură, a contribuit la adaptarea acestora la nevoile de locuire. Prin aceste lucrări, noua arhitectură a participat la definirea unei identităţi democratice, într-o ţară aflată într-un proces de reconstrucţie.

Interiorul Pavilionului desenat de Siza

Premiul Pritzker acordat lui Eduardo Souto de Moura

Arena Sportivă Siza Veira

În perioada în care are acces, în anii ’60, la comenzi publice importante, cum ar fi şcoala Superioară de Educaţie de la Setubal şi Centrul Galician de Artă Contemporană de la Saint-Jacques-de-Compostelle, Alvaro Siza a lansat împreună cu Facultatea de Arhitectură a Universităţii din Porto un fel de Discurs asupra metodei, în care şi-a demonstrat admirabila capacitate de a se folosi de caracteristicile locului.

De-a lungul şoselei, el a dispus un lung şir de construcţii, adăpostind birouri, un auditorium şi o sală de expoziţii, menite să protejeze şcoala de poluarea provocată de automobile.

La Complexul Carlos Ramos, arhitectura se îmbină cu mediul înconjurător

Complex arhitectonic distins cu Premiul Pritzker pentru Alvaro Siza

De cealaltă parte a plasat sălile de curs în grupuri fragmentate, permiţând şi o deschdiere către Douro. Organizarea circulaţiei a jucat un rol important în conceperea planului, dar geniul arhitectului a devenit evident în capacitatea sa de a conduce, manipula şi filtra lumina. Puncte de referinţă în arhitectura lumii sunt, încă din 1963, Casa Ceaiului Boa Nova, situată la Loço da Palmeira, Complexul Sportiv de la Gondomar, construcţia recentă a Fundaţiei Seralves din Porto. La fel de impunătoare şi Pavilionul Carlos Ramos al Facultăţii de Arhitectură din Porto, având de asemenea amprenta lui Siza, cât şi Centrul Comercial Porto. Să amintim şi Casa Cinema-ului, semnată Manuel de Oliveira, cât şi Turnul Burgo, ce poartă semnătura lui Eduardo Souto de Moura.

Eduardo Souto de Moura, Windows

Casa Ceaiului de la Boa Nova

Cu aceeaşi sensibilitate faţă de loc şi de climat, dar şi faţă de tradiţiile arhitecturale, Siza a construit un imobil de locuinţe la Berlin, la Haga, un muzeu în Spania, dar şi Brazilia…

În anii ’80, criticul şi istoricul Kenneth Frampton stabilise conceptul de ”regionalism critic” pentru a desemna experienţele menite să descopere o contrapondere la modernismul internaţional, în folosul unei atenţii pentru dimensiunile culturale şi geografice ale contextului local. Acest concept descrie perfect demersul Şcolii din Porto.

Interiorul unei case din Porto, concepută de Alvaro Siza

Alvaro Siza, Shihlien Chemical Industrial Jiangsu Co lead

Regionalismul critic propovăduieşte o arhitectură măsurată care privilegiază teritoriul generat de construcţia unui edificiu pe un teren dat, a clădirii percepute ca obiect izolat”, scria Frampton, plasând această mişcare sub patronajul lui Alvar Aalto, arhitectul finlandez pe care Alvaro Siza şi l-a ales ca model.

Souto de Moura, Casa Cinema-ului

Un alt Premiu Pritzker pentru Eduardo Souto de Moura

Apropierea lui ”mai mult senzuală şi tectonică decât vizuală şi grafică” a făcut şcoală. Fie că ne gândim la lucrările lui Pedro Mendes sau Carlos Castanheira, colaboratori ai lui Siza, sau la acelea ale lui Eduardo Souto de Moura. Nativ din Matosinhos, în apropiere de Porto, acesta din urmă s-a făcut cunoscut mai ales explorând tema atât de mediteraneană a casei cu patio, dar reinterpretând-o în maniera modernismului epurat al lui Mies van der Rohe. Împreună cu arhitectul german, Souto împărţea aceeaşi rigoare a desenului şi o apropiere tactilă de material. Dacă Souto de Moura are o sensibilitate cu totul specială pentru relaţia construcţiilor cu mediul înconjurător, el nu ezită nici să remodeleze natura pentru a-şi implanta mai bine operele. La Braga, el a ajuns chiar, după propria expresie, ”să decupeze muntele” pentru a-i adosa stadionul de fotbal.

Turnul New Orleans din Rotterdam conceput de Alvaro Siza

Un bloc cu locuinţe colective în Porto

Acest proiect extraordinar reînnoieşte complet tipologia acestui gen de program destul de puţin prielnic inovaţiei. În loc să fie un loc închis asupra lui însuşi, Stadionul se deschide pe una din laturi către peisaj, în timp ce, pe cealaltă, faleza îşi impune masa minerală. Cât despre tratarea foarte grafică a scărilor laterale şi a tribunelor, el a confirmat siguranţa şi eleganţa stilului său. Ca şi Siza în 1992, Souto a primit Premiul Pritzker în 2011.

Pavilionul Carlos Ramos

Laurii, din păcate, sunt neputincioşi împotriva violenţei crizei economice care loveşte Portugalia. Nu numai că îi lipseşte pe arhitecţi de lucru, dar compromite transmiterea experienţei, acumulată cu răbdare timp de decenii.

În volumul Alvaro Siza, o problemă de măsură este publicat un interviu incitant cu Laurent Beaudouin şi Dominique Machabert, despre această arhitectură mediteraneană.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.